Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 401/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 335/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.401
Ședința publică de la 13.10.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Speranța Cornea
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Roșu
Grefier - -
**************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta-pârâtă SC 2001 SA - prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII și apelanta-reclamantă, în contradictoriu cu intimatul, împotriva sentinței comerciale nr.13949/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la data de 22.09.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la 29.09.2008, 6.10.2008 și apoi la 13.10.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelurilor de față.
Prin sentința comercială nr. 13949 din 23.11.2007 Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții SC LE 2001 SA prin lichidator judiciar SC ȘI ASOCIAȚII și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că împotriva societății pârâte, prin sentința comercială nr. 1361 din 13.04.2007 s-a dispus începerea procedurii falimentului, a fost numit lichidator judiciar și s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, astfel încât pârâtul nu mai poate efectua nici un fel de operațiuni, inclusiv să aplice ștampila societății pe cele două hotărâri AGA, nr. 17 și nr.18.
În ceea ce privește nulitatea contractelor încheiate de pârâtul în numele societății după data de 20.05.2005, instanța de fond a apreciat că, deși se invocă nulitatea actelor, sancțiunea ce s-ar putea aplica în cauză este aceea a nulității relative, deoarece primează interesele persoanelor juridice și există posibilitatea confirmării. De altfel, prin Hotărârea AGEA din 17.06.2005 reclamanta a confirmat calitatea de administrator a pârâtului împreună cu.
De asemenea, din istoricul SC 2001 SA, furnizat de, reiese că reclamanta a devenit asociat al societății, cu 50% din capital, în urma mențiunii înregistrării în Registrul Comerțului la 21.06.2005, diferența de 50% din capitalul social al societății fiind deținută de către pârâtul.
Cum nulitatea relativă, ca sancțiune aplicabilă actelor, a arătat instanța de fond, nu poate fi invocată decât de către persoana al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului juridic,iar din cuprinsul contractelor încheiate de după data încetării mandatului acestuia de administrator al societății, nu reiese că s-ar fi nesocotit un interes legal al reclamantei, acțiunea, este neîntemeiată.
În plus, reclamanta nu a chemat în judecată și persoanele juridice (terțe) cu care au fost încheiate respectivele acte.
Referitor la problema numirii unui reprezentant legal al societății, aceasta nu mai este de actualitate, ca și cea a obligării pârâtului să-i permită reclamantei accesul în sediul societății și la documentele contabile, deoarece a fost numit un lichidator judiciar cu atribuțiile stabilite de lege, fiind ridicat dreptul de administrator al societății.
Împotriva aceste hotărâri au declarat apeluri pârâta SC 2001 SA, în faliment, prin lichidator judiciar și Asociații și reclamanta, apelurile fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București - Secția a a Comercială sub nr- din 15.02.2008.
În ce priveșteapelul declarat de către pârâta SC 2001 SA, în faliment,prin lichidator judiciar, acesta este nemotivat în fapt și în drept (fila 21) iar în ședința publică de la 19.05.2008 (fila 31), apelanta pârâtă a declarat că înțelege să nu motiveze apelul pe care l-a promovat.
Apelanta reclamantă,a solicitat prin apelul declarat schimbarea în parte a sentinței atacate,exclusivcu privire la respingerea celui de-al doilea capăt de cerere din acțiunea introductivă și, pe cale de consecință, admiterea acestuia și anularea tuturor contractelor încheiate de în numele societății 2001 SA ulterior datei de 20.05.2005, precum și repunerea părților în situația anterioară.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că instanța de fond, respingând cel de-al doilea capăt de cerere, nu a dezlegat în mod corect și întemeiat problema de drept dedusă judecății.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a calificat nulitatea ce efectuează contractele încheiate de în numele societății ca fiind nulitate relativă, în realitate fiind vorba despre nulitate absolută datorită inexistenței consimțământului persoanelor juridice la încheierea acestora, pe lângă aspectul nesocotirii regulilor privind capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice la care face referire instanța de fond și care este o cauză distinctă și suplimentară față de cea invocată de către reclamantă.
A mai arătat apelanta reclamantă că în mod greșit instanța de fond a reținut că reclamanta a confirmat prin Hotărârea AGEA din 17.06.2005 calitatea de administrator a dl., în realitate, d-nul fiind împuternicit în vederea efectuării de completări conform solicitării Registrului Comerțului.
Pe de altă parte, arată apelanta reclamantă, chiar dacă aceasta ar fi recunoscut expres calitatea de administrator a d-lui, o asemenea recunoaștere nu putea echivala cu o ratificare a actelor atacate, această ratificare neputând fi efectuată decât de către societatea însăși, iar nulitatea absolută a actelor atacate nu poate fi acoperită prin ratificare.
Tot greșit a reținut instanța de fond că reclamantei apelante nu i-a fost nesocotit nici un interes legal, aceasta neavând calitate de acționar al societății la data închirierii actelor respective, deoarece, susține apelanta reclamantă, orice act fraudulos încheiat în detrimentul societății este de natură a-i prejudicia acesteia în mod direct interesele, fiind reflectat în cota sa 50% pe care o deține din acțiunile societății.
În fine, greșit a apreciat instanța de fond că pentru a solicita desființarea contractelor, reclamanta trebuia să cheme în judecată și terții cocontractanți, această apreciere fiind de natură a încălca principiul disponibilității, iar singura consecință a acestei omisiuni ar putea fi inopozabilitatea față de terți a unei hotărâri de admitere a acțiunii și de anulare a actelor atacate.
În drept, dispozițiile articolului 282 raportat la articolul 296 Cod procedură civilă.
Intimatul pârât a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamanta ca neîntemeiat.
Intimatul a susținut că mandatul său de administrator a fost prelungit succesiv prin hotărâri ale A până la 20.05.2005, dată la care urma să fie convocată o nouă AGA, aceasta însă nu a mai avut loc, mandatul său fiind prelungit în mod tacit, nefiind vreodată revocat expres, nealegând altă persoană în această calitate.
Hotărârea AGA nr. 119 din 24.05.2005 prin care s-a revocat mandatul pârâtului intimat a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, chiar reclamanta confirmând prelungirea tacită a mandatului de administrare în AGA din 17.06.2005.
A mai arătat intimatul pârât că vânzarea echipamentelor ce fac obiectul contractului încheiat de către acesta ulterior datei de 20.05.2005, a fost hotărâtă de către AGA din 25.01.2005 prin hotărârea nr. 15, ținându-se seama de situația financiară a societății, din prețul obținut societatea reușind să-și achite o parte din datoriile către stat și găsind resursele necesare pentru a continua activitatea.
De altfel, anularea contractului de vânzare - cumpărare nu ar profita nimănui, mai ales că pe piață nu există cumpărători, fapt constatat și de către lichidatorul judiciar care a încercat să vândă restul de echipamente și după organizarea a șase licitații la care s-a prezentat doar DOSAN (fostul ), a reușit să vândă aceste active la J din prețul la care chiar lichidatorul le evaluase.
Pe lângă faptul reținut de către instanța de fond, al neprejudicierii intereselor reclamantei prin încheierea actelor respective, aceasta neavând calitate de acționar al societății la data încheierii actelor respective, reclamanta a cunoscut situația financiar-economico a societății la data achiziționării acțiunilor și și-a asumat-
Deși instanța de apel a încuviințat apelantei reclamante și intimatului pârât proba cu înscrisuri, la solicitarea acestora, părțile nu au depus nici un înscris în probatoriu, în afara celor depuse deja la judecarea cauzei în fond.
Curtea, față de apelul declarat de către pârâta SC 2001 SA, nemotivat în fapt și îndrept, față de dispozițiile articolului 292 alineatele 1 și 2 Cod procedură civilă, constată că în fața instanței de fond apelanta pârâtă a susținut prin întâmpinarea formulată (filele 12-14) netemeinicia acțiunii introduse de către reclamanta și a solicitat respingerea acesteia.
Potrivit dispozițiilor articolului 292 alineat 1 Cod procedură civilă "Părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel d e alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât de cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare".
Cum prin hotărârea pronunțată, nr. 13949/23.11.2007, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca neîntemeiată, soluția fiind conformă celor solicitate de către pârâta apelantă prin întâmpinare, apelul declarat de către aceasta împotriva hotărârii instanței de fond este nefondat.
Apelul declarat de către reclamantaeste nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit susținerilor reclamantei, apelul declarat vizează doar respingerea ca neîntemeiată a capătului doi din acțiune, astfel cum a fost precizat, anume șisă anuleze toate contracteleîncheiate de dl. în numele societății (SC 2001 SA), ulterior datei de 20.05.2005, deoarece acestea au fost încheiate de o persoană care nu are calitatea de a reprezenta societatea și pe cale de consecință să dispună restabilirea situației anterioare încheierii acestora (restitutio in integrum).
La data de 18.11.2005 (fila 85 dosar ), reclamanta și-a precizat acțiunea prin indicarea contractelor a căror anulare o solicită (contract de închiriere spațiu nr. 303/8.06.2005 și actul adițional nr.1 încheiat la 30.06.2005; contractul de locațiune încheiat la 30.06.2005 și actul adițional nr. 1 din 30.06.2005 încheiat la contractul de acreditare nr. 419 din 17.12.2003), temeiul juridic al acțiunii și cauza acestuia rămânând neschimbată: expirarea mandatului de administrate și director general al pârâtului la data de 20.05.2005 (articolul 35 din Decretul nr.31/1954).
Cum instanța nu poate depăși limitele investirii sale (articolul 129 alineat 5 Cod procedură civilă), instanța de fond s-a pronunțat în mod legal asupra cererii de anulare a contractelor încheiat de către pârâtul după data de 20.05.2005, dată la care potrivit susținerilor reclamantei, mandatul acestuia de administrator și director general al societății pârâte a încetat.
În apel, reclamanta invocă pentru prima dată nulitatea absolută a contractelor încheiate de către pârâtul intimat, ulterior datei de 20.05.2005, motivul fiind "inexistența consimțământului persoanelor juridice la încheierea acestora" (fila 9) și solicită pentru prima dată instanței de apel "să constate că în cauză actele a căror nulitate o solicităm sunt lovite în principal de nulitate absolută, ca urmare a inexistenței consimțământului la data încheierii acestora și, în subsidiar de nulitate relativă, ca urmare a încălcării capacității de exercițiu a aceleiași societăți"(fila 10).
Potrivit dispozițiilorarticolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă, "În apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi"-
Față de dispozițiile legale imperative menționate, cererea de nulitate a unui act pentru alt temei juridic, decât cel invocat la prima instanță, constituie o adevărată cerere nouă, care nu se poate introduce pentru prima oară în apel, fără a se viola principiul celor două grade de jurisdicție ( - Cas.I 3.06.1905; Cas.I, 4.03.1894).
Astfel, dacă înaintea primei instanțe reclamanta a cerut anularea unor contracte pentru lipsa calității de reprezentant al societății 2001 SA, a lui, nu mai poate invoca în apel nulitatea rezultând din lipsa consimțământului societății 2001 SA, deoarece asemenea nulități constituie temeiuri noi juridice, fiecare nulitate invocată avându-și cauza sa juridică distinctă, iar schimbarea cauzei în apel este inadmisibilă, față de dispozițiile articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă.
De asemenea, în mod nefondat susține apelanta reclamantă că instanța de fond în mod greșit "s-a limitat doar la a analiza o cauză de nulitate relativă-", fără a da "relevanță și aspectului valabilității actelor atacate de către aceasta, deoarece cererea de anulare a unui act nu se poate face de o manieră generală, în sensul că implicit cererea poate să cuprindă toate viciile de care actul este susceptibil, ci reclamanta trebuie să determine în mod precis viciul de care este lovit actul (Cas.I, dec. 757/28.02.1930).
Aceasta deoarece, după cum am arătat, în principiu, orice cerere de chemare în judecată trebuie să fie supusă la două grade de jurisdicție, afară de excepțiile expres prevăzute de lege, iar judecătorii sunt ținuți de limitele investirii (petita), precum și de respectarea principiilor disponibilității, contradictorialității și al respectării dreptului la apărare al părților.
Așa fiind, instanța de apel va reține spre analiză doar acele motive de apel care critică hotărârea instanței de fond sub aspectul respingerii cererii formulate de apelanta - reclamantă de anulare a contractului încheiat de către intimatul pârât în numele societății laboratoare 2001 SA, ulterior datei de 20.05.2005, dată la care acestuia i-a expirat mandatul de administrator și director general al societății, ceea ce atrage, potrivit susținerilor apelantei, nulitatea relativă a actelor încheiate pentru lipsa calității de reprezentant al d-lui.
În acest sens, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a analizat regimul juridic al nulității relative, exprimat prin regulile;cine poate invoca nulitatea relativă; cât timp poate fi invocată nulitatea (prescriptibilitatea acțiunii în anulabilitate) și dacă poate fi sau nu acoperită nulitatea prin confirmare.
Astfel, în ceea ce privește persoana care poate invoca nulitatea relativă, instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic regula conform căreia, nulitatea relativă poate fi invocată doar de persoana al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului, sens în care instanța de fond a apreciat corect faptul că reclamantei nu i-a fost încălcat nici un drept personal la data încheierii contractelor respective, deoarece aceasta nu avea calitate de acționar al societății, fiind terț, față de actele juridice înaintate de către societate, cât și în raport cu societatea.
Faptul că apelantul reclamant a devenit ulterior acționar al societății este lipsit de relevanță față de momentul la care se apreciază cauza de nulitate; data încheierii actului juridic.
Cu atât mai mult apelanta reclamantă avea posibilitatea să verifice starea economico-financiară a societății, eventual prin efectuarea unui raport de audit și să hotărască în cunoștință de cauză dacă este cazul sau nu să investească în SC 2001 SA, cumpărând 50% din acțiunile societății.
Este puțin probabil ca apelanta reclamantă, în calitatea sa de om de afaceri (asociat unic și acționar majoritar în alte societăți comerciale) să se fi hotărât să învestească într-o societate comercială falimentară, când scopul oricărei investiții este profitul obținut în urma afacerii încheiate și nu actele filantropice invocate de către reclamantă (salvarea celor 30 de angajați ai societății de la șomaj, etc).
Oricum chiar și așa dacă ar fi stat lucrurile, rezultă că reclamanta și-a asumat riscurile unei investiții neprofitabile, falimentarea pentru rațiuni care, de asemenea, exced cadrului procesual.
Și în ceea ce privește faptul că nulitatea relativă poate fi confirmată, expres sau tacit, instanța de fond a făcut aprecieri corecte,
Astfel, potrivit articolului 1190 Cod civil: "Actul de confirmarea sau ratificarea unei obligații, în contra căreia legea admite acțiunea în nulitate, nu este valabil, decât atunci când cuprinde obiectul, natura obligației - precum și intenția de a repara viciul pe care se întinde aceea acțiuni".
În acest caz confirmarea tacită rezultând chiar din executarea contractelor anulabile.
Pe de altă parte, susținerea intimatului pârât în sensul că după data încetării mandatului său de administrator și director general al societății, prin ajungerea la termen, cum nu s-a mai ținut o altă adunare generală extraordinară a acționarilor, iar societatea nu putea funcționa fără organe statutare, mandatul acestuia a fost prelungit tacit până la alegerea unui (sau unor) nou administrator de către
Aceasta deoarece mandatul este un contract consensual, care se încheie prin acordul de voință al părților și poate fi expres sau tacit, ca și primirea mandatului care poate să fie tacită și să rezulte din executarea lui din partea mandatarului (articolul 1533 Cod civil).
Chiar și în situația în care intimatul pârât, ar fi acționat în absența voinței mandatarului (societatea comercială 2001 SA)dată fiind încetarea mandatului anterior, terții au contractat cu credință scuzabilă și legitimă că mandatarul aparent are puteri de reprezentare ("credința legitimă valorează titlu") buna credință a terților fiind prezumată potrivit regulilor generale.
În speță, dată fiind calitatea d-lui de administrator și director general al societății încă de la înființarea acesteia, în anul 2001, conform relațiilor comunicate de la. cu atât mai mult terții contractanți au fost de bună credință, mandatul aparent producând efecte ca și cum mandatarul aparent ar fi avut puteri de reprezentare.
În această situație, persoana juridică reprezentată fără voia ei poate acționa împotriva terților numai dacă a ratificat actul încheiat de mandatarul aparent, caz în care mandatul aparent se transformă cu efect retroactiv (de la data încheierii actului), într-un mandat de reprezentare de drept comun.
În lipsa ratificării, mandatarul aparent răspunde față de mandat ( cu care nu are raporturi contractuale) pe teren delictual sau ca un negotiorum gestor (articolul 987 și urm. Cod civil), după cum a fost sau nu în culpă.
În cazul mandatului comercial (mult mai permisiv decât mandatul civil), forma mandatului aparent este frecvent întâlnită, foarte mulți acționari majoritari, asociați (unici sau nu) efectuând acte de administrare privind bunurile societății, fără ca în realitate să fi fost abilitați în acest sens prin actul constitutiv sau de către adunarea generală a acționarilor (asociaților societății, actele încheiate de către aceștia fiind valabile și opozabile societății.
De asemenea, este recunoscut faptul că în cadrul procedurii falimentului, cererea de atragere a răspunderii personale patrimoniale introdusă de către administratorul/lichidatorul judiciar în baza dispozițiilor articolului 138 alineat 1 din Legea nr.85/20906 (sau de către Comitetul Creditorilor în bata articolului 138 alineat 3) vizează deopotrivă atât pe conducătorii legitimi ai societății debitoare (administratori, directori, cenzori, alte persoane), cît și pe administratorii aparenți, legea nefăcând distincție între aceștia și administratorii de fapt, numiți, dacă faptele săvârșite de către aceștia în efectuarea actelor de administrație au cauzat starea de insolvență a societății falite.
În ceea ce privește însă motivele de apel, reclamanta este foarte confuză în definirea noțiunilor de drept, a instituțiilor juridice și a efectelor acestora.
Astfel, deși recunoaște expres faptul că lipsa capacității de exercițiu a persoanei juridice poate atrage doarnulitatea relativăa actelor încheiate de acestea, apelanta reclamantă critică hotărârea instanței de fond sub aspectul faptului că, chiar și în ipoteza în care aprecierea instanței de fond în sensul că reclamanta a confirmat (mandatul) calitatea de administrator a d-lui, ar fi corectă, o asemenea recunoaștere nu poate echivala cu o ratificare a actelor atacate, "întrucât nulitatea absolută a actelor atacate nu poate fi acoperită prin ratificare"( fila 11).
Și dacă apelanta reclamantă face vorbire în mod nediferențiat despre regimul juridic al celor două nulități, cauzate de nesocotirea regulilor privind capacitatea de exercițiu a persoanelor juridice și de absența consimțământului persoanelor juridice la încheierea contractelor menționate în acțiune, atunci când analizează posibilitatea de ratificare a actelor încheiate în absența unui mandat expres, atunci cînd critică hotărârea instanței de fond în ceea ce privește aprecierea acesteia în sensul inexistenței interesului reclamantei la promovarea acțiunii deoarece nu i-a fost încălcat nici un drept, interes legitim la data încheierii contractelor respective, apelanta reclamantă invocă dreptul său de acționar al societății, dobândit ulterior încheierii respectivelor contractate, de a atac "orice acte fraudulos încheiate în detrimentul 2001 SA",ca fiind de "natură a mă prejudicia în mod direct, reflectându-se în mod proporțional în cota de 50% pe care o deține din acțiunile societății" (fila 11).
Încă odată, apelanta reclamantă invocă direct în apelo altă cauză de nulitate a actelor atacate, anumefraudarea intereselor societățiicare ar fi determinat, în mod direct și prejudicierea intereselor sale nenăscute încă la data încheierii actelor, în opinia apelantei; fiind "indiferent dacă actele vătămătoare fuseseră încheiate deja, sau urmau a fi încheiate".
Și această schimbare a cauzei cererii de chemare în judecată efectuată în apel este inadmisibilă, față de dispozițiile articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă, după cum am arătat în precedent.
De altfel, probele solicitate de către apelanta reclamantă (interogatoriul intimatului pârât și al apelantei pârâte sub aspectul recunoașterii și întinderii prejudiciului) au fost respinse de către instanța de apel în ședința publică de la 19.05.2008 (fila 31).
În fine, deși, în principiu, dreptul părților a fixa cadrul procesual este neîngrădit, sens în care apelanta reclamantă a considerat că poate solicita anularea unor contracte încheiate între terți persoane, fără a chema în judecată ambele părți contractante, invocând principiul disponibilității, instanța de judecată este obligată să constate toate aspectele cererii de chemare în judecată în măsura în care aceasta urmărește obținerea unor efecte nelegale care să aducă atingere intereselor legitime ale altor persoane.
Astfel, principiul disponibilității nu este un principiu absolut, în virtutea căruia partea reclamantă să poată leza drepturile unor terțe persoane lipsite de dreptul la apărare și la o judecată echitabilă, drept consfințit prin lege (articolul 6 Convenția CEDO, Constituția României), ceea ce s-ar fi obținut în cauză dacă s-ar fi admis acțiunea reclamantei apelante și s-ar fi dispus anularea contractelor încheiate de către societatea pârâtă cu terțe persoane juridice, fără ca acestea să fie încunoștințate deoarece reclamanta nu a vrut să judece cu acestea în contradictoriu, lipsindu-le astfel de dreptul lor legitim la apărare, hotărârea judecătorească pronunțată în atare condiții fiind nelegală.
Așa fiind, pe lângă faptul că cererea reclamantei de anulare a contractelor încheiate după data de 20.05.2005 (respectiv cele două contracte de locațiune din 30.06.2005) și de repunere a părților în situația anterioară ca efect al retroactivității nulității actelor, era neîntemeiată din motivele arătate, și reținute și de către instanța de fond (lipsa interesului reclamantei la data încheierii actelor juridice etc), nici repunerea părților în situația anterioară (restitutio in integrum), nu putea fi solicitată de către reclamanta apelantă deoarece cele două principii, ale retroactivității și restitutio in intergum - privesc efectele nulității actului juridic partes (între părțile raportului juridic), iar nu față de terții cărora, potrivit principiului relativității efectelor actului juridic, consacrat în articolul 973 Cod civil. "Convențiile n-au efect decât între părțile contractante" (-res alios acta, aliis neque nocere, neque prodesse potest), un act încheiat între anumite persoane nici nu avantajează și nici nu dezavantajează pe altcineva ( nu pot fi prejudiciați, actul producându-și efecte numai între autorii lui).
Nu lipsit de importantă este și aspectul privitor la excepțiile de la principiul retroactivității nulității, care vizează menținerea efectelor produse de un contract cu executare succesivă (închiriere,vânzare cu clauză de întreținere, etc), caz în care retroactivitatea efectelor nulității este imposibilă obiectiv (este imposibil ca folosința bunului de care a beneficiat chiriașul - în speță, Societatea / SRL - prin contractul nr. 484/30.06.2005 - De închiriere de echipamente și contractul nr. 303/8.06.2005 - de locațiune spațiu în suprafață de 612. pentru desfășurarea activității - să fie restituită locatorului).
Pentru aceste considerente, Curtea, față de dispozițiile articolului 292 alineat 1 și 2 Cod procedură civilă, articolului 294 alineat 1 Cod procedură civilă, articolului 296 Cod procedură civilă, respinge apelurile ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile declarate apelanta-pârâtă SC 2001 SA - prin lichidator judiciar ȘI ASOCIAȚII, cu sediul în B,-, -. 2,. 47 sector 3 și apelanta-reclamantă, domiciliată în B,-,. 3,. 2,. 3,. 38 sector 2, în contradictoriu cu intimatul, domiciliat în B,- sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.13949/23.11.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 13.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
3.12.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Maria Speranța CorneaJudecători:Maria Speranța Cornea, Elisabeta Roșu
