Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 389/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1303/2009
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.389
Ședința publică de la 12.10.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Iulica Popescu
JUDECĂTOR 2: Maria Speranța Cornea
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - SA, în contradictoriu cu intimata - SA, împotriva sentinței comerciale nr.5563/6.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat care depune împuternicire avocațială comună la dosar și intimata prin avocat care depune împuternicire avocațială comună la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta prin avocat depune dovada achitării taxei judiciare de timbru.
Intimata prin avocat depune întâmpinare, un exemplar fiind comunicat părții adverse, învederând că prin întâmpinare nu se invocă excepții.
Apelanta prin avocat solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Curtea, având în vedere că prin întâmpinare nu se invocă excepții, respinge cererea de amânare și lasă cauza la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate apelantei să ia cunoștință de întâmpinare.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat susține verbal motivele de apel dezvoltate în scris, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea apelului conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr. 5563/6.04.2099 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, instanța a respins ca nefondată cererea precizată formulată de reclamanta - PLAST SA în contradictoriu cu pârâta - SA, având drept obiect obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de închiriere din data de 1.03.1993 care să stipuleze chiria aplicabilă începând cu data de 1.01.2008 prin raportare la valoarea de piață, sub sancțiunea acordării de daune cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență faptul că față de uzanța comercială stabilită de părți timp de 10 ani de a stabili chiria sub prețul pieței, refuzul pârâtei de a încheia acum un act adițional cu un preț aș chiriei la nivelul pieței, nu poate fi considerat abuziv.
Împotriva acestei sentințe comerciale, reclamanta, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 284 alineat 1 Cod procedură civilă a declarat apel, pentru soluționarea căruia la Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială la data de 2.06.2009 a fost înregistrat dosarul nr-.
Apelanta-reclamantă consideră că sentința atacată este nelegală și netemeinică deoarece:
-Instanța de fond nu a verificat dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii contractuale ci s-a limitat doar la respingerea acțiunii în baza unei argumentații străine de natura pricinii, deși probele administrate demonstrau încălcarea obligațiilor de către pârâtă (intimata nu a transmis apelantei vreo contra oferă la oferta făcută ci s-a limitat doar la prezentarea unei situații care necesita protejarea intereselor economice proprii și pe cele arătate acționarilor minoritari).
-A calificat în mod eronat obligația intimatei de a încheia un act adițional ca fiind o obligație imperfectă deși aspectul vizat nu corespundea celor două situații prevăzute de legiuitor: obligația de plată în cazul jocului de noroc sau prinsoarea și obligațiile prescrise, în legătură cu articolul 20 din Decretul - Lege nr. 167/1958.
În cazul de față, consideră apelanta că nu există nici o dispoziție legală care să justifice calificarea obligației asumată de intimată ca fiind o obligație imperfectă.
-În mod greșit a reținut instanța de fond că apelanta a solicitat "modificarea" cuantumul chiriei, când în realitate aceasta a solicitat stabilirea chiriei aplicabilă în anul 2008.
În lipsa oricărui criteriu stabilit de părți privind prețul contractului de locațiune, instanța ar fi trebuit să ia în considerare nivelul pieței.
În consecință, apelanta susține admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii și obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul de închiriere din 1.03.1992 care să stipuleze chiria aplicabilă începând cu data de 1.01.2008 la nivelul sumelor de 6 Euro/ (pentru clădiri) și 2,63 Euro/ (pentru terenuri libere), sume ce vor fi achitate conform ratei de schimb la data plății, sub sancțiunea acordării de daune - cominatorii de 1.000 lei/zi întârziere.
Intimata legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a argumentat în fapt și în drept a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Nu au fost administrate probe noi.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarului de fond potrivit dispozițiilor articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă constată că apelul este nefondat pentru următoarele motive:
La data de 1.03.1992 între apelantă în calitate de locator și intimată în calitate de locatar s-a încheiat pentru o perioadă de 10 ani contractul de locațiune nr. 15 având drept obiect închirierea unui teren în suprafață de 1093 mp ocupat de hale industriale (2000 mp și spații pentru birouri în suprafață de 682.).
După expirarea duratei inițiale, prin hotărârea nr.1/27.04.2002, apelanta a aprobat prelungirea duratei locațiunii au încă 10 ani, începând cu 1.03.2002.
Potrivit dispozițiilor literei c alineat 2 din contract (filele 21-22 dosar fond) "valorile stabilite drept chirie anuală se vorputea corecta în funcție de evoluția prețurilorde închiriere a suprafețelor de teren construit sau neconstruitpe baza solicitării proprietarului de cei doi contractanți".
Ulterior acestei date, între părți s-au încheiat 13 acte adiționale (vezi filele 23-51 dosar fond) pe parcursul a nouă ani (ultimul purtând data de 28.11.2006) prin care prețul chiriei a rămas aproape neschimbat, în considerarea calității apelantei de acționar al societății intimate (litera a din contract - fila 21), și al faptului că prin actul constitutiv al intimatei, apelanta (acționar) și-a asumat obligația asigurării unor spații pentru desfășurarea activității - de producere a articolelor de mase plastice (vezi fila 54 și următoarele).
În statutul (vezi fila 54) la obiectul de activitate figurează printre altele producerea în comun a unor articole din mase plastice prin utilizarea dotărilor de bază a uzinei SA
Coroborând aceste aspecte cu prevederile contractuale menționate, referitoare laposibilitateacorectării valorilor stabilite cu titlu de chirie anuală în funcție de evoluția prețurilor de închiriere,și nu de obligativitateamodificării acestora, cu faptul că apelanta în calitatea sa de acționar al intimatei s-a obligat să pună la dispoziția celei din urmă dotările necesare desfășurării activității comerciale prevăzute în statutul societății, precum și cu situația de necontestat referitoare la faptul că timp de nouă ani, în perioada 1.04.1999 - 31.12.2007 (vezi raport expertiză filele 223-227) prețul chiriilor negociat de părți, a rămas constant, nemodificat și era inferior nivelului pieței, Curtea consideră că această uzanță comercială stabilită între părți este în măsură să completeze prevederile contractuale lacunare referitoare la criteriul pe baza căruia prețul chiriei se poate corecta.
Clauza contractuală referitoare la modul de "corectare" a chiriei "neconținând" un criteriu clar în funcție de care valoarea acesteia să poată fi determinată în mod obiectiv, poate fi completată cu practica părților, încorporată în contracte, cu uzanțele comerciale stabilite de-a lungul anilor și care au menirea de a completa acordul de voință al părților.
În această situație, apare ca nefondată susținerea apelantei potrivit căreia în lipsa oricărui criteriu stabilit de părți privind valoarea chiriei, instanța de fond ar fi trebuit să ia în considerare nivelul pieței, deoarece așa cum s-a arătat, în lipsa unor stipulații contractuale clare și precise, dar în prezența unor uzanțe comerciale manifestate de-a lungul a 9 ani concretizate în 13 acte adiționale încheiate de părți, instanța a acordat acestora din urmă, în mod corect, forța juridică consacrată unei veritabile clauze contractuale. Bazându-se pe un astfel de raționament juridic, Curtea consideră că instanța de fond în mod corect a reținut că refuzul intimatei de a accepta un nivel al chiriei pentru anul 2008, calculat la nivelul pieței, nu constituie un abuz, deoarece uzanțele comerciale practicate timp de 9 ani, impuneau o altă modalitate de calcul, bazată care nu putea fi răsturnată de instanța de judecată prin impunerea unei anumite chirii și prin suplinirea voinței intimatei la încheierea unui act adițional în termeni străini de voința expres manifestată de aceasta din urmă de-a lungul timpului.
Referitor la motivul de apel potrivit căruia instanța de fond nu ar fi analizat îndeplinirea condițiilor răspunderii contractuale și a calificat greșit obligația instituită în sarcina părților, Curtea îl va respinge ca nefondat, deoarece instanța nu numai că în primele opt paragrafe din pagina 4 efectuează o analiză detaliată a cauzelor care au determinat refuzul intimatei de a încheia un act adițional în condițiile impuse de apelantă, dar face vorbire și despre negocierile și corespondența purtată de părți, precum și despre imposibilitatea reținerii culpei intimatei în încheierea respectivului act adițional ca urmare a neîndeplinirii condițiilor angajării răspunderii civile contractuale.
În urma analizei efectuate, Curtea apreciază că instanța de fond în baza argumentelor menționate, în mod corect a ajuns la concluzia că în raport de uzanțele comerciale care au completat clauzele contractuale referitoare la modalitatea de stabilire a cuantumului chiriei, instanța nu se poate subroga voinței intimatei, deoarece procedând astfel ar încălca prevederile contractuale convenite de părți care, potrivit dispozițiilor articolului 969 cod civil au valoare de lege pentru acestea, iar apelanta nu a făcut dovada încălcării obligațiilor asumate convențional de către intimată și nici al abuzului acestuia manifestat în refuzul încheierii unui astfel de document în lipsa acordului și al negocierii părților.
Referitor la motivul de apel potrivit căruia instanța de fond în mod eronat ar fi reținut că apelanta ar fi solicitat modificarea cuantumului chiriei, când de fapt ar fi solicitat stabilirea acestuia, Curtea îl va respinge ca nefondat, considerând ca fiind lipsit de importanță termenul folosit (modificare sau stabilire) atâta timp cât efectul obligării intimatei la încheierea unui act adițional având drept obiect stabilirea unei chirii cu mult mai mare decât practicată, este acela și anume modificarea, schimbarea cuantumului chiriei convenit de părți timp de 9 ani.
Referitor la susținerea apelantei potrivit căreia, în lipsa unui criteriu clar de majorare a chiriei, instanța ar fi trebuit să ia în calcul nivelul chiriei de pe piață, Curtea s-a pronunțat la începutul considerentelor.
Ar mai fi de adăugat că și această susținere este nefondată, că solicitarea apelantei încălcând uzanțele comerciale convențional stabilită prin 13 acte adiționale nu pot fi răsturnate, în lipsa unui temei legal sau convențional, care să justifice obligarea intimatei la acceptarea unui preț al chiriei egal cu cel practicat pe piața liberă (în condițiile în care comportamentul intimatei nu poate fi catalogat drept abuziv).
Față de toate aceste aspecte, Curtea în baza dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
În baza dispozițiilor articolului 274 alineat 2 teza finală Cod procedură civilă întrucât intimata nu a depus la dosar dovada cheltuielilor de judecată va respinge ca neîntemeiată cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SA, cu sediul ales în B, la.A & ASOCIAȚII din Șos. -, 4-8, - House, de Vest,. 8, sector 1, în contradictoriu cu intimata - SA, cu sediul în - B,- sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.5563/6.04.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
În baza dispozițiilor articolului 274 alineat 2 teza finală Cod procedură civilă respinge ca nedovedită cererea intimatei cu privire la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
3.11.2009
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond: -
Președinte:Iulica PopescuJudecători:Iulica Popescu, Maria Speranța Cornea
