Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 4/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.4
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Stoicescu Maria
JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de- TRANS SRLcu sediul în C,-, Județul C, împotriva încheierii din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- - prin administrator judiciarcu sediul în C,-,. 2, Județul C și pârâta - SRL cu sediul în D, str.22Decembrie,. 13,. B,. 3,. 40, Județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta - Trans SRL, intimata-reclamantă - -, administratorul judiciar al acesteia C și intimata-pârâtă - SRL.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin intermediul Serviciului Registratură, s-a depus la dosar taxă judiciară de timbru în cuantum de 2,00 lei, potrivit chitanței nr. - din 7.01.2009 și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, precum și o cerere din partea recurentei prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Curtea, constatând că în prezenta cauză s-a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale prin care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a art. 29 alin.6 din Legea nr.47/1992, urmează aor espinge, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 29 din Legea nr.47/1992, prin această cerere încercându-se doar o tergiversare a judecării cauzei.
Curtea invocă din oficiu excepția inadmisibilității promovării căii de atac și rămâne în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea de ședință din data de 12 septembrie 2007, Tribunalul Prahova -Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în cauza ce face obiectul dosarului nr-, a admis cererea formulată de pârâta -
SRL și a dispus sesizarea Curții Constituționale în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 1323 Cod civ. și ale art. 87 din Legea 85/2006; prin aceeași încheiere, în temeiul art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992, a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul a reținut că în cauză sunt întrunite condițiile legale pentru sesizarea instanței constituționale în vederea soluționării excepției invocate, atâta vreme cât aceasta a fost ridicată de una din părțile din proces, textele de lege pe care le vizează au legătură cu soluționarea cauzei, iar Curtea Constituțională nu a declarat anterior neconstituționalitatea acestor norme.
În ceea ce privește calea de atac aferentă acestei încheieri, în dispozitiv tribunalul a prevăzut posibilitatea atacării ei cu recurs, pe toată durata suspendării, dar numai cu privire la această măsură procesuală.
Împotriva încheierii de ședință mai sus menționată, la data de 10.11.2008 a formulat recurs recurenta - TRANS SRL, cerere înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr-.
Prin intermediul acestei căi de atac, sus numita a criticat imposibilitatea de a ataca cu recurs încheierea privind admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale și totodată a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992, susținând că aceste contravin art.24 alin.1 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, atâta vreme cât o astfel de încheiere nu poate fi atacată cu recurs, astfel că normele legale criticate permit pronunțarea unei hotărârii judecătorești fără ca una din părți să poată executa o cale de atac și hotărârea să poată fi supusă controlului unei instanțe de grad superior.
A mai susținut recurenta că prevederile art. 29 din Legea 47/1992, limitează posibilitatea atacării numai în cazul în care se respinge ca inadmisibilă cererea de sesizarea a Curții Constituționale, nu și în cazul admiterii unei astfel de cereri, afectând dreptul de acces liber la justiție. Pe de altă parte, se susține că termenul prohibitiv de 48 de ore în care se poate declara recursul, obligă partea interesată să redacteze motivare sub presiunea timpului foarte scurt, fiind expusă astfel riscului anulării căi de atac promovate pentru nemotivare.
În sfârșit, se susține că prin raportarea momentului de curgere a termenului de decădere la momentul pronunțării instanței se creează o restrângere nejustificată, a dreptului de a formula calea de atac. Totodată, promovarea acesteia în condițiile în care nu se cunosc motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, apare ca fiind una pur formală.
Deși legal citate, intimatele nu au formulat întâmpinare și nu și-au desemnat reprezentanți în fața instanței, pentru a-și susține eventualele apărări,
La terenul de judecată din data de 12 ianuarie 2009, recurenta a formulat o cerere de judecare în lipsă a prezentei cauze, iar Curtea s-a pronunțat asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale în sensul respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut faptul că în cauză nu sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute imperativ de disp. art. 29 alin. 1 și 2 din Legea 47/1992, republicată, îndeosebi sub aspectul legăturii excepției invocate cu soluționarea cauzei. Astfel, în timp ce obiectul prezentului dosar îl reprezintă un
litigiu comercial, în obligația de a face, pe calea excepției invocate recurenta critică imposibilitatea de atacare cu recurs a unei încheierii de admitere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, ceea ce nu are nicio legătură cu obiectul cauzei mai sus menționat. Atâta vreme cât însăși recursul în întregul său este întemeiat pe această susținere de neconstituționalitate, nu poate fi apreciat decât ca o încercare de tergiversare a soluționării cauzei, iar admiterea unei astfel de cererii și sesizarea Curții Constituționale nu ar putea fi decât o înfrângere a principiului celerității soluționării cauzelor.
La același termen de judecată, Curtea a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de recurs și a rămas în pronunțare asupra acestei excepții.
Examinând recursul de față prin prisma excepției invocate, raport la textele de lege incidente în cauză, Curtea reține următoarele:
Art.299 alin. 1 pr. civ. reglementează strict și limitativ cadrul procesual al hotărârilor judecătorești( sentințe, decizii și încheieri) ce pot face obiectul recursului, cadru dincolo de care această cale de atac nu poate fi promovată. În consecință, orice cale de atac împotriva unei hotărâri judecătorești este determinată și individualizată într-o normă procesuală nefiind posibilă valorificarea unui astfel de drept procesual, atunci când este prohibit de lege.
Pe de altă parte, potrivit art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992 republicată, dacă excepția de neconstituționalitate este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanța respinge prin încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Același text de lege, prevede în mod expres că numai această încheiere poate fi atacă cu recurs, la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.
Este indubitabil așadar, că în situația admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale, o astfel de încheiere nu poate face obiect al recursului, fiind irevocabilă pe acest capăt de cerere, putând fii criticată numai cu privire la măsura suspendării judecății.
Având în vedere argumentele expuse, prezenta cale de atac nu poate fi apreciată decât ca inadmisibilă, astfel că în temeiul art. 29 alin. 6 din Legea 47/1992 republicată, rap. la art. 137 pr.civ. potrivit căruia instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, Curtea va admite excepția inadmisibilității invocate din oficiu și va respinge prezentul recurs ca fiind inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca inadmisibil recursul promovat de- TRANS SRLcu sediul în C,-, Județul C, împotriva încheierii din 12 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamanta- - prin administrator judiciarcu sediul în C,-,.
2, Județul C și pârâta - SRL cu sediul în D, str.22Decembrie,. 13,. B,. 3,. 40, Județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 ianuarie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
- - - - -
Grefier
Red.
Tehnored.DL.
2 ex./15.01.2009
dosar fond- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Stoicescu MariaJudecători:Stoicescu Maria, Duboșaru Rodica Tudose Ana
