Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 4/2010. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.4/COM
Ședința publică din data de 13 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Adriana Gherasim
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de apelanta reclamantă - A SRL, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.1413/COM din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - Administrația Porturilor Maritime SA, cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, județ C și intimatul intervenient - SRL, cu sediul în C,-, județ C, având ca obiect obligația de a face.
Cauza a fost apelată, cu respectarea dispozițiilor art.126 din Codul d e procedură civilă, la solicitarea părților.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat, pentru apelanta reclamantă - A SRL, în baza împuternicirii avocațiale nr.72/2009 depusă la dosar (fila 6), consilier juridic,pentru intimata pârâtă - Administrația Porturilor Maritime SA, în baza delegației nr.19169/2009 (fila 12 din dosar) iar pentru intimata intervenientă SRL răspunde avocat în substituire avocatului, în baza delegației de substituire pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile având termen în cunoștință, potrivit disp. art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
Apărătorul apelantei reclamante și reprezentantul legal al intimatei pârâte învederează instanței că nu au obiecțiuni la suplimentul raportului de expertiză.
Apărătorul substituent al intimatei interveniente depune la dosarul cauzei obiecțiuni la suplimentul raportului de expertiză. Cu privire la obiectivul nr.1 al expertizei solicită a se pune în vedere expertului să precizeze care este terenul aflat strict sub construcția proprietatea apelantei reclamante și care este înscrisul ori alt documenta în baza căruia și-a format convingerea că platformele și drumurile cu nr. de inventar 1054 reprezintă trotuarele construcției și că aceste platforme ar face parte din construcția adjudecată.
Altă obiecție privește răspunsul la obiectivul nr.2. Dat fiind faptul că expertul individualizează o suprafață de 42578,57 mp necesară exploatării construcției, fără a argumenta în acest sens, solicită a se preciza care sunt criteriile avute în vedere la determinarea terenului necesar exploatării construcției și dacă terenul este liber sau afectat de elemente de suprastructură portuară, care sunt acestea și cine este proprietarul lor.
Precizează că nu contestă măsurătorile, însă în raport expertul face aprecieri cu care nu este de acord, întrucât nu corespund realității.
Apărătorul apelantei reclamante solicită respingerea obiecțiunilor ca nefondate. având în vedere faptul că intimata intervenient nu contestă măsurătorile efectuate. În ce privește calificarea dată de expert pe toată suprafața, acesta a arătat punctual ce este ocupat, de ce este ocupat și cui aparține terenul, făcând referire și la platformă și la drumurile de acces proprietatea -.
Reprezentantul legal al intimatei pârâte învederează că de la început s-a opus încuviințării expertizei tehnice de specialitate. Consideră că expertul a răspuns la obiective și consideră pertinente concluziile expertului.
Pentru intimata intervenientă avocat învederează că în situația în care instanța va reține numai elementele tehnice, înlăturând aprecierile expertului, înțelege să nu mai insiste în admiterea obiecțiunilor.
Curtea, deliberând, apreciază că nu sunt utile și pertinente soluționării cauzei obiecțiunile la suplimentul raportului de expertiză, formulate de intimata intervenientă, motiv pentru care le respinge.
Reprezentantul legal al intimatei pârâte depune la dosarul cauzei încheierea cărții funciare nr.2564/16.02.2006 privind intabularea dreptului de proprietate în favoarea statului a terenului în suprafață de - mp situat în portul Mai arată că a fost formulată o acțiune în constatare soluționată prin Sentința civilă nr. 21428/2009 a Judecătoriei Constanța în sensul constatării faptului că - A SRL nu are drept de folosință asupra întregii suprafețe de teren de 3000 mp. Depune la dosarul cauzei această sentință.
Apărătorul apelantei reclamante învederează că pe rolul instanței este o cerere de rectificare a încheierii de înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate a statului asupra terenului menționat.
Nemaifiind cereri de formulat probe de administrat, curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Apărătorul apelantei reclamante, având cuvântul, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii. Arată apelanta, că în fapt, la momentul licitației, imobilul adjudecat era evaluat și clar identificat cu căi de acces și curtea interioară. Pentru imobilul achiziționat există schițe cadastrale și încheiere de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului precum și dreptul de folosință asupra terenului aferent construcției. Ulterior intimata pârâtă refuzat încheierea contractului de închiriere.
Critică sentința tribunalului arătând că nu există și nu este dovedită o obligație de garanție a societății apelante față de intimata intervenientă, care să justifice refuzul intimatei pârâte de a încheia contractele de închiriere.
Învederează că a adjudecat atât elementul principal - construcție - cât și elementele accesorii, curte interioară și trotuare, dobândite ulterior de intimata intervenientă cu contract de vânzare-cumpărare încheiat cu - sa, iar înstrăinarea s-a realizat când bunul era sub sechestru.
În ce privește posibilitatea de a avea acces, arată că în raportul depus, la fila 3, expertul conchide că nu sunt suficienți 148 mp. În referire la titlul SRL, învederează că aceasta a dobândit imobilul - curte prin contract de vânzare-cumpărare directă de la -, după adjudecarea de către apelanta reclamantă a imobilului construcție. Terenul - curte este a fost vândut de către de sub sechestru, având în vedere că întreg imobilul sub nr. cadastral 798/51 a fost pus sub sechestru în anul 2005, sechestru fiind ridicat în anul 2007 după plata integrală a prețului de către apelanta reclamantă.
de suprastructură este clădirea iar nu cimentul din curte cum se încearcă a se demonstra de către intimata intervenientă.
Consideră că intimata Cap us apelanta într-o situația imposibilă, și anume de a nu avea acces la clădire fără a trece pe terenul închiriat -, și nici trotuare jur împrejurul clădirii.
Reprezentantul legal al intimatei pârâte - Administrația Porturilor Maritime SA, solicită respingerea apelului ca nefondat.
Învederează că din punctul de vedere al cadastrului specialitate aferentă porturilor nu există categoria de curte construcții, elementul de suprafață este platforma betonată, tehnologică. Învederează că dreptul de folosință asupra terenului portuar se atribuie prin contracte încheiate pe bază de licitația publică, atribuirea în mod direct nefiind compatibilă cu reglementările legale, excepția de la procedura clasică fiind situația de față, în care intimata pârâtă nu a avut nici o implicație. Astfel, este imposibilă atribuirea în mod direct, eludând procedura prevăzută de lege, a unei suprafețe de teren către apelanta reclamantă, cu atât mai mult cu cât pe suprafața pe care apelanta ar dori-o în plus se află platforma tehnologică betonată proprietatea Sc SRL. Cu toate acestea împreună cu intimata intervenientă a oferit o soluție apelantei, ca - să renunțe la platformă în schimbul unei alte platforme.
Apreciază că apelanta are posibilitatea de a solicita un drept de servitute.
Apărătorul intimatei interveniente solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii apelate care este legală și temeinică. Învederează că, potrivit procesului verbal de adjudecare, apelanta reclamantă a dobândit în proprietate construcția în suprafață construită de 1184 mp și nimic mai mult. Au existat discuții referitor la celelalte elemente de construcții, dar apelanta nu a înțeles să cumpere platforma 1052 care conține și un cântar basculă, iar acum încearcă, ca prin hotărâre judecătorească să ajungă proprietara suprafeței proprietatea - SRL. Învederează că pe platforma tehnologică betonată proprietatea Sc SRL se află un cântar basculă pe care se cântăresc tiruri astfel că nu are cum să se folosească de numai 150 mp. Au existat discuții pentru soluționarea litigiului pe cale amiabilă, s-a acordat apelantei reclamante acces la drumul public.
Apărătorul apelantei reclamante, în replică învederează că clădirea avea fisă cadastrală depusă de, vizată spre neschimbare, cuprinzând 3000 mp și mențiunea "drum incintă port" iar nu platformă betonată tehnologică.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 8.10.2007 și înregistrată sub nr- la Tribunalul Constanța, reclamanta - A SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Maritime SA C să se dispună:
- obligarea pârâtei la încheierea unui contract de închiriere și furnizare utilități având ca obiect suprafața de teren de 3000 mp (3003,11 din măsurători) aferente imobilului "Sediu administrativ" situat în incinta Port C, 18;
- obligarea pârâtei la predarea folosinței asupra acestei suprafețe de teren de 3000 mp (3003,11 din măsurători) și la asigurarea și respectarea căilor de acces la imobil;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare cererii, reclamanta a arătat că, potrivit procesului verbal de adjudecare nr.27895/16.11.2006 emis de Direcția Regională Vamală C, a devenit proprietara imobilului - construcție "Sediu administrativ", clădire compusă din birouri și spații de depozitare, în suprafața construită de 1879,94 mp și desfășurat de 5.639,82 mp situat în Port, 18 județul
A susținut reclamanta că imobilul construcție proprietatea sa are constituit un drept de folosință asupra suprafeței de 3000 mp, așa cum rezultă din încheierea de întabulare nr.15037/2002. Încă din anul 2006 s-a adresat pârâtei în vederea perfectării contractului de închiriere și furnizare utilități, însă aceasta din urmă i-a comunicat că va proceda la încheierea contractului de închiriere raportat doar la suprafața efectiv ocupată la sol de construcția achiziționată.
În opinia reclamantei, poziția pârâtei este abuzivă și o lipsește de toată întinderea dreptului de folosință, iar acest refuz îi produce daune comerciale directe tocmai prin imposibilitatea exploatării. Astfel, pârâta are obligația de a proceda la încheierea contractului de închiriere și de respectare a dreptului de folosință și acces în temeiul atribuțiilor legale instituite prin nr.HG517/1998, nr.HG463/2003, nr.OUG22/1999.
Pârâta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime"SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, arătând că la vest de imobilul achiziționat în spatele sediului administrativ se află o platformă de beton, ce a aparținut antecesorului reclamantei, însă din cuprinsul actului de adjudecare nu rezultă că această platformă a făcut obiectul vânzării.
- Aar efuzat semnarea procesului verbal de stabilire suprafețe pentru motivul că pentru desfășurarea activității este nevoie de o suprafață mult mai mare, respectiv 3000 mp, față de cea care rezultă din procesul verbal de adjudecare, de 1.879,94 mp.
A susținut pârâta că apărarea reclamantei circumscrisă încheierii de întabulare nr.15037/2002 trebuie înlăturată motivat de faptul că pe de o parte, terenul face parte din domeniul public al statului, iar pe de altă parte antecesoarea reclamantei avea în proprietate atât clădirea sediu administrativ, cât și platforma betonată, care împreună ocupă suprafața de 3000 mp. Ori, imobilul - sediu administrativ a fost înstrăinat către reclamantă, iar imobilul platformă betonată către terța persoană juridică - SRL, aspect ce a fost notificat, însă fără a se efectua acte de dezmembrare.
Pârâta Compania Națională "Administrația Porturilor Maritime"SA, în temeiul disp. art.57 Cod procedură civilă, a chemat în judecată pe intervenienta - SRL, arătând că se impune chemarea în judecată și a terței persoane juridice - SRL, întrucât prezența acesteia în calitate de parte este în interesul unei juste soluționări a cauzei.
Astfel, - SRL a achiziționat conform contractului de vânzare-cumpărare nr.4622/2006 de la - SA bunul imobil reprezentat de platforma de beton, situată în spatele sediului administrativ alăturat de sediul administrativ achiziționat de către reclamantă. Ori, cele două bunuri înstrăinate la cumpărători distincți au aparținut vânzătoarei - și au fost cuprinse în numărul cadastral nr.798/15/sp, bunuri care împreună ocupă o suprafață de 3000 mp, suprafața de teren pe care o solicită reclamanta fiind tocmai suprafața de teren aferentă imobilului platformă al cărei proprietar este -.
Intervenienta - SRL, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii principale arătând că a dobândit atât prin vânzare-cumpărare, cât și prin procese verbale de adjudecare, mai multe bunuri ce au aparținut - (respectiv cereale nr.2 în suprafața de 3310, cereale nr.3 în suprafață de 3310 mp, cântar basculă auto înregistrat sub numărul de inventar 3276, metalică cu număr de inventar 10091 având o suprafață construită din material ușor de 528 mp, 4 poduri basculă și clădiri operante).
A susținut intervenienta că pentru întreaga suprafață de teren aferentă bunurilor imobile sus menționate a perfectat cu reclamanta - Administrația Porturilor Maritime SA C - contractul de închiriere nr.4750/29.06.2006. Astfel, parte din suprafața de 3000 mp ce formează obiectul acțiunii principale, respectiv suprafața de 1123,17 mp, este aferentă activelor achiziționate de către intervenientă.
Prin Sentința civilă nr.1413/COM din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - A SRL în contradictoriu cu pârâta Compania Naționala Administrația Porturilor Maritime SA și intervenienta în interes propriu - SRL și a fost încuviințată cererea de chemare în judecată a altor persoane întemeiată pe dispozițiile art.57 Cod procedură civilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta se legitimează procesual activ ca având un drept de proprietate asupra unor ansambluri de bunuri mobile identificate ca sediu administrativ al debitorului - SA clădire compusă din birouri și spații de depozitare, în suprafață de 1879,94 mp și desfășurată de 5639,82 mp situat în Port, 18, județul C așa cum atestă procesul verbal de adjudecare pentru bunuri mobile sau pentru ansamblu de bunuri nr.27895/2006.
Reclamanta a învestit instanța de judecată cu soluționarea acțiunii de obligare a pârâtei la încheierea unui contract de închiriere și furnizare utilități asupra unei suprafețe de 3000 mp, deși amprenta la sol a imobilului adjudecat în proprietate are o suprafață de 1879,94 mp.
În justificarea solicitării sale reclamanta exhibă încheierea C nr.-/14.12.2006, potrivit căreia s-a notat în favoarea sa dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 3000 mp, susținând că atitudinea reclamantei de a nu proceda la încheierea contractului de închiriere și furnizare utilități are caracter abuziv.
S-a apreciat că împrejurarea că imobilul - construcție aparținând reclamantei are înscris în favoarea sa un drept de folosință asupra suprafeței totale de teren aferente de 3000 mp nu justifică justețea solicitărilor promovate de către reclamantă.
Astfel, pe de o parte, numărul cadastral 798/51/sp face referire la două proprietăți ale antecesoarei subiecților litiganți - SA, respectiv clădire sediu administrativ cu o suprafață de 1879,94 mp și platforma de beton situată la vest de această clădire, proprietăți care împreună ocupă o suprafață de 3000 mp.
Ori, cele 2 proprietăți au fost înstrăinate către 2 dobânditori distincți astfel: imobilul sediu administrativ - clădire compusă din birouri și spații de depozitare către reclamantă și către intervenienta - SRL - imobilul platformă de beton, fără a se efectua în cauză acte de dezmembrare.
Incontestabil reclamanta are instituit în favoarea sa un drept de folosință a unei suprafețe totale de 3000 mp, însă acest aspect nu concură la obligația corelativă a pârâtei de a proceda la încheierea unui contract de închiriere circumscris acestei suprafețe.
A apreciat instanța că reclamanta își fundamentează demersul judiciar pe propria-i turpitudine, aceasta întrucât nu a încunoștințat C asupra situației înstrăinării celor 2 imobile aparținând anterior unui singur proprietar către 2 dobânditori distincți.
Că pârâta nu este în culpă o demonstrează și întocmirea procesului verbal de constatare și stabilire suprafețe nr.2004/2007 prin care a fost identificată suprafața de 197,53 mp teren ce ar putea fi închiriată reclamantei (platformă amplasată la sud de 3 și platforma aferentă utilaj răcire) și suprafața de 2123,11 mp (clădire administrativă). Așadar, pârâta pe bună dreptate a obiectat asupra închirierii asupra suprafeței totale de 3000 mp, atât timp cât suprafața ocupată la sol de 1123,17 mp este aferentă construcțiilor proprietatea intervenientei - respectiv contract de vânzare-cumpărare nr.4622/24.11.2006, sens în care pârâta a perfectat cu intervenienta contractul de închiriere nr.4750/2006 pentru suprafața aferentă platformelor cu număr de inventar 1052 și 1054.
Sub aspect juridic, conduita pârâtei de a refuza încheierea unui contract de închiriere asupra suprafeței totale de 3000 mp își are o sorginte legală și se circumscrie tocmai obligației de garanție, respectiv obligația reclamantei de a asigura intervenientei o folosință liniștită și utilă.
De asemenea, raportul de expertiză întocmit de doamna expert concluzionează că suprafața de 1123,17 mp ocupată la sol de către intervenientă se include în suprafața de 3000 mp. Pe de altă parte, însăși pârâta cu adresa nr./1521/12.12.2006 aduce la cunoștință C situația înstrăinării celor două bunuri imobile către proprietari distincți tocmai pentru a se avea în vedere solicitările de intabulare ale noilor proprietari și pentru a se evita eventualele erori privind înscrierea în cartea funciară.
A motivat instanța că susținerile reclamantei relativ la o pretinsă nevalabilitate a titlurilor exhibate de către intervenientă nu pot circumstanția fondul pricinii. Temeiul juridic invocat de către reclamantă a condus la aceeași concluzie și justifică conduita pârâtei, temei juridic care impune într-adevăr obligația de nediscriminare a utilizatorilor de a pune la dispoziția utilizatorilor infrastructura portuară care i s-a concesionat pe bază de contracte. Ori, însuși procesul verbal de adjudecare a bunului (care constituie titlul reclamantei) nr.37895/16.11.2006 face precizarea că în baza acestuia se face înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit, bunul dobândibil fiind reprezentat doar de construcția "sediu administrativ" în suprafață de 1879,94 mp.
A considerat instanța că și disp. art.20 din Legea nr.7/1996 converg spre același punct de vedere, statuând că dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil.
Singura modalitate de utilizare a infrastructurii portuare este reglementată de lege, însă reclamanta ignoră sintagma "pe bază de contracte" încheiate între agenții economici și administratorul bunurilor publice.
Astfel, efectul de opozabilitate de care se prevalează reclamanta nu poate conduce la admiterea acțiunii și contravine dispozițiilor legale privind exploatarea proprietății publice, care se realizează în anumite condiții.
Concluzionând, a reținut instanța că efectul de opozabilitate invocat de către reclamantă ca și unic fundament al acțiunii nu poate conduce la admiterea acțiunii.
S-a apreciat că, în acest context, nu prezintă relevanță și de altfel nici nu a fost analizat dacă reclamanta are sau nu cale de acces către imobilele - proprietate întrucât s-a solicitat obligarea pârâtei la închirierea suprafeței totale de 3000 mp, iar asigurarea căilor de acces evident s-a raportat la această suprafață. De altfel, nici nu s-a probat în cauză că pârâta i-ar fi îngrădit sau limitat în vreun mod utilizarea bunurilor de interes comun din incinta portuară.
Împotriva sentinței menționate a declarat apel reclamanta - A SRL care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
1. susținut apelanta că nu există o obligație a sa de garanție față de - SRL, obligație care să justifice refuzul - SA C de a perfecta contractele de închiriere solicitate. Astfel, între apelantă și - SRL nu există niciun raport juridic, cu atât mai puțin un raport juridic care să dea naștere în sarcina apelantei la o obligație de garanție.
2. mai arătat apelanta că nu poate fi soluționat un asemenea litigiu decât în urma analizării clare a titlurilor părților, instanța urmând să constate pentru fiecare dintre părți drepturile și întinderea acestora, față de titlurile invocate, intenția pârtilor la perfectarea acestor titluri și dispozițiile legale în vigoare. Ori, - SRL a solicitat respingerea acțiunii tocmai în considerarea titlurilor de proprietate invocate, astfel încât este mai mult decât evident că instanța de judecată urmează să aibă în vedere titlurile ambelor părți și să analizeze, în funcție de conținutul acestora, societatea comercială care este îndreptățită să utilizeze domeniul portuar.
A motivat apelanta că, în ceea ce privește titlul său de proprietate, a achiziționat prin licitația publică organizată de dreptul de proprietate asupra construcției în suprafața de 1879,94 mp, construcție care avea aferent un teren în suprafață de 3003 mp, suprafață în care este inclus terenul de sub construcție (1879,94 mp) cât și terenul aferent acesteia, teren care este necesar utilizării construcției potrivit destinației sale și pe care se află construită o platformă betonată care permite accesul autovehiculelor la clădire.
Transmisiunea dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției a operat de drept, odată cu transmisiunea dreptului de proprietate asupra construcției, iar obiectul licitației organizate de nu a fost numai construcția în sine ci și dreptul de folosință asupra terenului aferent, având în vedere că obiectul vânzării îl constituia bunurile care fuseseră puse sub sechestru, iar sechestru a vizat și dreptul de folosință asupra terenului de 3000 mp; anunțul de vânzare la licitație precizează expres că suprafața totală a imobilului este de 3.000 mp, iar apelanta a adjudecat întreg imobilul; raportul de evaluare menționează că imobilul înstrăinat are acces pe două laturi, est și vest, la drumul public; s-a precizat că accesul la spațiile de depozitare se face prin curte interioară betonată; în toată procedura de licitație s-a făcut referire la imobil astfel cum acesta era înscris în Cartea Funciara - care menționează expres dreptul de folosință asupra terenului în suprafață de 3.000 mp.
A mai susținut apelanta că odată cu dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției a dobândit și dreptul de folosință asupra terenului aferent, prin teren aferent înțelegându-se nu numai terenul de sub construcție ci și terenul care permite utilizarea construcției potrivit destinației sale (birouri, depozitare, spatii tehnice).
n ceea ce privește titlurile de proprietate invocate de către - SRL, apelanta a arătat că acestea nu conferă intimatei dreptul de a utiliza infrastructura portuară întrucât aceasta a dobândit platforma betonată ulterior adjudecării construcției la licitație de către apelantă, astfel încât - SA nu mai deținea în proprietate această platformă betonată (care în realitate reprezintă trotuarele și curtea construcției) și, prin urmare, nici nu o putea înstrăina către - SRL; dreptul apelantei de folosință asupra terenului a fost întabulat; platforma betonată achiziționată de intimată nu este aferentă unei construcții aparținând acesteia și nu reprezintă un element de suprastructură distinct de construcția aflată în proprietatea apelantei; înstrăinarea s-a realizat când bunul era sub sechestru, asa cum rezultă din procesul-verbal de sechestru aflat la dosarul cauzei și din încheierea de carte funciară; nu există schițe aferente celor două platforme betonate achiziționate de - SRL în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.4622/24.11.2006, acestea făcând parte integrantă din construcția achiziționată de apelantă, fiind accesorii ale acesteia, iar descrierea din contract și factură nu corespunde cu realitatea, nefiind vorba despre o platformă de piatră spartă cum apare în actele invocate de - SRL ci de o platformă din ciment.
A susținut apelanta că într-o comparație a celor două titluri prezentate de părți în fața instanței de judecată titlul său este cu mult mai bine caracterizat, atâta timp cât a achiziționat prima, a întabulat imobilul, iar intimata achiziționând ulterior bunuri accesorii clădirii apelantei, bunuri care se aflau sub sechestru.
3. mai arătat apelanta că imposibilitatea accesului la construcția proprietatea sa justifică interesul promovării prezentei acțiuni, întrucât, în prezent, dreptul său de proprietate este lipsit de două atribute esențiale: dreptul de a folosi bunul și dreptul de a-i culege fructele. Societatea apelantă a achiziționat această construcție în vederea desfășurării unei activități comerciale, activitate pe care nu o poate desfășura pentru că nu are acces în propria construcție. ipsa căilor de acces spre această clădire rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză care a arătat că terenul închiriat de intimata - C SA către - SRL înconjoară pe toate laturile construcția proprietatea apelantei, astfel încât pentru a avea acces la clădire trebuie să treacă pe terenurile închiriate către - SRL.
4. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia propunerea - SA de a închiria o suprafață mai mică decât cea de 3000 dovedește buna-credință a acesteia, apelanta a susținut că propunerea - SA C de a-i închiria și trotuarele aferente acestei construcții nu poate fi considerată în niciun fel de bună-credință atâta timp cât și aceste trotuare au fost înstrăinate către - SRL - așa cum rezultă din raportul de expertiză, în timp ce referitor la platforma din partea de vest, care de asemenea este aferentă construcției și a fost înstrăinată către - SRL, intimata - SA s-a apărat arătând că nu i-o poate închiria apelantei, fiind proprietatea intervenientei; propunerea - nu poate fi acceptată deoarece nu asigură accesul apelantei la toate spațiile clădirii.
5. A susținut apelanta, de asemenea, că instanța de fond nu a analizat temeiul juridic invocat în cauză și nici nu a avut în vedere obiectul acțiunii și poziția procesuală a părților.
Astfel, în ceea ce privește temeiul juridic al acțiunii, - SA C are obligația de a pune la dispoziția utilizatorilor infrastructura portuară în mod nediscriminatoriu. Ori, prin atitudinea sa, - SA și-a încălcat această obligație, atâta timp cât nu i-a pus apelantei la dispoziție întreaga infrastructură portuară aferentă imobilului proprietatea sa, pe când, în cazul societății interveniente, - și-a respectat obligația legală de a asigura accesul la bunul propriu, sens în care i-a închiriat suprafața necesară.
n ceea ce privește obiectul acțiunii, care vizează obligarea intimatei-pârâte la încheierea de contracte, acesta nici măcar nu a fost reținut de instanța de judecată, iar referitor la poziția procesuală a părților, instanța de fond a ignorat faptul că prin poziția adoptată de - SA s-a susținut în realitate o admitere în parte a acțiunii în limita propunerii efectuate de aceasta (2321,64 mp).
Cu toate acestea, instanța a ignorat aceste aspecte, dispunând respingerea acțiunii, ceea ce echivalează cu imposibilitatea exercitării prerogativelor dreptului de proprietate asupra imobilului achiziționat de societatea noastră prin licitație publica.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
Astfel, apelanta reclamantă a solicitat obligarea intimatei pârâte - Administrația Porturilor Maritime SA C la încheierea unui contract de închiriere și furnizare utilități având ca obiect suprafața de teren de 3000 mp aferentă imobilului-construcție "Sediu administrativ" situat în incinta Port C, 18.
Reclamanta a justificat dreptul său la încheierea unui astfel de contract prin aceea că, dobândind în proprietate construcția potrivit procesului verbal de adjudecare nr.27895/16.11.2006 emis de Direcția Regională Vamală C, a dobândit totodată și un drept de folosință asupra suprafeței de 3000 mp, așa cum rezultă din încheierea de întabulare nr.15037/2002.
Curtea apreciază că, astfel cum corect a reținut și prima instanță, refuzul intimatei pârâte de a închiria întreaga suprafață de teren solicitată de reclamantă este pe deplin justificat.
Dreptul de proprietate al intervenientei - SRL asupra platformei betonate situate pe terenul în litigiu, drept dobândit în baza contractului de vânzare cumpărare nr.4622/24.11.2006 îi conferă acesteia, potrivit aceluiași temei legal invocat și de către reclamantă, respectiv art.1/1 alin.2 lit.k din HG nr.464/2003, dreptul de a utiliza infrastructura portuară și de a folosi terenul aferent acesteia.
În acest sens, obligația legală de garanție reținută de instanța de fond se referă la - SA C și nu la apelanta reclamantă, administratorul portului fiind cel care trebuie să asigure folosința liniștită a terenului (proprietate publică a statului) aferent construcției deținute de intervenientă.
Curtea consideră că aserțiunea apelantei privind necesitatea comparării titlurilor nu poate fi reținută în condițiile în care titlurile invocate de părți se referă exclusiv la dreptul de proprietate asupra construcțiilor și nu constituie vreun drept de folosință în favoarea acestora. Aceste titluri au relevanță în cauză doar din perspectiva vocației pe care o conferă titularului dreptului de proprietate asupra construcției la încheierea unui contract de închiriere pentru terenul aferent, iar o astfel de vocație urmează a se stabili în concret, în funcție de realitatea juridică existentă.
În situația dată, instanța de judecată nu poate decât să constate existența dreptului de proprietate al intervenientei asupra platformei betonate existente pe terenul în suprafață totală de 3000 mp, împrejurare ce justifică refuzul administratorului portului de a pune la dispoziția reclamantei întreaga suprafață de teren, inclusiv terenul aferent platformei.
De asemenea, apelanta a susținut că ransmisiunea dreptului de folosință asupra terenului aferent construcției a operat de drept, odată cu transmisiunea dreptului de proprietate asupra construcției, iar obiectul licitației organizate de nu a fost numai construcția în sine ci și dreptul de folosință asupra terenului aferent, având în vedere că obiectul vânzării îl constituiau bunurile care fuseseră puse sub sechestru, iar sechestrul a vizat și dreptul de folosință asupra terenului de 3000 mp.
O astfel de argumentație nu poate fi primită în condițiile în care terenul în discuție face parte din domeniul public al statului, fiind în administrarea - C, astfel că acordarea dreptului de folosință cumpărătorului construcției nu se putea face decât în condițiile prevăzute de lege și doar de către administratorul domeniului portuar.
Chiar dacă anunțul de vânzare la licitație a precizat suprafața totală a imobilului ca fiind de 3.000 mp, apelanta nu putea să adjudece decât construcția, aspect confirmat și de procesul verbal de adjudecare nr.27895/16.11.2006 care identifică bunul cumpărat ca fiind doar clădirea nu și un eventual drept de folosință asupra terenului.
Mai mult, apelanta nu se poate apăra invocând imposibilitatea dobândirii platformei betonate de către intimata intervenientă - Com SRL pe motiv că titlul acesteia a fost încheiat ulterior adjudecării la licitație a bunului de către apelantă, situație în care - SA nu mai deținea în proprietate această platformă și, prin urmare, nici nu o putea înstrăina.
Curtea apreciază că, nefiind învestită cu analizarea legalității titlului de proprietate al intimatei - Com SRL, instanța nu poate să înlăture acest titlu și nici să se pronunțe cu privire la valabilitatea obiectului lui. În atare situație, se constată că titlul prezentat de către intervenientă reprezintă o realitate juridică ce nu poate fi ignorată.
În ceea ce privește notarea în cartea funciară a dreptului de folosință al apelantei pentru terenul în suprafață totală de 3000 mp, instanța de apel consideră că o astfel de mențiune nu este de natură a constitui un drept în favoarea apelantei, scopul înregistrărilor în cartea funciară fiind limitat la asigurarea opozabilității acestor înscrieri față de terți. În orice caz, mai înainte de întabularea dreptului de proprietate al apelantei și notarea dreptului de folosință în favoarea acesteia cu privire la întreaga suprafață de 3000 mp, administratorul portului a făcut cunoscută Oficiului de cadastru și Publicitate Imobiliară C împrejurarea că cele două construcții, respectiv sediul administrativ și platforma betonată, au fost înstrăinate către două societăți diferite, situație în care este evident că notarea făcută în cartea funciară nu corespunde cu situația juridică reală.
Referitor la imposibilitatea accesului la construcția proprietatea apelantei, Curtea recunoaște că o asemenea situație ar putea împiedica desfășurarea normală a activității comerciale a acesteia. Cu toate acestea, exercitarea dreptului apelantei nu poate aduce atingere dreptului de proprietate al intervenientei care, în situația dată, ar fi lipsită de însăși folosința terenului pe care se află amplasată construcția proprietatea sa. De aceea, concluziile raportului de expertiză efectuat în apel, potrivit cu care terenul necesar apelantei pentru a folosi clădirea conform destinației sale și pentru a-și desfășura activitatea este de 4258,67 mp, nu pot constitui un argument hotărâtor în soluționarea cauzei.
Față de cele reținute și având în vedere că intimata - C SA a pus la dispoziția apelantei suprafața liberă de care dispune, respectiv platformele din jurul construcției și platforma din partea de sud a clădirii, Curtea constată că refuzul intimatei de a închiria apelantei întreaga suprafață de 3000 mp nu poate fi considerat unul abuziv și nelegal.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de apelantă sunt nefondate, urmează a respinge apelul ca atare, în baza art.296 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul comercial dclarat de apelanta reclamantă - A SRL, cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.1413/COM din 25.02.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - Administrația Porturilor Maritime SA, cu sediul în C, Port - Gara Maritimă, județ C și intimatul intervenient - SRL, cu sediul în C,-, județ
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 13 ianuarie 2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.
5 ex/12.02.2010
Emis 3 com/
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Adriana Gherasim
