Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr intern 43/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 374
Ședința publică de la 30 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mirela Polițeanu
JUDECĂTOR 2: Tatiana Gabriela Năstase
Grefier ---
***************
Pe rol pronunțarea în cauza comercială de față, având ca obiect apelul promovat de reclamanta - - SRL B și cererea de aderare la apel formulată de pârâtul, împotriva Sentinței comerciale nr.14219/29.11.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 2910/2007).
Dezbaterile în apel au avut loc în cadrul ședinței publice din 16.09.2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art.260 Cod procedură civilă și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise la cererea acestora, a amânat consecutiv pronunțarea pentru data de 23.09.2008 și, ulterior, pentru data de astăzi 30.09.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei comerciale de față;
Prin sentința comercială nr.14219/29.11.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 2910/2007) a fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune ca neîntemeiată și a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta - - SRL B în contradictoriu cu pârâtul.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a reținut că dreptul la acțiune s- născut în perioada suspendării cursului prescripției și anume la data achiziționării bunului, respectiv 23.02.1999 când societatea era condusă de pârât, astfel că termenul se calculează de la data încetării cauzei de suspendare, respectiv 1.10.2001, iar dreptul la acțiune a fost exercitat în termenul legal de 3 ani.
S-a constatat că mașina de electroeroziune a fost achiziționată conform facturii 60107 din 23.02.1999 pentru societate prin intermediul pârâtului care a semnat factura în calitatea pe care o deține de director executiv.
Contravaloarea facturii a fost achitată de societate, aceasta fiind considerată ca o acceptare a achiziționării bunului și o dovadă a faptului că reprezentanții societății avea cunoștință despre această operațiune.
Nu s-a dovedit că în urma controalelor periodice privind evidența financiară a societății ar fi intervenit nereguli sub aspectul plăților efectuate nejustificat pentru acest utilaj, situație care ar fi îndreptățit reclamanta să se sesizeze cu privire la aceste nereguli.
De asemenea, societatea ar fi avut posibilitatea să refuze plata.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel - - SRL criticând-o sub următoarele aspecte:
Excepția lipsei calității procesuale pasive deși a fost invocată de pârât prin întâmpinare nu a fost pusă în discuția părților.
Deși excepția este evident neîntemeiată, instanța a intrat în soluționarea fondului fără a se soluționa această excepție.
Instanța a interpretat greșit probele administrate și nu a reușit să înțeleagă faptul că pârâtul a urmărit un scop vădit imoral și antisocial, profitând de faptul că era director executiv al societății.
În opinia apelantei pârâtul a recunoscut prin întâmpinare că a administrat fraudulos societatea până la 1.10.2001.
Reaua -credință a pârâtului a fost apreciată și de alte instanțe care au constatat că acesta împreună cu au confirmat-o pe în funcția de administrator unic deși existau sentințe judecătorești care infirmaseră funcția de administrator a acesteia.
Apelanta susține că nu putea să refuze plata utilajului câtă vreme nu știa că este proprietara unei astfel de mașini până când nu a aflat de la vânzător iar pe de altă parte plata utilajului a fost făcută de pârât.
Pârâtul ajutat poate chiar de martorii propuși a fi audiați de el au profitat de faptul că au avut acces fără drept la conturile subscrisei și au folosit banii în scop propriu sau pentru a achiziționa diverse bunuri în nume propriu sau pentru a fi folosite de alte societăți la care aveau interese.
Intimatul a formulat la data de 12.02.2008 cerere de aderare la apel, motivată pe considerentul că în mod greșit tribunalul a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Dreptul la acțiune al apelantei s-a prescris în opinia intimatului la data de 23.02.2002, anterior promovării acțiunii.
În cauză s-au depus înscrisuri și de asemenea a fost administrată proba cu interogatoriu propus de apelanta reclamantă pentru pârâtul.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, Curtea apreciază că apelanta reclamantă nu a făcut dovada că mașina de electroeroziune se află în posesia pârâtului, mașina fiind proprietatea reclamantei.
De altfel, motivarea apelului cuprinde detalii ale activității pârâtului în societate și nemulțumiri legate de activitatea acestuia în calitatea sa de director executiv, fiind invocate încălcări ale legii nr. 31/1990 în îndeplinirea mandatului său de către pârât.
Tribunalul a reținut în mod corect că respectiva mașină de electroeroziune a fost achitată de societate și în mod corect s-a reținut că aceasta este o acceptare a achiziționării bunului. Societatea nu a reușit să demonstreze că această mașină a fost luată de către pârât din incinta societății.
În ceea ce privește încălcarea mandatului de către intimatul pârât în calitatea sa de administrator al societății,apelanta reclamantă are deschisă calea acționării acestuia în justiție în temeiul dispozițiilor articolului 72 din Legea nr. 31/1990 republicată.
Cu privire la faptul că tribunalul nu s-ar fi pronunțat pe aspectul excepției lipsei calității procesuale pasive, singurul care ar fi nedreptățit și care ar putea să invoce acest fapt este pârâtul, reclamanta neavând nici un interes pe acest aspect.
În ceea ce privește apelul declarat de intimat, acesta este neîntemeiat, tribunalul în mod corect făcând aplicarea Decretului nr. 167/1958 și apreciind că în cauză cursul prescripției a fost suspendat conform dispozițiilor articolului 14 alin. 1 din respectivul decret.
Față de toate aceste considerente, potrivit dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, ambele apeluri urmează a fi respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile promovate de apelanta reclamantă - - SRL cu sediul în B, sector 3, Drumul între, nr.47 și cu sediul ales la. Av. #. -"- A,.5..A,.7,. 26, sector 2 și de apelantul pârâtul domiciliat în B, sector 3,-, -/1,.3,.1,.44, împotriva Sentinței comerciale nr.14219/29.11.2007 pronunțată de Secția a VI-a Comercială a Tribunalului București în dosarul nr- (Număr intern 2910/2007).
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 30 septembrie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, --- |
Red.Jud.
Tehnored.
5ex.
Com.: 3 ex.
Președinte:Mirela PolițeanuJudecători:Mirela Polițeanu, Tatiana Gabriela Năstase
