Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 374/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.374
Ședința publică din data de 09.09.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul-pârât, împotriva sentinței comerciale nr.1323/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DE
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 09.09.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 21.03.2007 reclamanta DE Lac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărâre judecătorească, să fie obligat să respecte contractul de închiriere nr.45092/12.12.2003, în sensul de a i se permite accesul în imobilul închiriat, situat în,.- nr.84 C, Județul
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Buftea, solicitând admiterea excepției și declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția VI- Comercială.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.
Prin sentința civilă nr.1964 din 11.04.2007 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Bufteaa admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția Comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere obiectul cauzei și dispozițiile art.7 și art.56 Cod comercial, precum și dispozițiile art.2 pct.1 lit.a Cod pr.civ.
În fond după declinare la Tribunalul București - Secția VI- Comercială cauza fost înregistrată sub nr-.
La data de 07.06.2007 pârâtul a depus cerere reconvențională solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate rezilierea, prin acordul părților a contractului de închiriere încheiat la data de 12.12.2003, înregistrat sub nr.45092/12.12.2003 la
Împotriva cererii reconvenționale reclamanta-pârâtă DE Laf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Prin sentința comercială nr.1323/30.01.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI- Comercială a admis cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă DE L, în contradictoriu cu pârâtul reclamant.
În consecință, obligat pârâtul să respecte contractul de închiriere nr.45092 din 12.12.2003, în sensul de a permite reclamantei-pârâte accesul în imobilul situat în Orașul,- C, Județul
A respins cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant în contradictoriu cu reclamanta pârâtă DE L, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că prin contractul înregistrat la.F I la data de 12.12.2003 sub nr.45092, părțile au convenit închirierea unei suprafețe de 248. și teren în suprafață de 1000. din imobilul situat în,- C ca punct de lucru pentru societatea reclamantă.
Tribunalul a mai reținut că, la data de 23.06.2006, s-a încheiat contractul de cesiune și actul adițional prin care asociat unic al societății reclamante devenea, societatea cu noul asociat unic preluând toate drepturile și obligațiile aferente, deci și spațiul reprezentând punct de lucru.
Mențiunile cu privire la cesiune și actul adițional au fost înregistrate la sub nr.29174 la data de 26.06.2006.
A mai reținut că, ulterior după preluarea societății asociatul unic a încercat să intre în spațiul închiriat acesta fiind închis de către proprietarul imobilului care a susținut rezilierea contractului de închiriere prin acordul părților contractante conform cererii depuse la data de 28.06.2006.
Tribunalul nu a primit susținerea pârâtului-reclamant cu privire la faptul că ar fi intervenit un acord de voință în sensul rezilierii contractului, reținând că forța obligatorie a contractului în cauză se limitează numai la ceea ce s-a convenit legal conform disp. art.969 Cod civil.
Astfel, a constatat că pârâtul nu a depus decât o simplă cerere înregistrată sub nr.16993 la data de 28.06.2006 la Direcția Generală a Finanțelor Publice I, în condițiile în care reprezentant legal al societății reclamante începând cu data de 23.06.2006 a fost, care a preluat societatea în baza contractului de cesiune de părți sociale și a actului adițional înregistrat la la data de 26.06.2006.
În legătură cu susținerile pârâtului cu privire la persoanele care angajează societatea, tribunalul avut în vedere dispozițiile art.87 cu raportare la art.225 din Legea nr.31/1990, reținând că întrucât mențiunile au fost înregistrate sub nr.- la 26.06.2006 de către Judecătorul delegat, iar cererea a fost înregistrată la 28.06.2006 de către pârât, nu există nici un acord de voință între părți în legătură cu contractul de închiriere în litigiu.
Un alt aspect reținut de tribunal a fost și acela că pârâtul a recunoscut la interogatoriu că a încasat personal contravaloarea chiriei până la data introducerii acțiunii.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, pârâtul reclamant a formulat apel.
Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 06.05.2008, apelantul a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea cererii principale ca neîntemeiată și admiterea cererii reconvenționale, în sensul de a se constata rezilierea prin acordul părților a contractului de închiriere înregistrat sub nr.45092/2003 la.S
În esență, apelantul a invocat că sentința atacată este nelegală și netemeinică, sub următoarele aspecte:
- Reclamanta-pârâtă nu și-a dovedit acțiunea, neproducând nici o probă din care să rezulte folosirea abuzivă a ștampilei societății și nici depunerea unei cereri de reziliere a contractului de închiriere care nu provenea de la o persoană abilitată să angajeze societatea intimată reclamantă.
Pe acest aspect, apelantul a invederat că potrivit adresei din 22.01.2008 Ministerul Public de pe lângă Judecătoria Bufteaa reținut că nu se face vinovat de comiterea unor fapte penale.
-Instanța de fond a încălcat prevederile art.129 alin.5 Cod pr.civ. refuzând să administreze toate probele care ar fi stabilit faptele relevante aflării adevărului.
În acest sens, apelantul a învederat că instanța a refuzat trimiterea unei adrese la.F I (fostă Administrația Finanțelor Publice) pentru a fi comunicate la dosar copiile înscrisurilor ce au fost depuse o dată cu înregistrarea cererilor de reziliere a contractului, prin acordul părților.
-Instanța de fond a făcut a greșită aplicare a dispozițiilor legale privind persoanele care angajează societatea, invocând art.87 raportat la art.225 din Legea nr.31/1990 - republicată, articole care nu sunt aplicabile speței de față, intimata reclamantă fiind o societate cu răspundere limitată căreia îi sunt aplicabile prevederile art.202 și art.203 din Legea nr.31/1990 - republicată, în privința transmiterii părților sociale.
-Instanța de fond a reținut în mod greșit situația de fapt dovedită în cauză.
Astfel, deși a arătat la interogatoriu că nu a preluat de la poștă sumele trimise de reclamantă după înregistrarea rezilierii contractului, instanța a motivat că ar fi încasat aceste sume, din acte rezultând că sumele expediate de au fost trimise la păstrare la Oficiul poștal B 7.
- pentru care instanța de fond a admis cererea principală sunt vădit nefondate.
În esență, apelantul a învederat că, în ziua în care au fost depuse cererile de reziliere a contractului prin acordul părților, judecătorul delegat a semnat încheierea de admitere a cererii de înscriere a mențiunii privind schimbarea administratorului intimatei.
Invocând prevederile art.54 alin.2 din Legea nr.31/1990, în forma din iunie 2006, apelantul a învederat că, până la publicarea actului adițional nr.281/23.06.2006 în Monitorul Oficial, terții sunt protejați de dispozițiile legale, în legătură cu actele/faptele efectuate de foștii administratori.
A mai învederat că intimata nu a produs nici o probă din care să rezulte că ar fi fost încunoștințat despre schimbarea fostului administrator sau că ar fi aflat în alt mod.
În ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, apelantul a solicitat să se aibă în vedere următoarele aspecte:
-Potrivit extrasului emis de Registrul comerțului, din anul 2003, când a fost semnat contractul de închiriere, până în 2006, s-au schimbat de mai multe ori asociații și administratorii societății, toți purtând nume ciudate și greu de pronunțat, nefiind încunoștințat despre aceste schimbări, nici măcar oral, cu atât mai puțin în scris.
Apelantul a solicitat să se aibă în vedere procura aflată la fila 9 dosarului de la Judecătoria Buftea (procură data la la 12.06.2006) care a fost dată lui, arătând că, în noțiunea de "administrare" intră neîndoielnic și opțiunea de a rezilia un contract de închiriere.
Or, din extrasul de la Registrul Comerțului, această schimbare de administrator nu a fost înregistrată, astfel că nu avea cum să știe despre schimbările de la conducerea reclamantei-pârâte, chiar dacă s-ar fi interesat la registrul comerțului.
-Pe ultima chitanță de plată a chiriei pentru perioada 12.05.2006 - 12.06.2006, deși se află o semnătură și ștampila reclamantei, nu este menționat numele persoanei care i-a remis chiria, care a semnat și aplicat ștampila.
-Nu a fost surprins de noua cerere de reziliere a contractului deoarece anterior, în anul 2004, mai primise o cerere formulată de chiriașă pentru rezilierea contractului, cerere anulată înainte de a merge la Administrația Financiară.
-Persoanele care au avut acces la ștampilă, mai multe de-a lungul timpului, erau prepușii patronului lor, astfel că sunt incidente și dispozițiile art.392-395 Cod Comercial, iar actele săvârșite de acestea, îi sunt opozabile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.285 și următoarele Cod pr.civ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata DE a solicitat respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței comerciale atacată cu recurs, ca fiind temeinică și legală.
În cauză, la propunerea părților a fost încuviințată proba cu înscrisuri, apelantul depunând la dosar, în copie, cererea adresată Administrației Finanțelor Publice a Județului I pentru rezilierea contractului de închiriere, Monitorul Oficial al României nr.2437/7.08.2006 și sentința civilă nr.565/15.02.2008 pronunțată de Tribunalului București - Secția a IX-a contencios Administrativ și Fiscal.
La dosarul cauzei apelantul depus concluzii scrise.
Examinând apelul în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.
Potrivit art.969 Cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, putându-se revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.
convenției ca act juridic constă în aceea că reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul de a produce efecte juridice, elementul fundamental fiind voința juridică, noțiune complexă a cărei structură este formată din două elemente: consimțământul și cauza.
Probele cauzei relevă fără dubiu că la data de 28.06.2006, data formulării cererii de reziliere a contractului de închiriere, intimata DE nu și-a exprimat consimțământul prin reprezentantul său legal (domnul ) cu privire la rezilierea contractului de închiriere, situație în care nu se poate pretinde de către apelant că a existat acordul de voință al părților în sensul rezilierii contractului.
De altfel, poziția procesuală a apelantului care, în mod constant, a susținut că inițiativa rezilierii contractului de închiriere a avut-o intimata, este în totală contradicție cu probele administrate în cauză și denotă reaua sa credință.
Astfel, cererea adresată Administrației Finanțelor Publice Județului I (fila 25 dosar) fost formulată de apelant și nu de societatea intimată, iar la întrebarea nr.9 din interogatoriul formulat de reclamanta-pârâtă a recunoscut că intimata prin reprezentanții săi legali, nu i-a solicitat rezilierea contractului de închiriere (fila 51 - verso - dosar fond).
Curtea, nu poate reține susținerile apelantului întemeiate pe dispozițiile art.54 alin.2 din Legea nr.31/1990, cu privire la opozabilitatea față de terți, întrucât ceea ce interesează este existența acordului de voință cu privire la rezilierea contractului de închiriere.
Or, așa cum s-a arătat mai înainte, societatea intimată prin noul său reprezentant legal nu și-a dat acordul de voință, pentru rezilierea contractului, situație reținută în mod corect de instanța de fond, neputându-se constata rezilierea contractului de închiriere prin acordul părților, așa cum s-a solicitat prin cererea reconvențională.
Nu pot fi primite nici susținerile apelantului în sensul încălcării de către instanța de fond a dispozițiilor art.129 alin.5 Cod pr.civ. întrucât în cauză au fost încuviințate și administrate probele considerate ca fiind utile, pertinente și concludente, ținându-se cont de principiul disponibilității dar și de faptul că sarcina probei revine părții care o solicită și nu instanței.
În considerarea celor arătate, Curtea constată că sentința atacată este legală și temeinică, astfel că, în baza art.296 pr.civ. apelul formulat împotriva acesteia va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelantul domiciliat în,- C, Județul I, împotriva sentinței comerciale nr.1323/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă DE cu sediul în B,-,.6P,.10,.7,.385, sector 6, ca nefondat.
Ia act că intimata nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 09.09.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.Jud. - 30.09.2008
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția VI- Comercială
Președinte:
Președinte:Florica BodnarJudecători:Florica Bodnar, Mioara Badea
