Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 39/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA NR.39/
Ședința publică de la 11 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure dr.- -
Judecător- dr. - -
Grefier -- -
-.-.-.-.-.-.-
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de către reclamanta - SRL, cu sediul în G,- -rates 1,.1-2,parter, împotriva sentinței civile nr.2339/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata C "B Export" SRL G, cu sediul în-, -rates, jud.G,având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal răspunde pentru apelanta-reclamantă av. cu delegație la dosar și intimata reprezentată prin av. și, ambele cu împuterniciri avocatiale depuse la dosar.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, arătându-se că apelul este motivat, timbrat corespunzător.
Av. având cuvântul pentru apelanta-reclamantă sustine că în conformitate cu disp.art.295 proc.civ. a solicitat completarea probatoriului administrat în cauză cu actele anexate la prezentul apel și nu are alte cereri sau probe de formulat.
Av. având cuvântul pentru intimata-pârâtă sustine că are cunoștință despre actele depuse la dosarul cauzei de către apărătorul apelantei. Depune la dosar copie de pe factura fiscală nr.- din 30.08.2006, nr.- din 30.08.2006 precum și o speță similară,respectiv copie de pe sentința comercială nr.2440 din 20.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați. Sustine că nu are alte cereri de formulat in cauză.
Av. având cuvântul pentru intimata pârâtă, sustine că are cunoștință de actele depuse la dosar de către apărătorul apelantei și nu are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri și probe de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Av. având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, critică sentința civilă nr.2339 din 1.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați pe motiv de nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele considerente: Sustine că instanța de fond a dat o interpretare eronată a materialului probator administrat in cauză, reținând că prezentul litigiu s-a născut datorită refuzului reclamantei de a achita prețul in condițiile in care intimata și-a exprimat acordul în ce privește încheierea formalitătilor privind transferul de proprietate. Precizează că reprezentanții legali ai celor două societăți, au deținut in mod egal câte un procent de 50% din capitalul social, administrând împreună cu cele două societăți. Potrivit convenției încheiate între părți, rezultă că apelanta având calitatea de promitent -vânzător, a respectat obligatia privind calcularea prețului vânzării in raport de elementele inscrise la pct.2.1 din promisiunea de vânzare-cumpărare, respectiv valoarea reziduală și eventualele taxe finale obligatorii, iar intimata a acceptat prețul fără nici o obiecție, iar acolo unde intimata are calitatea de vânzător-promitent, cu rea credință solicită includerea în preț atât a valorii rămase neamortizată cât și a unor rate de leasing. Sustine că instanța de fond a interpretat convenția limitându-se la prevederile pct.2.1 fără a da o interpretare clară clauzelor convenției așa cum prevăd disp.art.982 Cod civil. Precizează că prețul negociat a fost clar determinat,fiind compus din valorea reziduală și taxe pentru finalizarea contractului de leasing ( TVA, accize, taxe vamale etc), taxe care nu fac parte din preț. Acest preț a fost plătit de către apelantă astfel cum rezultă din ordinul de plată nr.229/2007 aflat la dosar, sumă incasată de către intimata pârâtă,însă intimata cu rea credință a refuzat să încheie actul de vânzare-cumpărare. Pentru aceste motive solicită admiterea apelului, iar în conformitate cu disp.art.296 pr.civ. schimbarea în totalitate a hotărârii in sensul admiterii acțiunii, obligarea intimatei să incheie contractul de vânzare cumpărare pentru betoniera în litigiu și la plata daunelor cominatorii pentru fiecare zi de întârziere,precum și la plata cheltuielilor de judecată pentru fond și recurs 790 Ron.
Av. având cuvântul pentru intimata -pârâtă, solicită respingerea apelului ca nefondat și mentinerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Sustine că în mod corect instanța de fond a motivat soluția făcând trimitere la disp.art.983 cod civil în ce privește îndoiala in convenții mai ales cu privire la natura juridică a promisiunii de vânzare -cumpărare cât și a disp.art.1020 civ. respectiv a caracterului sinalagmatic al contractului, a forței obligatorii și a obligativității părților de a respecta obligațiile astfel cum și le-au asumat. S-a reținut în mod corect voința părților cu privire la împărțirea in mod voluntar a capitalului și patrimoniului, prin emiterea de facturi, iar în ceea ce privește prețul, acesta a fost stabilit la nivelul valorii contabile prevăzut in fișa mijlocului fix, respectiv la valoarea rămasă neamortizată. Bunul supus contractului de leasing, putea fi vândut după ce devenea proprietatea societății intimatei la un preț stabilit de comun acord, fiind unul determinabil. Consideră că in mod corect instanța de fond a reținut că apelanta-reclamantă nu dorește incheierea contractului de vânzare-cumpărare și că societatea intimată nu se face vinovată de incălcarea contractului. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată conform chitanțelor anexate cu opis la dosar.
Av. având cuvântul pentru intimată, pune concluzii de respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală. Achiesează la concluziile sustinute de către av., cu precizarea că în situația în care prețul vânzării ar fi fost determinat, trebuia mentionată suma de 19.148,33 lei RON in promisiunea de vânzare-cumpărare. Deasemeni precizează că betoniera in litigiu nu se putea vinde sub prețul pieții și invocă disp.art.24 alin.15 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal. Solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Din conținutul actelor și lucrărilor dosarului, rezultă:
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanta C SRL Gac hemat în judecată pârâta C TB - Export SRL G, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru autotehnica marca seria WM-3M- seria motor - înmatriculată sub nr.B-15- și transferarea acestui autoturism către reclamantă cu prețul de 19.148,33 lei și obligarea la plata daunelor cominatorii de 500 lei pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta arată că prin convenția intitulată "promisiune de vânzare-cumpărare" încheiată la data de 01.06.2005 și înregistrată sub nr.1701/290/01.06.2005 s-a convenit ca după finalizarea Contractului de leasing financiar nr. 659/12.03.2003 și dobândirea de către - EXPORT SRL Gad reptului de proprietate asupra autobetonierei marca înmatriculată sub nr.B-15- acesta să fie transferat către - SRL
Prețul vânzării înscris la art.2.1 din Promisiunea de vânzare-cumpărare se compunea din următoarele elemente: valoarea reziduală la care se adaugă taxele finale obligatorii necesare finalizării contractului de leasing, fiind vorba de un preț determinabil.
Prețul, compus din elementele stabilite de comun acord și pentru care urma să fie transferat dreptul de proprietate asupra autoturismului a fost achitat de către reclamanți și încasat de către pârâtă la data de 01.06.2007 cu nr.229 în valoare de 19.148,33 lei RON reprezentând contravaloarea facturii nr.-/25.05.2007-costuri închidere precum și a facturii nr.-/25.05.2007-valoare reziduală, emisă de BRD și anexată la factura proformă nr.194/30.05.2007.
Deoarece ca urmare a finalizării contractului de leasing financiar - EXPORT SRL Gad evenit proprietar al amintitului autoturism, fapt ce a fost adus la cunoștință reclamantei prin adresa nr.2071/07.06.2007, apreciem că obligația de a transfera dreptul de proprietate al mașinii a devenit exigibilă.
Conform Promisiunii de vânzare-cumpârare, condiția transferului dreptului de proprietate asupra autoturismului era achitarea de către pârâtă și reclamanta - SRL Gap rețului momentul finalizării contractului de leasing și dobândirea dreptului de proprietate asupra mașinii.
În consecință, având în vedere că prețul de vânzare al autoturismului a fost încheiat de către - SRL G, au solicitat ca instanța să oblige pârâta - EXPORT SRL G la întocmirea de îndată a contractului de vânzare-cumpărare.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus la dosarul cauzei copie OP nr.229/1.06.2007; copie de pe Promisiunea de vânzare-cumpărare; proces-verbal de conciliere din 2.07.2007; copii de pe notificarea nr.958/15.06.2007; adresa nr.28244/23.08.2007.
În apărare pârâta a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare pârâta arată că la data de 12.03.2003 a achiziționat în leasing o autospecială betonieră 9 marca, așa cum rezultă din contractul de leasing financiar nr. 659 din 12.03.2003.
La data de 01.06.2005, între pârâtă și societatea reclamantă a intervenit convenția intitulată "Promisiune de vânzare-cumpărare" nr.1701/290/01.06.2005, potrivit căreia, la finalizarea contractului de leasing financiar nr. 659/12.03.2003, societatea se obliga să vândă reclamantei, betoniera 9FHC, marca, iar aceasta se obliga să o cumpere.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile convenției mai sus menționate, pârâta avea obligația ca imediat ce va deveni proprietara betonierei, să procedeze la vânzarea acesteia către reclamantă, în condițiile stipulate în convenție, după cum și acesteia îi revenea obligația să o cumpere, prin achitarea integrală a prețului, art.1322 Cod civil.
În acest sens, imediat ce s-a finalizat contractul de leasing și au devenit proprietarii autospecialei, la data de 30.05.2007, au procedat la emiterea facturii proforme nr.1941, înregistrată la - SRL sub nr.831 din aceeași dată, prin care a comunicat reclamantei care este prețul și termenul în care urma să-l achite încât să poată perfecta operațiunea de vânzare-cumpărare.
Totodată, a anexat acesteia și documentele care au stat la baza formării prețului solicitat, respectiv, factura nr.- din 25.05.2007 emisă de BRD SA în valoare de 8.394,49 lei, factura nr.- din 25.05.2007 emisă de BRD SA în valoare de 18.991,70 lei, factura nr.- din 25.05.2007 emisă tot de BRD cu valoarea de 156,63 lei și, cum era și firesc, copie de pe fișa mijlocului fix betonieră, care reflectă în mod clar, valoarea rămasă neamortizată a acestuia, adică suma de 118.32,12 lei.
La data de 04.06.2007, reclamanta le transmite-prin adresa nr.862/04.06.2007-că nu este de acord cu prețul cerut, ba mai mult ne acuză că acesta ar fi stabilit cu încălcarea prevederilor art.2.1 din promisiunea de vânzare-cumpărare și arată că înțelege să plătească doar suma de 19.148,33 lei din prețul de 168.385,31 lei, sens în care a transmis și copie de pe ordinul de plată nr.229 din 01.06.2007. În susținerea acestui refuz, reclamanta invoca dispozițiile Cap.II pct.2.1 din Promisiunea de vânzare-cumpărare, potrivit cărora prețul de vânzare al autospecialei urma a fi format din valoarea reziduală din contract, la care se adăugau taxele finale obligatorii, tva, accize, taxe vamale etc. Constatând, pe această cale, că reclamanta refuză să achite prețul integral, cum era și firesc, a procedat de îndată la restituirea sumei avansate, așa cum rezultă din PO anexat prezentei.
În dovedire pârâta a depus la dosarul cauzei copie factură proformă 1941/831/30.05.2007; factura nr.-/25.05.2007 emisă de BRD; factura nr.-/25.05.2007,factura nr.-/25.05.2007;fișa mijlocului fix; promisiunea de vânzare-cumpărare nr.306/1711/01.06.2005; factura nr.-/11.09.2006; fișa mijlocului fix SKODA și adresa nr.50913/11.09.2007 emisă de pârâtă câtre DGFP G; adresa 3201/12.09.2007 pentru Ministerul Economiei și Finanțelor B; contract tripartit nr. 659/12.02.2003, privind achiziționarea autobetonierei marca, ofertă de preș pentru utilaje asemănătoare nr.1670/14.05.2007.
Prin sentința civilă nr.2339/2007 Tribunalul Galația respins acțiunea în obligație de a face formulată de reclamanta C SRL G în contradictoriu cu pârâta CBJ.- Export G, ca nefondată.
Reclamanta a fost obligată la plata sumei de 4000 lei cheltuieli de judecată către fond.
S-a reținut că reprezentanții legali ai celor două societăți respectiv al reclamantei și pârâtei au deținut în mod egal câte un procent de 50% din capitalul social la societatea reclamantă și societatea pârâtă și au administrat împreună cele două societăți.
La data de 5.05.2005 cele două societăți au hotărât împărțirea capitalului social și al patrimoniului acestora, emițându-se Hotărârea AGA nr.229/5.05.2005 a - SRL și Hotărârea nr.1364/5.05.2007 a AGA și - B Export SRL.
Majoritatea mijloacelor fixe și obiectele de inventar s-au facturat între aceste două societăți, potrivit celor două hotărâri urmând ca bunurile aflate sub contract de leasing să fie vândute la momentul când bunul devenea proprietatea societății după ce se plătea valoare reziduală.
În acest context s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare a autospecialei betonieră marca, contractul având nr.1701/1.06.2005, bunul fiind lăsat în folosința reclamantei.
Tribunalul a fost investit cu o cerere de obligație de a face, prin care se solicită obligarea societății să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu prețul de 19.148,33 lei RON.
S-a solicitat obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii în valoare de 500 lei RON pe zi de întârziere până la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
S-a încercat stingerea litigiului de față pe cale amiabilă, fiecare parte exprimându-și punctul de vedere cu privire la interpretarea contractului.
Litigiul s-a născut datorită refuzului reclamantei de a achita prețul autospecialei în condițiile în care societatea în mod constant și-a exprimat disponibilitatea de a încheia posibilitățile privind transferul de proprietate deci niciodată nu a refuzat încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
A considerat că potrivit art.983 Cod civil "când există îndoială convenția se interpretează în favoarea celui care se obligă".
Promisiunea de vânzare-cumpărare este contractul prin care părțile se obligă reciproc să vândă și respectiv să cumpere un bun la un preț determinat, contract ce se va perfecta în viitor.
În raport cu principiul forței obligatorii a contractului părțile sunt îndeplinirea la îndeplinirea obligațiilor asumate pe care le-au onorat.
Nerespectarea din culpă a obligației de a finaliza contractul către celelalte părți dă dreptul la acțiunea în rezoluțiune (art.1020 cod civil) și datorită caracterului sinalagmatic, părțile își vor restitui tot ceea ce și-au prestat reciproc.
Dacă partea prejudiciată poate proba un prejudiciu partea în culpă poate fi obligată la daune conform art.1075 Cod civil.
S-a considerat că prin neconsemnarea distinct a enumerării elementelor care alcătuiesc prețul, din care face parte și valoarea rămasă neamortizată a bunului amortizabil, nu înseamnă că părțile nu au avut în vedere acest lucru, părțile având în intenție o enumerare nelimitativă.
Astfel s-a derulat promisiunea de vânzare-cumpărare privind autocarul Skoda, în care vânzător a fost reclamanta și pârâta a suportat valoarea rămasă neamortizată, această situație de fapt reprezentând intenția reală a părților.
Ori reclamanta-cumpărătoare este cea care în realitate refuză încheierea vânzării-cumpărării în condițiile legii, ceea ce impune respingerea acțiunii. C SRL Gad eclarat apel criticând soluția ca netemeinică și nelegală, din următoarele considerente:
Cu rea credință intimata-pârâtă, prin factura proformă aflată la fila 25 dosar a solicitat plata și a altor sume decât cele ce rezultă din punctul II din convenție și anume: 8.394,49 care reprezintă nota de leasing conform facturii -/25.05.2007 emisă de D SA și care trebuia achitată de subscrisa deoarece nu are raporturi contractuale în acest sens cu emitenta.
În art.2-1 din Convenție promisiunea de vânzare-cumpărare sunt enumerate elementele care determină prețul și nu sunt incluse valoarea rămasă neamortizată și nici valoarea vreunei rate de leasing ci doar valoarea reziduală a contractului nr.659/2003.
Prețul de 18.001,70 + 156,63 fost plătit de subscrisa cu P nr.229/2007, suma încasată de intimata-pârâtă a fost reținută în contabilitate până la data de 6.07.2007 când a solicitat să i se emită factura pentru această sumă, moment la care i s-a restituit suma.
Nu s-a observat că voința internă a părților la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare materializată în convenția nr.161/245/1.06.2005, prețul vânzării a fost determinat prin valoarea reziduală în sumă de 148 lei și nu adăugându-se valoarea rămasă neamortizată în suma de 3.674,12 lei.
Ambele părți au fost de acord cu prețul vânzării format din elementele înscrise la punctul 2.1 din promisiunea de vânzare-cumpărare și anume valoarea reziduală și eventual taxe fiscale, obligații care nu au existat.
Intimata pârâtă a acceptat să cumpere cu prețul format din valoarea reziduală și eventuale taxe fiscale obligatorii și nu a interesat-o valoarea rămasă neamortizată care a rămas în sarcina apelantei.
Aceeași situație exista și cu privire la convenția nr.306/4.06.2007 prin care apelanta reclamantă s-a obligat să vândă către intimata pârâtă un autoturism marca Skoda- cu număr de înmatriculare B-33-, prețul fiind compus din valoarea reziduală și taxele vamale obligatorii.
Conform facturii nr.- emisă de C Leasing valoarea reziduală era de 13.179.152 lei. Transferul dreptului de proprietate către intimata-pârâtă s-a făcut la suma de 7.854 lei, un preț mai mic decât cel stabilit de comun acord, intimata pârâtă neobservând că prețul îi este favorabil.
Acolo unde intimata-pârâta avea calitatea de cumpărător, a acceptat ca prețul să fie constituit din valoarea reziduală și eventuale taxe vamale obligatorii, iar acolo unde are calitatea de vânzător promitent cu rea credință solicită includerea în preț a valorii rămase neamortizate cât și a unor rate de leasing.
Reținerea de către instanța de fond că apelanta ar fi refuzat închiderea contractului de vânzare-cumpărare și că intimata pârâtă a avut toată disponibilitatea de a perfecta actul este eronată și reprezintă finalul unei analize superficiale a probelor.
Din conținutul probelor rezultă evident reaua credință a intimatei pârâte care a inclus la preț de la sine de la sine putere și alte elemente (valoarea rămasă neamortizată și rate de leasing) rezultând un preț mult mai mare decât acela pe care l-au negociat părțile.
Reținerea de către instanță că îndeplinește condițiile art.983 cod civil nu își găsește aplicabilitatea în cauză, deoarece în convenție promisiunea de vânzare-cumpărare prin pct.2.1 stabilește elementele componente ale prețului, acesta fiind un preț determinat prin elemente negociate.
Prin includerea în preț a altor elemente se dovedește reaua credință și abuzul pe care-l comite intimata.
Instanța de fond nu a făcut aplicarea corectă a art.982 cod civil.
Reținerea culpei apelantei este esențială în cauză, fiind aplicabile disp.art.1021 cod civil.
Motivarea instanței cu privire la faptul că probele prin convenție nu au făcut o enumerare distinctă a elementelor de alcătuire a prețului este contrară convenției încheiate și din care rezultă că părțile au stabilit expres că prețul este compus din valoarea reziduală și eventualele taxe finale obligatorii, iar neîndeplinirea în mod expres ca elemente de alcătuire a valorii rămase de amortizat reprezintă voința părților.
Motivarea instanței că într-o convenție anterioară a fost vândut de către apelantă un autoturism marca Skoda cu număr de inmatriculare B-33- cu un preț ce include și valoarea rămasă neamortizată este eronată; conform facturii nr.- emisă de C Leasing valoarea reziduală era de 13.179,52 lei, iar transferul dreptului de proprietate către intimata-pârâtă s-a făcut la suma de 7.854 lei, preț cu mult mai mic decât valoarea reziduală.
Apelul de față este nefondat.
Instanța de fond printr-o temeinică și legală interpretare a probelor a pronunțat în cauză o soluție corectă.
Instanța de fond a făcut trimitere la art.983 Cod civil în ceea ce privește învoiala în convenție și cu privire la natura juridică a promisiunii de vânzare cumpărare, doctrina fiind unitară în sensul că în contractul în discuție părțile s-au obligat reciproc să vândă și să cumpere la un preț determinabil un bun unitar - vezi cap.II pct.2.1 din convenție.
Instanța de fond a reținut corect în cauză incidența art.1020 civil și a subliniat caracterul sinalagmatic al contractului, a forței obligatorii și a obligativității părților de a respecta obligațiile contractuale așa cum le-au stabilit.
Părțile de comun acord au enumerat nelimitativ elemente care compun prețul la care urma să se facă vânzarea și în aceste condiții cererea de a fi obligată intimata de a perfecta contractul la prețul dorit de apelantă, este nelegală.
Au convenit să-și împartă capitalul și patrimoniul, emițându-se corespunzător acțiuni cu respectarea legislației financiar contabile și art.24 al.15 din Codul fiscal, prețul fiind stabilit de la nivelul valorii contabile prevăzut în fișa mijlocului fix respectiv de la valoarea rămasă neamortizată.
Bunul din contractul de leasing autobetoniera marca, putea fi vândut după ce devenea proprietatea intimatei și se plătea valoarea reziduală la un preț legal cu respectarea normelor juridice financiare contabile și normele din art.24 și 15 cod fiscal.
Suma de 18.991 + 156,63 achitată voluntar de către apelantă reclamanta prin P 229/1.06.2007 a fost restituită acesteia pentru că s-a considerat că prețul legal era cel din factura proformă (1941/831/30.05.2007) iar betoniera se găsea în folosința apelantei.
pe care le face apelanta la relațiile comerciale cu alte firme în care intimata nu este parte sunt lipsite de relevanță, în speța de față.
Din conținutul facturilor fiscale emise de societatea de leasing Ff nr.-/30.08.2006 și - din aceeași dată a rezultat că valoarea reziduală a fost 0, deci susținerea apelantei este în raport cu împrejurarea că a facturat la data de 11.09.2006 cota reziduală, intimata a plătit integral suma totală facturată de către vânzătoare.
Apelanta înțelege să plătească suma de 109.148,33 lei din prețul de 168.385,31 lei, ceea ce contravine cap.II pct.2.1 din convenția părților, în care în mod expres se menționează că acesta este alcătuit din rata reziduală din contract la care se adaugă taxele finale obligatorii TVA, taxe vamale,accize etc.
După finalizarea contractului de leasing și dobândirea proprietății betonierei 9 marca la data de 30.05.2007 a fost emisă factura proformă nr.194 înregistrată de apelanta sub nr.831 din aceeași dată, prin care s-a comunicat prețul și termenul de plată.
Nemulțumirile apelantei în raport cu prețul corect stabilit de către intimată conform convenției încheiate și dorința apelantei ca acesta să fie cât mai mic, nu justifică refuzul său de a perfecta contractul de vânzare cumpărare.
Intimata a respectat întocmai și la termen executarea obligațiilor asumate prin convenția încheiată, apelanta fiind în culpă pentru nerespectarea acesteia, ceea ce evident că nu-i poate profita și justifica admiterea acțiunii și daunele cominatorii solicitate.
Rezultă că motivele de apel invocate în cauză sunt infirmate prin conținutul probelor corect și complet administrate și interpretate de către instanța de fond,urmând ca în conformitate cu disp.art.298 civ. să se respingă apelul de față.
În cauză se va face și aplicarea art.274 cod pr.civ. privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, apelul declarat de judecarea apelului declarat de către reclamanta - SRL, cu sediul în G,- -rates 1,.1-2,parter, împotriva sentinței civile nr.2339/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Obligă pe apelantă să plătească intimatei C " Export" G suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 11 Aprilie 2008.
PREȘEDINTE: Sarmisegetuza Tulbure - - | JUDECĂTOR 2: Alexandrina Zaharia - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehno.O/13.05.2008/4 ex.
Fond-
Președinte:Sarmisegetuza TulbureJudecători:Sarmisegetuza Tulbure, Alexandrina Zaharia
