Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 397/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1464/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.397
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul, în contradictoriu cu intimata SC A & A SRL, împotriva sentinței comerciale nr.7643/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul prin avocat care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta prin avocat depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru reprezentând din taxa de timbru achitată la fond, învederând că renunță la capătul de cerere privind actualizarea sumei cu rata indicelui de inflație și reținerea numai a sumei de 12.127 lei. Renunță, de asemenea, și la excepția de necompetență materială invocată, a instanței de fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul prin avocat solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B sub nr- din 28.12.2007, reclamantul - a chemat în judecată pe pârâta A & A SRL, solicitând instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună obligarea pârâtului la emiterea facturii fiscale pentru sumele încasate în cuantum de 29.512 lei și 4650,82 lei, obligarea pârâtului să emită factura pentru cărămida tip Eficient pentru marfa livrată corespunzătoare sumei de 20.945 lei, eliberarea certificatului de garanție pentru cărămida Eficient livrată și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 12.127 lei reprezentând contravaloarea materialelor de construcție ce trebuiau livrate reclamantei, actualizată cu rata inflației.
.//.
În drept, articolele 998, 1073 Cod civil.
Reclamanta a depus înscrisuri.
Pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 502 din 21.02.2008 Judecătoria Sectorului 2 Bad eclinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, pe rolul acestei instanțe cauza fiind înregistrată sub nr- din 19.02.2008.
Prin sentința comercială nr. 7643/19.06.2008 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta, deși invocă anumite relații comerciale dintre părți în baza cărora în luna noiembrie 2006 ar fi achitat pârâtului suma de 29.512 lei pentru cantitatea de 100 mc cărămidă tip Eficient, urmând ca acesta să emită factura în 14 zile și certificatul de garanție pentru marfa livrată, și a mai plătit suma de 5.650,82 lei contravaloare alt tip de cărămidă, pârâtul neemițând factură pentru întreaga sumă și nici nu a mai livrat marfa, nu dovedește ce raporturi juridice sunt între părți, dacă există un contract, sau doar comenzi pentru furnizarea de produse, dacă a efectuat plata în avans și în ce temei legal. Reclamanta nu a probat că ar fi primit produsele pentru care pretinde factura și ar fi îndreptățită să obțină certificatul de garanție.
De asemenea, reclamanta nu precizează în ce temei trebuiau livrate produsele, care era prețul convenit, cât s-a plătit, pentru ce marfă, pentru a se cunoaște o eventuală diferență de restituit.
Așa fiind a apreciat instanța de fond, reclamanta nu și-a dovedit cererea în condițiile articolului 1169 Cod civil, aceasta fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială sub nr- din 29.07.2008.
În motivarea apelului reclamantul a arătat că la dosar există înscrisuri care atestă primirea unor sume de bani de către intimată și pentru care aceasta trebuia să furnizeze materiale de construcții.
Astfel, în cuprinsul facturii proforma, intimata recunoaște că a primit suma de 29.512 lei pentru un anume tip de materiale de construcție și își ia angajamentul să emită facturile fiscale cu chitanțe în limita a 5.000 lei.
A mai arătat apelantul reclamantă că suntem în fața unui contract deoarece sumele de bani plătite intimatei a impus realizarea unui acord de voință a părților care a dus la concordanța între ofertă și acceptarea ofertei, societatea pârâtă a propus un anumit tip de material
.//.
de construcție de care beneficiarul avea mare nevoie, iar acesta a acceptat prețul materialului propus de furnizor.
Contractul nu a fost finalizat din culpa intimatei care nu a livrat materialele de construcții.
A mai susținut apelantul că, deși factura proforma a fost emisă la 9.11.2006, intimata nu a emis factura fiscală la data de 25.11.2006 și chitanțele corespunzătoare sumei de 29.512 lei, obligație ce-i revenea conform articolului 155 din Codul fiscal.
factura fiscală, intimata nu a calculat nici TVA ce trebuia plătit trimestrial către bugetul statului, încălcând astfel și dispozițiile Legii nr.82/1991 a contabilității.
Greșit a reținut instanța de fond că nu s-a făcut dovada pentru produsele pentru care apelantul pretinde facturarea și certificatul de garanție, deoarece s-a depus dovada plății acestora cu chitanța -/6.04.2007, la care se adaugă recunoașterea reclamantului în sensul că a primit cărămida livrată în valoare de 29.512 lei.
Cât privește afirmația instanței de fond în sensul că nu se precizează temeiul în baza căruia trebuiau livrate materialele, care era prețul convenit, cît s-a plătit și pentru ce marfă, apelantul reclamant susține că a învederat instanței că a achitat la început suma de 29.512 lei conform mențiunilor din factura proforma, din această valoare fiindu-i restituite materialele, fără factură fiscală, în valoare de 20.945 lei rămânând de restituit suma de 8.567 lei.
La 16.04.2007 cu chitanța - s-a mai achitat suma de 4.650 lei, suma totală ce trebuie restituită fiind de 13.227 lei.
Materialele se livrau la cererea beneficiarului, intimata nelivrând însă materialele comandate și nici nu a restituit banii încasați în acest scop.
În drept articolele 282, 296 Cod procedură civilă.
Intimata pârâtă nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță, deși a fost legal citată.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, constată apelul fondat pentru următoarele considerente:
Din probele administrate la judecarea cauzei în fond, înscrisuri (factură proforma din 9.11.2006, chitanța nr. - din 6.04.2007, corespondența purtată între părți), interogatoriul pârâtei SC A & A SRL, depus la dosar la data de 15.05.2008 de către reclamantă și răspunsul la acest interogatoriu depus la data de 18.06.2008 (aflat la dosarul Tribunalului București, fila 25 și fila 26, în 2 exemplare, cuprinzând un număr de 4 pagini numerotate!!!), rezultă că între părți s-au stabilit raporturi contractuale comerciale consensuale, în formă simplificată, conform articolului 36 Cod comercial, nefiind materializate printr-un înscris, ci doar sub formă de comandă urmată de executare.
.//.
Astfel, intimata pârâtă a recunoscut prin răspunsul la interogatoriu că a primit de la reclamantul apelant suma de 29.512 lei pentru care a livrat acestuia cărămidă aflată în stoc, până la valoarea de 20.945 lei, pentru diferență nemalivrând însă mărfuri și nici nu a restituit suma, motivat de nehotărârea reclamantului care ar fi refuzat să mai primească diferența de marfă. Din același motiv, al nehotărârii reclamantului, a susținut intimata pârâtă că nu a emis nici factura fiscală pentru materialele livrate, și nici pentru suma de 4.650,82 lei achitată de reclamant, reclamantul refuzând efectuarea unui punctaj financiar.
Intimata a mai arătat că a trimis reclamantului cantitatea de cărămidă comandată, dar acesta a refuzat să mai primească
În afara răspunsurilor date la interogatoriul formulat de către reclamant, intimata nu a depus nici o dovadă în susținerea afirmațiilor sale, respectiv a celor afirmate prin răspunsurile la interogatoriu.
Așa fiind, față de dispozițiile articolului 36 Cod comercial, articolelor 969 - 970 Cod civil, articolului 46 Cod comercial, articolului 1169 Cod civil, acțiunea reclamantului este întemeiată, urmând a fi admisă în parte, cu consecința obligării pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor încasate pentru care pârâta nu a mai livrat însă mărfurile comandate de către reclamant, respectiv a sumei totale de 12.127 lei (4.650 lei plătiți cu chitanța nr. -/6.04.2007 și diferența la factura proforma din 9.11.2006) și obligarea pârâtei la emiterea facturilor fiscale pentru sumele încasate de 29.512 lei și de 4.650,82 lei, potrivit dispozițiilor Legii nr.82/1991, și a dispozițiilor Codului fiscal.
Respinge ca neîntemeiată cererea de eliberare a facturii fiscale și pentru suma de 20.945 lei, neputând fi eliberate două facturi fiscale pentru aceleași produse livrate și eliberarea certificatului garanție, din probele administrate inclusiv interogatoriul pârâtei, nerezultând că pârâta și-a asumat o astfel de obligație, după cum nu rezultă că la data livrării, neprecizată, parte din mărfuri rămânând în custodia pârâtei, conform mențiunilor din cuprinsul facturii proforma, reclamantul ar fi procedat, în prezența reprezentantului pârâtei la recepționarea calitativă a produselor livrate sau că ar fi formulat obiecțiuni privind calitatea acestora.
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolelor 294-296 Cod procedură civilă admite apelul. Schimbă în tot sentința comercială nr. 7643/19.06.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială în sensul că admite în parte acțiunea reclamantului și obligă pârâta la emiterea facturii fiscale pentru sumele de 29.512 lei și 4.650,82 lei și la restituirea sumei de 12.127 lei, reprezentând contravaloare mărfuri achitate și nelivrate.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea facturi fiscale pentru suma de 20.945 lei eliberarea certificatului de garanție.
.//.
Văzând și dispozițiile articolului 274 Cod procedură civilă obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 433 lei, către apelant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul, domiciliat în B,-,. 2,. 4 sector 2, în contradictoriu cu intimata SC A & A SRL, cu sediul în Com Vidra, sat,-, Județ I și în B,-, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.7643/19.06.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința comercială atacată în sensul că admite acțiunea în parte formulată de reclamant și obligă pârâta la emiterea facturii fiscale pentru sumele de 29.512 lei și 4.650,82 lei și la restituirea sumei de 12.127 lei reprezentând contravaloare mărfuri achitate și nelivrate.
Respinge ca neîntemeiate capetele de cerere privind emiterea facturii fiscale pentru suma de 20.945 lei și eliberarea certificatului de garanție.
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecato în sumă de 433 lei către apelantă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
3.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
