Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 41/A-
Ședința publică din 29 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță judecător
JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul, domiciliat în orașul,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 87/C din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC 2003 SA, cu sediul în orașul, Șos. B-P, km.2. județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru apelantul-reclamant, în baza împuternicirii avocațiale aflate la dosar, avocat și avocat pentru intimata-pârâtă, în baza împuternicirilor avocațiale aflate la dosar.
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 4 lei potrivit chitanței nr. - din 21.04.2009 (fila 328 din dosar) și cu timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătoarea apelantului-reclamant depune la dosar dovada achitării taxei de timbru.
Apărătorul intimatei-pârâte avocat, depune la dosar întâmpinare și borderou cu acte, respectiv analize raport, comunicând câte un exemplar și părții adverse.
Apărătoarea apelatului-reclamant, avocat, consideră cu înscrisurile depuse de partea adversă nu sunt relevante, măsurătorile trebuind făcute în mod procedural.
Instanța apreciază că înscrisurile depuse de apărătorul intimatei-pârâte au legătură cu cauza, și încuviințează proba.
Apărătorii părților arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea constată că apelul este în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat având cuvântul pentru apelantul-reclamant, solicită admiterea apelului așa cum a fost motivat, schimbarea în tot a sentinței atacate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost precizată și completată. Precizează faptul că, autorizația de mediu este obținută în martie 2007. Există litigiu în contencios pentru anularea avizelor. Prima instanță a ignorat motivarea cererii de chemare în judecată și probele administrate. Cu privire la activitatea de showroom, arată că lasă la aprecierea instanței, deoarece nu insistă pe acest capăt de cerere. au fost făcute, însă acestea au depășit pragul de alertă. Nu a existat aviz sanitar pentru activitatea de vopsitorie și tinichigerie. Solicită obligarea intimatei-pârâte și la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate pentru motivele invocate în întâmpinarea aflată la dosar și susținută oral în ședință. Arată că nu există nici un fapt ilicit. A făcut dovada că activitățile efectuate nu sunt poluate, acest lucru rezultând din toate analizele efectuate. Mai precizează faptul că pe rolul instanței există un alt dosar care vizează acțiune în obligația de a face, urmând a avea termen în recurs la această instanță. Apreciază că obiectivul unde unitatea pârâtă își desfășoară activitatea este într-o zonă de servicii - industrială, casa reclamantului fiind amplasată mult mai în spate. Solicită obligarea apelantului-reclamant și la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru aceeași intimata-pârâtă, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că zona este una industrială și nu există poluare mai M decât limita prevăzută de lege. Apreciază că nu era nevoie de aviz sanitar, însă totuși l-a obținut. Solicită și cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Pitești la data de 5.10.2006 sub nr-, reclamantul Gac hemat în judecată pe pârâta SC 2003 SA, solicitând instanței să dispună obligarea acesteia la încetarea activității de showroom și service auto cu spălătorie și vopsitorie, precum și interzicerea desfășurării acestor activități realizate în comuna, sat - M, str. -, în imediata apropiere a locuinței reclamantului.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, în imediata vecinătate a locuinței sale, pârâta a edificat o construcție având ca scop desfășurare activității de showroom și service auto cu spălătorie și vopsitorie, pentru care nu a avut toate autorizațiile, avizele și acordurile de funcționare și de mediu, precum și acordul tuturor vecinilor, exprimat în formă autentică.
Astfel, pârâta încalcă dispozițiile art.6 teza a II-a din Normei din 23.06.1997, aprobată prin Ordinul Ministrului Sănătății nr.536/23.06.1997 privind interzicerea amplasării în zonele de odihnă a întreprinderilor care produc zgomot, vibrații sau impurifică apa, aerul și solul. La data de 23.06.2006, Inspectoratul de Stat în Construcții, constatând în urma unui control că imobilul pârâtei a fost edificat în lipsa unei autorizații de construire valabile și cu o documentație incompletă, a dispus anularea procesului-verbal de recepție a clădirii și remedierea neregulilor până la data de 10.07.2006, însă pârâta a încălcat termenul și a continuat să funcționeze în aceleași condiții inițiale.
Pentru activitățile sale, pârâta nu a obținut niciodată acordul reclamantului, exprimat în formă autentică, și nici avizele prevăzute în Normele de aplicare a Legii nr.50/1991/
În concret, activitatea pârâtei se desfășoară în lipsa autorizației de mediu pentru toate activitățile desfășurate în fapt, a acordului de mediu pentru spălătorie și vopsitorie, a autorizației pentru service și a autorizației sanitare pentru comercializare autovehicule.
De asemenea, activitatea reclamantei s-a desfășurat în baza unor avize ilegal obținute sau obținute doar pentru o parte din activitățile desfășurate în concret: avizul sanitar din 17.05.2006 pentru showroom și service auto, avizul de protecție civilă nr.61158/15.05.2006, avizul nr.52049/11.03.2005, avizul de mediu din 28.06.2005.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.998 și următoarele și art.1075 Cod civil.
La data de 26.01.2007 (fila 166 dosar judecătorie), reclamantul și- precizat și completat cererea de chemare în judecată, în sensul că a solicitat obligarea pârâtei să înceteze activitățile de showroom și service auto cu spălătorie și vopsitorie și interzicerea desfășurării acestor activități în localitatea, str.- M, str.-, sub sancțiunea daunelor cominatorii de 50 lei/zi de întârziere, calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea obligațiilor. Reclamantul a cerut obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr.1571/16.03.2007, Judecătoria Pitești și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, reținând incidența dispozițiilor art.2 pct.1 lit.a) Cod proc.civ. și faptul că litigiul este de natură comercială și obiectul său este neevaluabil în bani.
Prin sentința nr.87/C/20.01.2009, Tribunalul Comercial Argeș a respins ca nefondată cererea reclamantului, reținând următoarele:
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că zona în care pârâta își desfășoară activitatea este una de servicii-industrială.
Din Nota de constatare a Gărzii Naționale de Mediu și din rapoartele de încercare depuse la filele 127, 171-192 dosar, rezultă că nivelul de zgomot și valoarea concentrațiilor de poluanți emiși în atmosferă sunt în limitele prevăzute de normativele în vigoare, respectiv că emisiile și imisiile sunt mult sub valoarea minimă.
Direcția de Sănătate Publică A - prin adresa nr.3050/30.05.2006 - a confirmat faptul că activitatea desfășurată de pârâtă se realizează la o distanță de peste 15. față de locuința reclamantului și că locuința nu este afectată de cabinele de vopsit care sunt amplasate pe altă latură, fiind respectate astfel dispozițiile art.4 din nr.536/1997.
de impact asupra stării de sănătate a populației întocmit de Institutul de Sănătate Publică B, arată că toate măsurătorile efectuate se încadrează în limita de zgomot exterior admisă.
-ul auto a fost edificat în baza autorizației de construire nr.393/25.10.2006.
Împotriva sentinței a formulat apel reclamantul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prima instanță nu a verificat dacă, pentru activitatea sa, pârâta deține toate avizele, acordurile și autorizațiile necesare. Încă de la început, pârâta și-a desfășurat activitatea fără să dețină avizele, acordurile și autorizațiile necesare. Din Planul urbanistic general al orașului (fila 202 dosar tribunal) rezultă că magazinul de desfacere auto se află în zona de servicii a localității, iar service-ul și vopsitoria auto se află în zona exclusiv de locuințe. Dacă prima instanță analiza locul amplasării obiectivului industrial al pârâtei în raport de dispozițiile pct.1.3.8 din Regulamentului General de Urbanism, ce constituie anexa 1 la HG nr.525/2006/R, ar fi constatat că autoservice-urile se amplasează doar la limita zonei industriale, iar nu în zona de servicii, cu atât mai puțin în zone agricole ori de locuințe.
Pârâta a indus în eroare autoritățile abilitate să emită acorduri, avize și autorizații, pretinzând că obiectivul său se află amplasat la km.2. al B-P, pe partea dreaptă a șoselei, adică pe platforma IATSA, deși în realitate, obiectivul industrial este amplasat pe partea a șoselei respective. Față de declararea falsă a amplasamentului, în Memoriul tehnic pentru amplasarea cabinelor de vopsit s-a menționat că nu este cazul a se efectua un studiu asupra protecției așezărilor umane. Cu toate acestea pârâta a făcut măsurători asupra nivelului de poluare a zonei, fără însă a obține toate avizele, acordurile și autorizațiile legale și complete.
Instanța a reținut că activitatea pârâtei se desfășoară într-o zonă servicii-industrială, zonă care nu există potrivit.
În privința distanței de 15. prevăzută de art.4 din nr.536/1997, aceasta trebuie măsurată între fațada locuinței și perimetrul unității, nu și locul unde se desfășoară activitatea, cum a reținut prima instanță. În plus, art.8 prevede înființarea unei zone de protecție sanitare, care nu există. Art.6 interzice activitățile poluante în zonele de locuințe și odihnă.
Autorizația de construire invocată de instanța de fond face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului Argeș, suspendat în prezent până la soluționarea altor cauze.
Pârâta a funcționat și funcționează și în prezent fără autorizație de mediu, întrucât autorizația nr.30/09.02.2007 a fost anulată irevocabil în instanță, în privința activității de tinichigerie și vopsitorie auto, prin sentința nr.243/CA/29.04.2008, irevocabilă prin decizia nr.1088/R-C/21.11.2008.
Prima instanță nu a cercetat cuprinsul avizului sanitar nr.86/17.05.2006 ( fila 55 dosar judecătorie ) eliberat doar pentru showroom și service auto, nu și pentru tinichigerie și vopsitorie.
Acordul de vecinătate era obligatoriu și trebuia exprimat în formă autentică potrivit Legii nr.50/1991, iar un astfel de acord din partea apelantului-reclamant nu există.
La cererea de apel, apelantul a anexat adresa nr.25712/10.11.2006 emisă de Primăria orașului către Agenția pentru Protecția Mediului A, din care rezultă aprecierea că pentru acordarea autorizației de mediu pentru vopsitorie se impune obținerea acordului vecinilor pârâtei; fișa de prezentare și declarația pârâtei nr.1541/3.10.2006 înregistrată la Agenția pentru Protecția Mediului A, din care rezultă că obiectivul "atelier vopsitorie auto" se află într-o zonă industrială și de prestări servicii, dar și de locuințe și că pârâta nu a obținut acordul de vecinătate al reclamantului; hotărârile judecătorești invocate în cererea de apel; extras din Ordinul nr.143/2005 privind necesitatea acordului vecinilor.
Intimata-pârâtă a depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat. Astfel, prima instanță nu a fost învestită cu anularea unor acte sau operațiuni administrative, ci cu o acțiune în obligație de a face; la dosar există înscrisuri din care rezultă că valorile emisiilor poluante se înscriu în limitele normale; obiectivul este amplasat într-o zonă industrială, potrivit informațiilor oferite de Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A, respectiv Planului Urbanistic General. nr.HG525/1996 prevede doar zona de locuit și zona industrială, iar nu și oat reia zonă; service-ul este amplasat într-o zonă industrială - servicii, în mijlocul altor obiective industriale și de servicii; instalațiile și cabinele de vopsit sunt moderne și au capacitatea de reținere a particulelor nocive de peste 90%; pârâta nu a indus în eroare autoritățile în ce privește amplasamentul obiectivului său; art.6 din nf.535/1997 nu are legătură cu cauza, iar distanța de 15. a fost respectată; din certificatul de urbanism nr.302/14.08.2006, autorizația de construcție, HCL nr.49/1999, modificată prin HCL nr.54/2003, HCL nr.12/2004 și adresa nr.17736/2006, rezultă că obiectivul pârâtei se află într-o zonă de servicii-industrială; anularea autorizației de mediu a pârâtei s-a produs în urma verificării legalității emiterii actului, iar nu și a caracterului poluant al activității desfășurate; acordul vecinilor nu era obligatoriu, cu atât mai mult cu cât reclamantul nu este vecin cu pârâta.
Instanța a încuviințat intimatei-pârâte proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar analizele de mediu efectuate pentru intimată de SC SRL.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, precum și în raport de dispozițiile art.292 și 294 și următoarele Cod proc.civ. Curtea constată că apelul este fondat.
Reclamantul a contestat activitatea pârâtei de showroom și service auto cu spălătorie și vopsitorie ca fiind desfășurată fără formalitățile cerute de lege - acorduri, avize, autorizații - sau în baza unor astfel de documente nelegal emise.
Curtea constată că are competența de a verifica legalitatea desfășurării activității reclamantei, în ansamblul ei, doar din perspectiva existenței acordurilor, avizelor și autorizațiilor invocate de reclamant, iar nu și sub aspectul conformității cu legea a acordurilor, avizelor și autorizațiilor în sine, pentru a nu încălca în acest din urmă caz competența materială exclusivă a instanțelor de contencios administrativ.
Reclamantul a invocat în concret lipsa autorizației de mediu pentru toate activitățile desfășurate în fapt de către pârâtă, lipsa acordului de mediu pentru spălătorie și vopsitorie, lipsa autorizației la data punerii în funcțiune a service-ului și lipsa autorizației sanitare pentru comercializarea autovehiculelor.
În ce privește autorizația de mediu, Curtea constată că aceasta a fost emisă în timpul derulării procesului de față, sub nr. 30 la data de 09.02.2007 (fila 241 dosar tribunal vol.1), inclusiv pentru activitățile de showroom și service auto cu tinichigerie, vopsitorie și spălătorie auto.
Autorizația a fost anulată irevocabil în privința activității de tinichigerie șivopsitorie autoprin sentința nr.243/CA/29.04.2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția Civilă - Complet specializat pentru contencios administrativ, irevocabilă prin decizia nr.1088/R-C/21.11.2008 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI (filele 12-29 dosar apel).
Ca atare, în prezent, activitățile de showroom și spălătorie auto sunt desfășurate legal din punctul de vedere al existenței autorizației de mediu și, în privința lor, cererea reclamantului nu este întemeiată.
În privința activității de vopsitorie însă, Curtea constată că pârâta nu are autorizație de mediu și, astfel, că activitatea respectivă este desfășurată nelegal. Chiar dacă activitatea pârâtei nu este una prohibită de lege din punctul de vedere al conținutului ei și al modalității generale de desfășurare, continuarea acesteia în condițiile neîndeplinirii unor cerințe legale privind modalitatea concretă de desfășurare și mediul în care este amplasată nu poate fi permisă.
Din această perspectivă fapta pârâtei este una în pofida legii - OUG nr. 195/2005 privind protecția mediului, Ordinul Ministerului Mediului și Dezvoltării Durabile nr. 1798/2007 pentru aprobarea procedurii de emitere a autorizației de mediu (care a abrogat Ordinul nr. 876/2004), menționate în preambulului Autorizației de mediu nr. 30/2007 - și deci ilicită, justificând sancțiunea interzicerii desfășurării activității până la intrarea în legalitate prin obținerea unei autorizații de mediu legale inclusiv sub aspectele examinate și reținute prin hotărârile judecătorești sus menționate.
În ce privește acordul de mediu pentru vopsitorie, este de prisos analiza lipsei acestuia în condițiile în care în paragraful anterior s-a reținut justețea interzicerii activității de vopsitorie.
În ce privește autorizația pentru prevenirea și stingerea incendiilor pentru service, se constată că aceasta a fost emisă de către Inspectoratul pentru situații de urgență "Cpt. " A sub nr. 53413/02.10.2006 (fila 221 dosar tribunal vol.I). În prezent, nu are relevanță din punctul de vedere al legalității activității desfășurate de către intimata-pârâtă, în vederea eventualei interziceri a acestei activități, faptul că autorizația nu era eliberată la momentul punerii în funcțiune a service-ului, câtă vreme aceasta era emisă la momentul formulării cererii de chemare în judecată din speță și există și în prezent.
În ce privește "autorizația sanitară" pentru comercializarea autovehiculelor, prin adresa nr. 3050/30.05.2006 Direcția de Sănătate Publică Aac onfirmat apelantului - reclamant că a emis pârâtei avizul sanitar necesar pentru construirea obiectivului "showroom și service auto" (fila 125 dosar judecătorie) și că pentru activitatea de comercializare autoturisme și service auto (inclusiv "vopsitorie") nu este necesară autorizația sanitară, potrivit dispoz. Legii nr. 359/2004 modificată prin OUG nr. 75/2004 (fila 252 dosar tribunal vol.I). În consecință, Curtea constată că nici sub acest aspect pretențiile apelantului nu sunt fondate.
Pentru cele expuse, văzând dispozițiile art. 296.proc.civ. Curtea va admite apelul și va schimba sentința în sensul că va admite în parte cererea reclamantului și o va obliga pe pârâtă să înceteze activitatea de vopsitorie desfășurată în, șos.B-P km.2. Va menține în rest sentința, neimpunând plata daunelor cominatorii cerute de reclamant de la "data rămânerii definitive a hotărârii și până la efectiva executare a obligației" întrucât, acestea nu sunt susținute de un temei legal. Totodată, potrivit art. 5803.proc.civ. pentru neexecutarea obligațiilor denu faceintuitu personaecuprinse într-un titlu executoriu nu se pot acorda acorda daune cominatorii, ci doar amendă civilă. Ori decizia de apel reprezintă un titlu executoriu ce conține o obligație de a nu face susceptibilă de a fi executată numai de către pârâtă, în caz de refuz fiind aplicabile dispozițiile legale sus reținute.
Văzând și dispoz. art. 274.proc.civ, Curtea o va obliga pe intimată să plătească apelantului suma de 1.004 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în orașul,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 87/C din 20 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC 2003 SA, cu sediul în orașul, Șos. B-P, km.2. județul
Schimbă sentința în sensul că admite în parte cererea reclamantului și o obligă pe pârâtă să înceteze activitatea de vopsitorie desfășurată în or. șos.B-P km.2.
Menține în rest sentința.
Obligă pe intimată să plătească apelantului suma de 1.004 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 29.04.2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
19.05.2009
Red.
EM/6 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Andreea Tabacu
