Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
-.-.-.-.-.-
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de reclamanta, cu domiciliul in G,-, - A2,. 1,. 10, împotriva deciziei civile nr.11/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI G, G,-, G, G,-, -A,. 1, cu domiciliul în G,- și în G,-, -A,. 1-2, județul G, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta reclamantă, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la fila 17 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că recursul dedus judecății este la al doilea termen de judecată, recursul este motivat și timbrat, lipsesc întâmpinările, părțile nu au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
În sală se prezintă recurenta reclamantă, personal, ce se identifică cu seria - nr. - eliberat de Poliția Municipiului
Apărătorul recurentei reclamante depune înscrisuri reprezentând hărți și plan de amplasament și delimitare a bunului imobil în dovedirea faptului că este vorba de două blocuri separate și că nu i s-a comunicat hotărârea.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul recurentei reclamante, având cuvântul, arată că s-a formulat recurs împotriva hotărârii nr. 11/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați prin care s-a admis apelul și s-a constatat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției comerciale a Tribunalului, în primă instanță, instanța reținând, în mod eronat, că obiectul litigiului este "constatare nulitate absolută a autorizației de construire".
Arată că obiectul cauzei este "obligație de a face" și că Judecătoria Galați este instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță; că, deși hotărârea criticată face trimitere la comercialitate cu privire la contracte și acte de comerț, obiectul cauzei "obligația de a face" nu vizează fapte de comerț și acte de comerț; că societatea pârâtă nu are ca obiect realizarea de construcții sau extindere.
Apreciază că instanța competentă este Judecătoria Galați, în primă instanță, iar în apel Tribunalul Galați - secția civilă. Solicită admiterea recursului, casarea în totalitate a deciziei recurate și trimiterea spre competentă soluționare a apelului la secția civilă a Tribunalului Galați și, în subsidiar, trimiterea spre rejudecare la secția comercială.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Galați - secția comercială, sub nr. 2492/CA/2006, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului G, și, solicitând constatarea nulității absolute a autorizației de construire nr. 14271/06.10.2005; obligarea să își coboare construcția ridicată peste balconul ei, sub nivelul apartamentului proprietatea reclamantei; obligarea pârâtei să îi aducă la starea inițială balconul de la dormitor, dărâmat abuziv, și la efectuarea lucrărilor de consolidare a apartamentului ei.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arăta că este proprietara apartamentului nr. 10 din blocul SD 5A, iar apartamentele nr. 1 și 2 de la parter sunt proprietatea societății pârâte, al cărei administrator este. Acesta a efectuat o serie de lucrări prin care a transformat apartamentele în spații comerciale, lucrări ce au afectat și apartamentul reclamantei în care au apărut fisuri, chiar și pe pereții de rezistență.
În cursul anului 2005, spațiul comercial a fost extins și în exteriorul blocului și, în timp ce reclamanta se afla la serviciu, administratorul societății pârâte a dispus tăierea plăcilor ce alcătuiau peretele balconului ei de la dormitor, i-a obturat scurgerea de la balcon și a ridicat acoperișul spațiului său de la parter peste balconul apartamentului ei.
Dreptul de proprietate al reclamantei a fost astfel încălcat, orice discuții de reglementare a situației de comun acord rămânând fără rezultat.
În drept, a invocat disp. art. 1073 - 1075 și art. 480 Cod civil, Legea nr. 50/1991.
Pârâta Primăria Gaf ormulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Pe fondul cauzei, arată că a obținut în timp mai multe autorizații de construire și, în urma verificărilor efectuate, nu s-a constatat nici o neconcordanță între proiectele ce însoțesc aceste autorizații și situația din teren, motiv pentru care solicită respingerea acțiunii.
Pârâta a formulat și ea întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii deoarece pârâta nu a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile de conciliere.
Pe fondul cauzei, a arătat că lucrările de modificare și extindere s-au realizat pe parcursul mai multor zile, iar reclamanta le-a văzut și și-a dat acordul în privința lor, prin semnătură, împreună cu alți vecini și asociația de proprietari.
Reclamanta și-a modificat în termen cererea de chemare în judecată, arătând că își întemeiază acțiunea pe disp. art. 1075 și următoarele Cod civil, nu pe Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 50/1991. De asemenea, a modificat și cadrul procesual, în sensul că înțelege să cheme în judecată doar pe, reprezentat prin administrator.
Prin sentința nr. 2209/23.10.2006, Tribunalul Galația admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei la Judecătoria Galați, pe rolul căreia acțiunea a fost înregistrată sub nr-.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Galați sub nr. 11252/233/20.09.2007, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând obligarea pârâtului să își coboare construcția ridicată peste balconul ei, sub nivelul apartamentului proprietatea reclamantei; obligarea pârâtului să îi aducă la starea inițială balconul de la dormitor, dărâmat abuziv, și la efectuarea lucrărilor de consolidare a apartamentului ei, cu obligarea lui la plata despăgubirilor reprezentând cheltuielile necesare consolidării.
În motivarea acțiunii, reclamanta invocă aceeași situație de fapt ca și în motivarea cererii ce face obiectul dosarului nr-.
Prin încheierea din 12.11.2007 pronunțată în dosarul nr- pe rolul Judecătoriei Galați, s-a dispus conexarea dosarului nr- al Judecătoriei Galați la dosarul nr- al aceleiași instanțe.
Prin sentința civilă nr. 6377/16.09.2008 a Judecătoriei Galațis -a respins acțiunea principală formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, ca fiind nefondată.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și s-a respins acțiunea conexă pentru lipsa calității procesuale pasive a pârâtului.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta înregistrat sub nr- pe rolul Tribunalului Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
A criticat hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, motivând următoarele:
Eronat instanța de fond face vorbire în dispozitivul hotărârii despre acțiunea principală și despre acțiunea conexă.
Acțiunea introductivă a fost formulată de reclamanta în contradictoriu cu și Primăria Municipiului G, aceasta din urmă fiind scoasă din cauză pe parcursul derulării procesului. Acțiunea introductivă a fost înregistrată sub nr. 2942/COM/2006 și, ulterior, sub nr-.
Aceeași reclamantă, a formulat o acțiune separată, în contradictoriu cu, acțiune ce avea același obiect cu prima acțiune, cauza fiind înregistrată sub nr- pe rol Judecătoriei Galați.
Cele două acțiuni au fost conexate, dosarul având nr- fiind conexat dosarului nr-. Astfel, cele două acțiuni au fost soluționate în cadrul unei singure cauze, sub nr-.
Față de această situație, solicită a se observa că instanța de fond avea obligația de a face vorbire în dispozitivul hotărârii despre acțiunile conexe. Nu poate fi vorba despre acțiune principală, așa cum a menționat instanța de fond, și nici despre acțiune conexă acțiunii principale. Se poate vorbi despre acțiune principală numai în situația în care, în cauză, a existat o cerere reconvențională. Or, în speță, nu a existat o astfel de cerere.
Greșit instanța de fond a ignorat cu desăvârșire raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul.
În motivarea hotărârii, instanța de fond face referire cu precădere la fotografiile depuse la dosar și, în special, la o fotografie depusă de pârâți, întemeindu-și soluția pe acestea și ignorând celelalte probe, inclusiv raportul de expertiză, deși reține în motivare că "nu se poate stabili cu exactitate cronologia evenimentelor, fotografiile nefiind datate".
Consideră că instanța de fond, în mod nejustificat, a ignorat concluziile la care au ajuns expertul și consilierii experți, instanța însăși motivând că nu se poate concluziona față de probele administrate în cauză că modificarea îi este imputabilă în totalitate și în exclusivitate pârâtei". Deci, instanța, prin soluția pronunțată, deși a reținut în motivare că nu s-a lămurit asupra culpabilității, a stabilit că pârâta nu are nici o vină.
Chiar dacă pârâtei-intimate i s-a aprobat în mod oficial de către organele administrative un proiect de construire și presupunând că organele administrative ar fi respectat legislația în materie, aceasta nu exclude posibilitatea ca, prin modul în care au fost executate lucrările, acestea să fi afectat apartamentul reclamantei.
Instanța a ignorat însă nu numai raportul de expertiză, ci și înscrisurile depus la dosar (documentațiile pentru emiterea autorizațiilor de construire, notele de control, sesizările făcute de reclamantă și tabelele cu semnăturile proprietarilor vecini).
Instanța reține, contrar realității, pe baza unor presupuneri și nesusținut de nici o probă, că extinderea logiei de la dormitor a fost efectuată de reclamantă. În măsura în care ar fi existat dubii cu privire la persoana care ar fi demontat plăcile prefabricate de la logie și ar fi executat extinderea planșeului, instanța ar fi trebuit să pună în discuție administrarea unor probatorii suplimentare pe acest aspect, astfel cum prevăd disp. art. 129 alin. 5 din pr.civ. Instanța de fond a respins proba cu martori solicitată de reclamantă, precum și cercetarea locală.
Ulterior, în cuprinsul motivării, instanța de fond a arătat că reclamanta nu a dovedit ce atribut al dreptului său de proprietate i-a fost încălcat prin realizarea extinderii.
Desființarea celor cinci plăci prefabricate de la logia apartamentului reclamantei constituie, evident, o încălcare a proprietății reclamantei. De asemenea, planșeul de prelungire a logiei realizată de către pârâtă, pe lângă faptul că este nesigur și se poate prăbuși oricând, lăsând apartamentul reclamantei expus, nu își găsește corespondent în documentația cadastrală a apartamentului reclamantei și, în consecință, reclamanta va întâmpina dificultăți în cazul în care ar dori să facă acte de dispoziție cu privire la apartamentul proprietatea sa. La aceasta se adaugă ocuparea unei înălțimi de 60 cm din parapetul balconului proprietatea reclamantei.
Din întreaga motivare a hotărârii rezultă fără dubiu că instanța de fond nu s-a lămurit asupra cauzei, din probele ce au fost administrate.
Prin decizia civilă nr. 11/18.06.200 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ s-a admis apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6377/16.09.2008 pronunțată de Judecătoria Galați, în dosarul civil nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți Primăria Municipiului G, având ca obiect "obligație de a face".
S-a desființat sentința apelată și s-a constatat că aparține Tribunalului Galați, secția comercială, competența de soluționare a cauzei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut, pe de o parte, că litigiul are ca obiect constatarea nulității absolute a autorizației de construire, iar, pe de altă parte, că litigiul are caracter comercial.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamanta, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea recurată pentru nelegalitate, motivând următoarele:
Obiectul cauzei este "obligație de a face" și nu constatare absolută a autorizației de construire.
Instanța de apel nu a observat faptul că reclamanta și-a modificat în termen legal cererea de chemare în judecată, arătând faptul că și-a întemeiat cererea pe disp. art. 1075 - 1076 - 1077 Cod civil, precum și pe dispozițiile art. 480 din Codul civil. Reclamanta a arătat că nu își mai întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr. 554/2004.
Această modificare a cererii de chemare în judecată s-a realizat la data de 23.10.2006 în fața Tribunalului Galați care, inițial, fusese sesizat cu o cerere în constatarea nulității absolute a autorizației de construire și în obligație de a face.
Prin această modificare a acțiunii, reclamanta și-a menținut numai cele trei capete de cerere din cererea introductivă, având ca obiect obligație de a face, fără a menține și capătul de cerere privind constatarea nulității autorizației administrative. Urmare a modificării obiectului acțiunii, la acel moment, reclamanta a solicitat declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, litigiul fiind civil și nu de contencios administrativ.
Prin sentința civilă nr. 2209/23.10.2006 pronunțată în dosarul nr. 2942/CAF/2006, Tribunalul Galația admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Galați, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată ulterior sub nr-.
Sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată - obligație de a face - în mod greșit Tribunalul Galația constatat propria-i competență de soluționare în primă instanță a cauzei.
În mod greșit instanța de apel a respins excepția necompetenței funcționale a Secției comerciale a Tribunalului Galați.
La termenul de judecată din data de 05.03.2009, in fața instanței de apel, apelanta-reclamantă a invocat excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Galați - secția comercială și de contencios administrativ în soluționarea acestui apel, arătând următoarele:
Cererea formulată de reclamanta este o cerere în obligație de a face întemeiată pe disp. art. 1075 - 1077 Cod civil, precum și pe dispozițiile art. 480 Cod civil, având ca obiect un imobil, prin care s-a solicitat ca instanța să dispună obligarea pârâtelor la:
- coborârea acoperișului extinderii sub nivelul balconului reclamantei sau autorizarea acesteia la efectuarea operațiunii, cu obligarea pârâtelor la plata costurilor acestei lucrări;
- readucerea în starea inițială a logiei, așa cum aceasta exista anterior extinderii sau autorizarea acesteia la efectuarea operațiunii, cu obligarea pârâtelor la plata costurilor acesteia;
- Obligarea pârâtelor la remedierea tuturor degradărilor care au apărut în apartamentul reclamantei care urmare a modificărilor efectuate de pârâte în spațiile de la parter, în sensul obligării acestora la plata echivalentului valoric al lucrărilor respective, în sumă de 30.000 lei, astfel cum acestea au fost apreciate prin expertiza tehnică în construcții extrajudiciară întocmită de expert arătându-se că, prin actele pârâtelor de modificare a spațiului proprietatea acestora, i s-au adus grave prejudicii imobilului proprietatea reclamantei.
În cauză se examinează actele și faptele îndeplinite de către pârâte, referitoare la un imobil, prin prisma atributelor dreptului de proprietate.
În consecință, cererea formulată de reclamanta este o cerere în obligație de a face întemeiată pe disp. art. 1075 - 1077 Cod civil, precum și pe disp. art. 480 Cod civil.
În raport de obiectul cauzei, litigiul este un litigiu civil, ce intră în competența de soluționare a Secției civile a Tribunalului Galați.
Soluția este criticabilă în raport de dispozițiile Codului comercial și în raport de obiectul acțiunii.
Cauza nu are ca obiect fapte de comerț astfel cum acestea sunt definite de art. 3 din Codul comercial, nu vizează raporturi juridice derivând din realizarea obiectului de activitate al societății pârâte, privite în calitate de comerciant ci acestea vizează actele îndeplinite în calitate de proprietar asupra unui imobil de societatea pârâtă - ocuparea, modificarea și degradarea unei părți a proprietății imobiliare a reclamantei.
Pentru motivele arătate, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei civile nr. 11/18.06.2009 a Tribunalului Galați în sensul admiterii excepției necompetenței materiale a secției comerciale și de contencios administrativ și trimiterii apelului spre competentă soluționare secției civile a Tribunalului Galați.
S-au citat legal părțile.
Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare.
Recursul este fondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
În determinarea competenței materiale atât sub aspectul funcțional (după felul atribuțiilor jurisdicționale), cât și sub aspect procesual este necesar a se stabili obiectul, valoarea și natura cererii de chemare în judecată.
Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată la data de 23.10.2006 în dosarul nr. 2942/2006 al Tribunalului Galați ( 46, 47), reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâta, prin reprezentant legal, obligarea acesteia la coborârea acoperișului extinderii sub nivelul balconului reclamantei sau autorizarea acesteia la efectuarea operațiunii, cu obligarea pârâtelor la plata costurilor acestei lucrări; readucerea în starea inițială a logiei, așa cum aceasta exista anterior extinderii sau autorizarea acesteia la efectuarea operațiunii, cu obligarea pârâtelor la plata costurilor acesteia; obligarea pârâtelor la remedierea tuturor degradărilor care au apărut în apartamentul reclamantei care urmare a modificărilor efectuate de pârâte în spațiile de la parter, în sensul obligării acestora la plata echivalentului valoric al lucrărilor respective, în sumă de 30.000 lei, astfel cum acestea au fost apreciate prin expertiza tehnică în construcții extrajudiciară întocmită de expert arătându-se că, prin actele pârâtelor de modificare a spațiului proprietatea acestora, i s-au adus grave prejudicii imobilului proprietatea reclamantei.
Rezultă astfel că cererea reclamantei are caracter nepatrimonial, obiectul fiind "obligație de a face" și s-a întemeiat pe prev. art. 1075 - 1077 cod civil și pe disp. art. 480 Cod civil.
Așadar, acțiunea dedusă judecății nu are ca obiect anularea vreunui act administrativ, nici repararea prejudiciilor ca urmare a anulării unui act administrativ și nici nu vizează acte sau fapte de comerț exercitate de pârâtă în desfășurarea activității comerciale și nici calitatea de comerciant a pârâtei.
Instanța de apel, reținând natura comercială a cauzei, face referire în motivarea hotărârii la contractele comerciale, ca acte de comerț, prin care se stabilesc raporturile juridice comerciale și care dau naștere obligațiilor comerciale fără a arăta în concret care este actul de comerț în baza căruia între părți s-a stabilit un raport juridic comercial.
Art. 3 din Codul comercial stabilește care sunt actele și operațiunile considerate ca fapte de comerț (obiective) și le supune legii comerciale indiferent de persoana care le săvârșește (comerciant sau necomerciant), prin stabilirea faptelor de comerț determinându-se atât calitatea de comerciant, cât și domeniul dreptului comercial.
Potrivi art. 7 din Codul comercial, este comerciant și, în consecință, supus legii comerciale, orice persoană care săvârșește cu caracter profesional una dintre faptele de comerț prevăzute la art. 3 Cod comercial.
Art. 4 din Codul comercial instituie o prezumție de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului cu două excepții, și anume: natura civilă a obligațiilor sau necomercialitatea să rezulte din însuși actul.
Deci, prezumția de comercialitate este înlăturată dacă obligația are caracter civil sau dacă necomercialitatea rezultă din însuși actul.
Această excepție se bazează pe realitatea că, în afara actelor și operațiunilor legate de activitatea pe care o exercită ca profesiune, comerciantul face și acte de natură civilă care, în mod evident, nu pot fi supuse regimului Codului comercial.
parte din această categorie și actele juridice privind imobile, care, în concepția Codului comercial, sunt acte civile.
Competența jurisdicției comerciale nu intervine automat, ori de câte ori una dintre părțile litigante este o societate comercială, ci doar atunci când comercianții săvârșesc fapte de comerț.
Cauza dedusă judecății nu are ca obiect fapte de comerț astfel cum sunt definite prin art. 3 Cod comercial și nu se referă la un raport juridic născut ca efect al activității comerciale a societății pârâte, ci vizează faptele săvârșite în calitate de proprietar asupra unui imobil care au afectat imobilul reclamantei și au adus atingere dreptului său de proprietate.
Cum faptele reclamate de către recurentă nu pot fi calificate ca fiind săvârșite de pârâtă în exercitarea activității comerciale și privesc imobilele proprietatea celor două părți, prezumția de comercialitate nu se aplică.
Prin urmare, Tribunalul în mod greșit a considerat că litigiul are caracter comercial și, anulând hotărârea pronunțată de Judecătoria Galați, a reținut cauza spre soluționare ca instanță de fond.
Procedând astfel, în cauză, s-au încălcat dispozițiile legale cu caracter imperativ privitoare la competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță (art. 159 pct. 2.pr.civ.) coroborat cu art. 1 pct. 1.pr.civ.) dar și puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 2209/23.10.2006 a Tribunalului Galați care a statuat irevocabil faptul că litigiul are caracter civil iar Judecătoria Galați este instanța cu plenitudine de competență în soluționarea cauzei în primă instanță.
Față de considerentele ce preced, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 6.pr.civ. coroborat cu art. 304 pct. 3.pr.civ. va admite recursul cu consecința casării sentinței recurate și a trimiterii cauzei spre rejudecarea apelului la aceeași instanță.
Dată fiind natura civilă a cauzei, urmează a constata că, sub aspect funcțional, competența materială de soluționare a apelului aparține secției civile a Tribunalului Galați, în temeiul art. 2 pct. 2.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă, cu domiciliul in G,-, - A2,. 1,. 10, împotriva deciziei civile nr.11/18.06.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, secția comercială și de contencios administrativ.
Casează decizia recurată.
Constată competența funcțională a secției civile a Tribunalului Galați în soluționarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 6377/2008 a Judecătoriei Galați și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 25 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, dr. |
Grefier, |
RD//7 ex/16.02.2010
Fond:
Apel: -
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
