Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 39/2008
Ședința publică din 27 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 3564/07.11.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta - LICHIDATOR AL SC SA, având ca obiect obligația de a face.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 20 februarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3.564 din data de 07.11.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei " " B
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență că reclamantul prin demersul inițiat a solicitat a fi obligată pârâta, în calitate de lichidator, și dat fiind păstrarea de către aceasta a arhivei "" BBM, a-i comunica sporul de noapte și sporul pentru ore suplimentare aferent perioadei 1.01.1978, respectiv 01.05.1997 - 30.06.1993, dar întrucât a renunțat la efectuarea expertizei necesare a stabili dacă exista date din cele solicitate, nefiindu-i aplicabile prev. art. 4 alin. 4 și 5 din nr.OG 4/2005 a operat decăderea și, în acest context, în lipsa altor probe neputându-se conchide care dintre părți are dreptate, acțiunea este nefondată.
Împotriva soluției arătate a declarat apel reclamantul, susținând că în temeiul Legii nr. 78/2005 pârâta are obligația de a-i elibera adeverința ce îi atestă orele de noapte și cele suplimentare, iar aceste date puteau fi comunicate din baza primară - state plată și alte acte - fără a fi necesară efectuarea unei expertize, cum de altfel și anterior i-au fost eliberate în urma insistențelor și verificării arhivei puse la dispoziția sa adeverințele nr. 5.984/24.10.2006 și nr. 5.434/16.04.2007. În aceste circumstanțe, arată apelantul, din superficialitate se refuză eliberarea unei adeverințe complete cu toate datele solicitate.
Față de cele relevate, la data de 20.02.2007, Curtea a invocat motivul de ordine publică privind necompetența tribunalului dea judeca cauza în primă instanță.
În acest sens, se reține că potrivit art. 2.pr.civ. tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 1 miliar lei precum și cererile în această materie al căror obiect nu este evaluabil în bani.
Din norma enunțată rezultă că tribunalul are competența de a soluționa acele litigii neevaluabile al căror obiect se subsumează criteriilor obiective/subiective prevăzute pentru fapte și acte de comerț stabilite potrivit art. 3 și 4 Cod comercial, respectiv obligații ale unui comerciant dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însăși actul în cauză.
Cu alte cuvinte, tribunalul comercial are competența de a soluționa acele litigii neevaluabile care nu au natura civilă, litigii ce vizează obligații ale unui comerciant, în caz contrar competența revenind după regulile Codului d e procedură civilă judecătoriei, respectiv pentru o valoare de peste 5 milioane lei, tribunalului civil.
În speță, atât reclamantul cât și pârâta nu sunt comercianți, iar obiectul litigiului îl constituie obligația de a face, obligație de natură civilă, context în care competența soluționării cauzei revine, în primă instanță judecătoriei, după regulile prev. de art. 1.pr.civ.
Evident, se poate susține că reclamantul a fost salariat al unei societăți comerciale și că acțiunea ar fi fost pornită împotriva societății. Această susținere nu poate fi reținută întrucât societatea BMa fost radiată în condițiile falimentului și practic nu mai există, iar societatea de lichidare este o societate civilă profesională, al căruia obiect nu intră în categoria celor prev. de art. 3 Cod comercial, obiectul unic al acesteia fiind executarea profesiei de practician în insolvență potrivit nr.OUG 86/2006.
În aceste circumstanțe, câtă vreme obiectul litigiului este o obligație de a face și de vreme ce societatea pârâtă este una profesional civilă, soluționarea cauzei s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor vizând competența.
Desigur, se poate susține că acțiunea fiind una pornită împotriva unei societăți falite, soluționarea acesteia ar fi fost de competența tribunalului prin judecătorul sindic. O astfel de susținere nu poate fi primită, deoarece, în contextul actului normativ ce reglementează procedura falimentului, cererile ce pot fi soluționate de judecătorul sindic sunt expres prevăzute și pentru ipoteza exercitării unor atare demersuri până la închiderea procedurii. În cauză, pe lângă faptul că cererea nu este una din cele exprese, este inițiată după închiderea procedurii. Or, în condițiile date, nu se poate reține legala constituire a completului și implicit competența tribunalului.
Așadar, constatând că în raport cu disp. art. 1.pr.civ. competența în primă instanță revenea judecătoriei și nu tribunalului comercial, în baza art. 297.pr.civ. Curtea va admite recursul, va anula hotărârea atacată și, pe cale de consecință, va trimite cauza pentru judecată în primă instanță Judecătoriei Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 3564 din 07 noiembrie 2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o anulează și trimite cauza pentru judecată în primă instanță Judecătoriei Baia Mare.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./5 ex./24.03.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
