Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
R O M Â N I
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Decizia nr. 41/2009
Ședința publică de la 18 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a fost pe rol judecarea apelului declarat de apelanta-reclamantă B, împotriva sentinței civile nr. 1104 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: avocat G - cu de a domnului avocat pentru apelanta-reclamantă B și administrator, asistat de avocat Poșta pentru intimata-pârâtă Comuna, județul
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat G - pentru apelanta-reclamantă depune la dosar de a domnului avocat, precum și împuternicirea avocațială a domnului avocat. De asemenea, depune la dosar chitanța nr. - din 18.06.2009, cu care s-a achitat taxa judiciară de timbru de 646 lei și timbre judiciare de 5 lei. Totodată, depune la dosar opis cu acte din partea apelantei-reclamante în combaterea excepției tardivității apelului, invocată la termenul anterior, o copie a acestor înscrisuri fiind comunicată și apărătorului intimatei-pârâte.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul atât cu privire la excepția tardivității apelului cât și pe fond.
Avocat G - pentru apelanta-reclamantă B, având cuvântul, cu privire la excepția tardivității apelului, solicită respingerea excepției, având în vedere procesul-verbal de comunicare a hotărârii, existent la fila 151 dosar fond, din care rezultă că aceasta a fost îndeplinită prin afișare, respectiv că actul a fost afișat pe ușa principală a locuinței destinatarului, întrucât nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsită. Față de acestea, arată că, potrivit dispozițiilor art. 92 din Codul d e procedură civilă, comunicarea citației și a actelor procedurale nu se poate realiza prin afișare, astfel că nu se poate considera că această procedură a fost efectuată în mod legal, în condițiile în care s-a procedat la afișare pe ușa principală a locuinței destinatarului, menționându-se că nici o persoană de la punctul 1 nu a fost găsită. Astfel, arată că, pe- unde se află sediul societății reclamante, mai există un număr de 27 de firme, acest lucru fiind atestat de către Camera de Comerț și Industrie B, depunând la acest termen acte în acest sens. Totodată, tot la acest termen s-au depus la dosar înscrisuri din care rezultă că și alte societăți comerciale ce își au sediul în același loc semnalează probleme cu primirea corespondenței. Revenind la procedura de citare cu societatea reclamantă, precizează că este imposibil ca agentul procedural să nu fi găsit pe nimeni la sediul societății, în condițiile în care societatea are angajat paznic ce lucrează 8 ore/zi și în acest sens fiind depuse acte doveditoare la dosar.
Față de cele mai sus-arătate, având în vedere că procedura de comunicare a hotărârii recurate nu a fost efectuată în mod legal, apelanta-reclamantă este în termenul de declarare a apelului, astfel că solicită respingerea excepției tardivității invocată în cauză.
În continuare, pe fondul apelului, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost completată.
În fapt, arată că, reclamanta a încheiat cu pârâta un contract de închiriere cu clauză de vânzare, urmând ca la expirarea termenului prevăzut în contract intimata să emită factură pentru utilajele ce fac obiectul acestui contract de închiriere cu clauză de vânzare. Cu toate acestea, arată că, instanța de fond a respins reclamantei acțiunea, cu mențiunea că în conformitate cu cap. VI pct. 1 din contractul încheiat între părți, nu au fost îndeplinite cele două condiții care reies din aceste dispoziții, respectiv că reclamanta nu s-ar fi achitat de obligațiile contractuale.
Însă, în realitate, utilajele închiriate de către societatea reclamantă, au fost cumpărate de către intimată de la CONF, însă prețul acestora nu a fost achitat complet, astfel cum rezultă din adresa de la fila 15 dosar prin care această societate o somează pe intimată să le achite diferența de preț cu privire la aceste utilaje. Față de aceasta, reclamanta s-a găsit în situația ca utilajele folosite în producție, să fie revendicate de către CONF, acest lucru însemnând blocarea activității sale. Precizează că, această situație nu a fost negată de către intimată, aceasta apărându-se doar în sensul că nu ar fi primit această notificare de la CONF, însă arată că, așa cum rezultă din adresa de la fila 61 din dosarul instanței de fond, reclamanta a înaintat intimatei-pârâte notificarea de plată de la CONF, la acest termen făcându-se și dovada primirii de către intimata-pârâtă a acestei notificări.
În continuare, referitor la susținerea intimatei că prevederea din cap. VI pct. 1 din contract este nelegală, arată că aceasta nu a solicitat anularea acestei prevederi, astfel că, convenția încheiată de către părți își produce efectele în mod legal. Precizează că, reclamanta nu a avut de ales decât să plătească către CONF diferența de preț a utilajelor, în sens contrar, aceasta din urmă ar fi revendicat utilajele, ceea ce însemna blocarea activității reclamantei.
Totodată, invocă încălcarea legii de către instanța de fond, respectiv a prevederilor art. 1420, 1423 și 1439 din Codul civil, în condițiile în care intimata avea obligația principală de a ne garanta folosința pașnică a utilajelor, astfel că, în momentul în care reclamanta a fost tulburată în această folosință, și-a produs efectul dispoziția inserată în cap. VI pct. 1 din contractul încheiat de părți, respectiv s-a născut dreptul reclamantei de a cumpăra utilajele și obligația pârâtei de a le vinde acesteia.
De asemenea, de observat că intimata nu a depus nici-un fel de dovezi în apărare, iar reclamanta a depus la dosar dovezi din care rezultă că a efectuat către CONF această plată care era în sarcina intimatei, astfel cum rezultă din copia biletului la ordin existentă la fila 85 dosar fond.
În continuare, cu privire la tulburarea în pașnica folosință a utilajelor, aceasta rezultă și din refuzul intimatei-pârâte de a achita contravaloarea reparației suportată de către reclamantă, către, ca urmare a reparațiilor efectuate la un ce s-a defectat, reparație care nu cădea în sarcina reclamantei ci a intimatei-pârâte.
În concluzie, față de acestea, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței apelate și admiterea acțiunii astfel cum a fost completată, în sensul de a se constata încetarea contractului de închiriere dintre părți, cu obligarea intimatei-pârâte de a emite factură reclamantei pentru suma de 5.000 Euro pentru utilajele ce au făcut obiectul contractul de închiriere. Totodată, arată că nu solicită cheltuieli de judecată, acestea urmând a fi recuperate pe cale separată.
Avocat Poșta pentru intimata-pârâtă Comuna, județul B, având cuvântul, cu privire la excepția tardivității apelului și motivele prezentate în apărare de apărătorul apelantei-reclamante, această că aceste argumente nu rezistă din mai multe considerente. Astfel, arată că, înainte ca societatea apelantă să-și desfășoare activitatea în sediul din-, acest sediu a fost ocupat de către intimata-pârâtă, iar cu privire la cele relatate la acest termen că la aceeași adresă funcționează alte 27 de societăți comerciale, solicită a se constata că este vorba de--4 și nu-, prin aceasta urmărindu-se inducerea în eroare a instanței. De asemenea, intimata-pârâtă are cunoștință că dovada de comunicare a hotărârii apelate a fost primită de către portar, astfel că cele invocate în combaterea excepției de tardivitate nu rezistă. În concluzie, solicită a se constata că apelul este tardiv, urmând a fi respins ca atare.
În continuare, pe fondul cauzei, arată că, între părți a fost încheiat un contract de închiriere cu clauză de vânzare, prin care s-a acordat apelantei din cauza de față drept de folosință pentru perioada 1.07.2007 - 31.05.2010, ale unor mașini și utilaje în vederea derulării afacerii proprii. Conform contractului s-a stabilit valoarea totală a chiriei, aceasta fiind de 171.000 Euro, plătibilă în rate lunare, chiriașul urmând a plăti lunar câte 3.500 Euro, ultima fiind de 5.000 Euro care i-a fost solicitată la început, la încheierea contractului.
Totodată, arată că, apelanta în cauză nu a plătit intimatei chiria decât în luna iulie 2007 - 3.500 Euro, în luna august 2007 aceasta nu a plătit, ulterior plătind chiria pentru lunile septembrie - decembrie 2007, acestea fiind deci lunile în care s-a plătit chiria de către apelantă și tot aceasta invocă faptul că noi nu ne-am îndeplinit obligațiile contractuale. De observat în acest sens că din suma totală de 171.000 Euro, apelanta nu a plătit decât 17.000 Euro, deci de zece ori mai puțin, în condițiile în care și la prețul de 171.000 Euro utilajele erau subevaluate.
Față de această situație, de observat clauzele contractului încheiat de părți, respectiv de la 6.1. cu privire la condițiile de încetare a contractului, prin care se prevăd îndeplinirea a două condiții cumulative și anume: chiriașul să plătească chiria utilajelor, ceea ce nu a făcut și, chiriașul să fi pierdut dreptul de folosință asupra utilajelor, de asemenea, nici această condiție nu s-a îndeplinit. De asemenea, clauza de la punctul 4.2. litera d din contract, invocată de către apelantă, nu este relevantă în cauză, în condițiile în care tocmai aceasta nu și-a respectat obligațiile contractuale.
Totodată, în ceea ce privește susținerile apelantei, în sensul că au fost tulburați în posesie de către o terță persoană, respectiv o terță societate care nu are legătură cu contractul încheiat între părțile din cauza de față, societate care ar fi invocat că este proprietara utilajelor închiriate de apelantă, precizându-se de apelantă că a plătit acestei societăți o datorie a intimatei de 5.000 Euro, aproximativ 19.000 Ron, arată că intimata nu recunoaște această datorie către terța societate, chiar dacă au existat relații contractuale între cele două societăți se poate verifica că este vorba de alte utilaje decât cele închiriate apelantei. Mai mult, potrivit dispozițiilor art. 1730 pct. 5 Cod civil, chiar dacă ar fi vorba de aceleași utilaje, terța societate nu poate avea decât un drept de preferință, nu și un drept de urmărire.
De asemenea, și în ceea ce privește reparațiile la cazanul de apă utilizat de apelantă, arată că, în mod corect s-a apreciat că obligațiile de plată aparțin chiriașului care are în folosință aceste utilaje, conform art. 1429 Cod civil.
În concluzie, având în vedere cele mai sus-arătate, solicită respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Avocat G - pentru apelanta-reclamantă solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar și concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise, instanța urmând a aprecia asupra cererii apărătorului apelantei-reclamante de amânare a pronunțării pentru a depune la dosar și concluzii scrise.
A:
- deliberând -
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1104/26.11.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâta, acțiunea având ca obiect obligarea pârâtei la întocmirea facturii fiscale în valoare de 5.000 Euro pentru utilajele ce fac obiectul contractului de închiriere cu clauză de vânzare încheiat la data de 29.05.2007, precum și constatarea încetării contractului de închiriere cu clauză de vânzare încheiat la data de 29.05.2007.
Totodată a fost anulată, ca netimbrată, cererea reconvențională având ca obiect rezilierea contractului de închiriere încheiat între părți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat Contractul de închiriere cu clauză de vânzare din data de 29.05.2007, prin care pârâta a închiriat reclamantei o serie de bunuri pe perioada 01.07.2007-31.05.2010, contra unei chirii totale de 171.000 EURO plus TVA, plata chiriei urmând a se face lunar urmând ca la sfârșitul contractului, proprietarul-pârât să întocmească factura la valoarea de 5000 EURO, în situația în care chiriașul-reclamant va solicita cumpărarea acestora (art. 4.2 lit. d).
Reclamanta a solicitat ca pârâta să fie obligată să întocmească factura fiscală la valoarea de 5000 EURO și să se constate că a încetat contractul de închiriere, motivat de faptul că pârâta nu și-a respectat obligațiile contractuale, invocând dispozițiile art.6.1 din contract, fiind tulburată în fapt și în drept de folosirea utilajelor de către vânzătorul SC CONF, moment în care contractul a încetat și s-a născut dreptul său de a cumpăra utilajele și de a deveni proprietarul acestora.
Reclamanta a mai arătat că își plătea în mod curent chiria, însă în momentul tulburării folosinței utilajelor de către SC CONF SRL, care constituie un motiv ("orice motiv") de încetare a contractului, nu mai poate fi obligată la plata chiriei, față de clauzele contractuale.
De asemeni, în sintagma "din orice motiv" prevăzută la art. 6.1 din contrat, intră și reparația la instalația de alimentare cu apă a cazanului de abur, obligația plății revenind pârâtei și nu reclamantei, și aceasta fiind tot o tulburare în folosința bunurilor.
Instanța a reținut că pretențiile reclamantei nu sunt întemeiate față de dispozițiile cap.VI pct.6.1 din Contractul de închiriere, care prevede următoarele: " Dacă din orice motiv prezentul contract încetează înainte de termen, în condițiile în care chiriașul s-a achitat de obligațiile contractuale și chiriașul pierde dreptul de folosință asupra utilajelor, proprietarul SC SRL va fi obligată fie la plata sumei de 170.000 EURO cu titlu de penalități, fie la întocmirea facturii pentru aceste utilaje în favoarea chiriașului la valoarea specificată în contract la pct.4.2 lit.d, utilajele devenind proprietatea SC SRL".
Din analiza acestor dispoziții rezultă că trebuiesc îndeplinite cumulativ două condiții anume: chiriașul s-a achitat de obligațiile contractuale și pierde dreptul de folosință asupra utilajelor.
Din probele administrate în cauză a rezultat că aceste două condiții nu sunt îndeplinite.
Astfel, reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de plată a chiriei, obligație prevăzută în cap IV pct.4.1 lit. c din contract pentru lunile august 2007, ianuarie-iunie 2008 și nici nu a pierdut dreptul de folosință asupra utilajelor, dimpotrivă aceasta le folosește și în prezent, deși o parte din ele nu s-au mai găsit la inventarierea din data de 09.05.2008 (filele 75-79) iar altele sunt descompletate.
În ce privește susținerea reclamantei că a fost tulburată în folosința utilajelor de către SC CONF SRL, instanța a reținut următoarele:
Conform adreselor nr.1755/14.12.2007(fila 15) și nr. 1756/14.12.2007 înaintate de SC CONF SRL către SC SRL și SC SRL, pârâta mai avea de achitat către societatea vânzătoare suma de 19.521,15 lei conform facturilor nr. -/07.04.2006, nr. -/31.05.2006, nr. -/13.04.2007.
Deoarece pârâta nu a achitat suma de 19.521,15 lei, SC CONF SRL a emis factura fiscală nr. -/17.01.2008 către reclamantă în valoare de 19.521,15 lei (fila 44) pe care aceasta susține că a achitat-o cu P nr.51/25.07.2008 în valoare de 13.805,55 lei și prin Ordinul de compensare nr. -/12.06.2008 pentru suma de 5715,59 lei.
Deși instanța de judecată a pus în vedere reclamantei la mai multe termene de judecată să facă dovada faptului că bunurile menționate în factura nr.-/17.01.2008 sunt aceleași cu bunurile din cele trei facturi emise de SC CONF SRL către SC SRL, aceasta nu a produs dovada solicitată.
În această situație, instanța comparând bunurile menționate în factura fiscală nr. -/17.01.2008 cu bunurile menționate în facturile nr. -/07.04.2006, nr. -/31.05.2006 și nr.-/13.04.2007 (depuse ilizibil la dosarul cauzei (filele 48-50) a constatat că nu sunt identice sub aspectul cantității, seriei mașinilor etc. în factura menționată fiind enumerate și alte utilaje, care nu au făcut obiectul celor trei facturi emise de către SC CONF către SC SRL și care probabil fac obiectul unor relații comerciale proprii dintre cele două societăți și care nu fac obiectul prezentei cauze.
De asemeni, Ordinul de compensare nr. -/12.06.2008 (filele 86-88)pentru suma de 5715,59 lei se referă la o altă factură nr.-/07.02.2008 și nu la factura fiscală în discuție (nr.-/17.01.2008).
Ca urmare, reclamanta nu a putut face dovada sumei achitate către SC CONF SRL, iar dacă a achitat într-adevăr o anumită sumă de bani, aceasta poate fi compensată cu chiria neachitată.
În ce privește plata de către reclamantă sumei de 2850,05 lei cu ordinul de plată nr. 64/21.12.2007 în contul SC SRL B (fila 53) reprezentând contravaloarea facturii nr.-/17.10.2007 (fila 52) pentru lucrările de reparații la instalația de alimentare cu apă a cazanului de abur, instanța a reținut că obligația de plată revenea chiriașului, care avea în exploatare această instalație și nu proprietarului, conform art. 1429 Cod Civil.
Având în vedere motivele de fapt și de drept reținute instanța a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiții stipulate în cap. VI pct.6.1 din Contractul de închiriere, astfel că acțiunea reclamantei a fost respinsă ca nefondată.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de către pârâtă, văzând dispozițiile art. 20 alin.3 din Legea nr. 146/1997, instanța a anulat cererea ca netimbrată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta B, legal timbrat cu timbru judiciar de 2,65 lei și taxă judiciară de timbru de 646 lei.
În motivarea apelului, reclamanta a susținut că nu a primit hotărârea primei instanțe, ci a aflat despre conținutul acesteia când reprezentantul intimatei i-a înmânat o copie, la sediul societății din- fiind probleme cu primirea corespondenței datorită încurcăturilor pe care le face factorul poștal între societățile care figurează pe--4 și 4. De asemenea, în clădirea unde societatea își desfășoară activitatea se află zilnic, între orele 7 și 18, un portar care putea primi corespondența.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că motivarea primei instanțe nu reflectă adevărata situație de fapt, fiind neconformă cu prevederile legale aplicabile.
Legal citată, intimata-pârâtă a fost reprezentată în fața instanței și, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepția tardivității apelului, susținând că argumentele invocate de apelantă nu sunt fondate, în același spațiu desfășurându-și activitatea anterior apelantei, iar imobilul este individualizat și ușor de găsit, fără a exista probleme privind primirea corespondenței.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că în mod corect prima instanță a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei, nefiind îndeplinite cele două condiții menționate în clauza 6.1 din contractul de închiriere cu clauză de vânzare.
Examinând, în condițiile art. 137 alin. 1 Cod procedură civilă, excepția tardivității apelului, instanța o apreciază ca fiind fondată pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Hotărârea apelată a fost comunicată reclamantei la data de 3.02.2009, comunicarea fiind realizată prin afișare conform procesului verbal întocmit de agentul poștal.
Apărările reclamantei cu privire la încurcăturile efectuate de agentul poștal la comunicarea actelor de procedură nu sunt confirmate de înscrisurile cauzei. Astfel, pentru primul termen de judecată atât a acțiunii, cât și a apelului procedura de citare a reclamantei s-a realizat prin afișare, iar reclamanta a fost reprezentată în fața instanței în confirmarea faptului că a primit citația. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 100 alin. ultim Cod procedură civilă, procesul verbal întocmit de agentul procedural face dovadă în cauză până la înscrierea în fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat.
În consecință, motivele pentru care reclamanta a apreciat că este în termen pentru declararea apelului nu sunt susținute de elementele cauzei relative la această situație.
Având în vedere data comunicării hotărârii apelate - 3.02.2009, data declarării apelului - 2.04.2009 și termenul de apel prevăzut de art. 284 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța apreciază că apelul a fost declarat peste termenul legal împlinit la data de 19.02.2009, cu consecința incidenței sancțiunii decăderii prevăzute de art. 103 alin. 1 teza I Cod procedură civilă.
Față de aceste considerente, va fi admisă excepția tardivității apelului și va respinge apelul ca tardiv.
În temeiul art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă va fi obligată apelanta, partea căzută în pretenții, la plata către intimată a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității apelului și, în consecință, respinge, ca tardiv, apelul declarat de apelanta-reclamantă B, cu sediul în B,-, județul B și domiciliul ales la familia, cu domiciliul în B,-,. B,. 3, județul B, împotriva sentinței civile nr. 1104 din 26 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu sediul în Comuna, județul
Obligă apelanta să achite intimatei suma de 1.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 18 iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. -
Red. - 29.06.2009
Tehnored. - ex. 5
02 iulie 2009
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa
