Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 42/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 42/2009
Ședința publică de la 19 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
Grefier - - -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare apelul declarat de reclamanta - împotriva încheierii din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru apelanta-reclamantă avocat, iar pentru intimata-pârâtă avocat și avocat -, lipsă fiind intimatul-pârât lichidator al SA.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Avocat - pentru intimata-pârâtă depune întâmpinare în două exemplare, un exemplar fiindu-i înmânat apărătorului apelantei-reclamante.
Avocat pentru apelanta-reclamantă solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare, având în vedere că titular al contractului de asistență juridică este o societate din
Instanța, având în vedere dispozițiile art. 289 alin. 2 Cod procedură civilă din care rezultă obligația depunerii întâmpinării cu cel puțin 5 zile înaintea termenului stabilit pentru judecată, precum și împrejurarea că întâmpinarea a fost depusă la al doilea termen de judecată, fiind formulată peste termenul legal, respinge cererea apelantei de amânare pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Avocat pentru apelanta-reclamantă pune concluzii de admitere a apelului, modificarea în tot a încheierii tribunalului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece în mod greșit prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Încheierea recurată este netemeinică și nelegală, motivat de faptul că instanța nu le-a pus în vedere să evalueze cuantumul pretenției, în funcție de care să stabilească taxa de timbru și să le acorde un termen pentru achitarea acesteia.
În al doilea rând, instanța a nesocotit faptul că obiectul acțiunii este în obligația de a face, care nu este evaluabilă în bani, excepția netimbrării invocată de SA fiind netemeinică și nelegală și că, în raport de dispozițiile art. 13 din Legea nr. 146/1997, acțiunea trebuia timbrată cu o taxă judiciară de timbru de 8 ron, așa cum a și fost achitată la instanța de fond.
De asemenea, consideră că încheierea apelată este nulă, deoarece numai printr-o sentință se poate dispune anularea unei acțiuni ca insuficient timbrată.
Avocat - pentru intimata-pârâtă solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii tribunalului, apreciind că instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală prin care a respins cererea ca insuficient timbrată. Întrucât natura juridică a acțiunii este aceea a unei acțiuni evaluabile în bani, aceasta se va timbra la valoare potrivit art. 2 din Legea nr. 146/1997. În al doilea rând taxele de timbru se plătesc anticipat, sancțiunea în cazul neplății fiind cea a anulării cererii.
Consideră eronate susținerile apelantei referitoare la faptul că instanța de fond trebuia să se pronunțe printr-o sentință și nu printr-o încheiere întrucât s-ar fi ajuns în situația de a se pronunța trei sentințe diferite pe același dosar. Raportat la dispozițiile art. 255 alin. 2 Cod procedură civilă, încheierea pronunțată are aceeași valoarea ca o hotărâre judecătorească întrucât toate celelalte hotărâri date de instanță în timpul judecății se numesc încheieri, acest lucru nepricinuind vreo vătămare apelantei.
Avocat pentru intimata-pârâtă solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii tribunalului ca temeinică și legală, invocând cu titlu de practică judiciară două dosare aflate pe rolul Tribunalului Bacău, având ca obiect obligația de a face și pe care instanța le-a respins ca insuficient timbrate. De asemenea, aceeași instanță a mai respins o acțiune identică formulată de aceeași parte tot pe excepția de netimbrare, apreciind că sub acest aspect nu există motive de temeinicie a apelului.
Avocat pentru apelantă solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului comercial d e față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bacău sub nr. 5004/110/16.07.2008 reclamanta societatea comercială -. Marea Britanie a chemat în judecată pârâta O pentru ca aceasta să fie obligată la următoarele:
a) restituirea în natură a cantității de 123.530,158 MT (tone metrice) de țiței, proprietatea sa, care a rămas în depozitul pârâtei în temeiul certificatelor de atestare a dreptului de proprietate din 21.02.2006, 23.02.2006, 28.03.2006, 16.05.2006 și 31.05.2006, în rezervoarele nr. T3, T4, T5, T6, și;
b) în cazul în care țițeiul nu mai există în natură în depozitul pârâtei, acesta să fie obligată la predarea unui produs petrolier similar, în aceeași cantitate și de aceeași calitate.
La termenul din 24.11.2008, pârâta a solicitat instanței să pună în vedere reclamantei să timbreze acțiunea potrivit Legii nr. 146/1997, lege în raport de care a invocat excepția insuficientei timbrări. Reclamanta a considerată că acțiunea nu este evaluabilă în bani și că nu are obligația de a timbra la valoare, invocând dispozițiile art. 1591 și următoarele din Codul civil.
Prin încheierea din 24.11.2008 Tribunalul Bacăua admis excepția insuficientei timbrări și a anulat acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea este evaluabilă în bani deoarece se solicită restituirea în natură a cantității de 123.530,158 MT de țiței și, prin urmare, sunt aplicabile, dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997.
În termen legal împotriva hotărâri tribunalului, reclamanta -. Marea Britanie a formulat prezentul apel și a solicitat schimbarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, în temeiul art. 297 din Codul d e procedură civilă, pentru următoarele motive:
Prima instanță a greșit atunci când a calificat ca fiind recurs calea de atac împotriva încheierii atacate. În mod legal, calea de atac este apelul având în vedere că reclamanta a calificat în mod explicit cererea de chemare în judecată ca fiind o acțiune în obligație de a face, situație față de care acțiunea este evaluabilă în bani; în al doilea rând, chiar dacă acțiunea ar fi considerată ca fiind evaluabilă în bani, calea de atac ar fi tot apelul pentru că valoarea cantității de 123.530,158 MT țiței depășește 100.000 lei, adică limita maximă până la care art. 2821din Codul d e procedură civilă prevede că hotărârile nu sunt supuse apelului.
II. Încheierea atacată este nulă deoarece, nu pe cale de încheiere, cu numai prin sentință, se poate dispune anularea unei cereri de chemare în judecată. pronunțând o încheiere instanța a încălcat prevederile imperative ale art. 255 alin. 2 din Codul d e procedură civilă corelate cu cele ale alin. 1 al aceluiași articol. Sancțiunea nulității este prevăzută de art. 105 alin. 2 din Codul d e procedură civilă, fiind vorba de acte de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale, iar vătămarea este evidentă, rezultând din faptul că, pronunțând în mod precipitat o încheiere, prima instanță a lipsit-o de posibilitatea legală de a plăti taxa judiciară de timbru al cărui cuantum nu i l-a indicat.
III. 1) Încheierea atacată este nelegală și netemeinică, în primul rând, pentru că prima instanță nu a stabilit taxa judiciară de timbru și nu i-a pus în vedere termenul pentru plată. Procedând astfel, instanța a nesocoti dispozițiile legale, decizia de îndrumare a fostului Tribunal Suprem nr. 11/1964, jurisprudența constantă a instanțelor de peste 40 de ani și opinia unanimă a doctrinei.
2) Excepția de netimbrare invocată de este netemeinică și nelegală. Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 8 lei conform art. 13 din Legea nr. 146/1997, fiind vorba de o acțiune în obligație de a face care nu este evaluabilă în bani. Prin această excepție pârâta încearcă să schimbe natura juridică a cererii, susținând că ar fi vorba de o acțiune în revendicare.
Temeiul de fapt al raportului juridic dintre părți în constituie contractul de depozit comercial atestat prin emiterea de către pârâtă a celor cinci certificate de atestare a dreptului de proprietate în care are calitatea de deponent, iar calitatea de depozitar.
Temeiul de drept al acțiunii îl constituie dispozițiile art. 1591, 1602, 1604 alin. 1, 1609 și 1610 din Codul civil cu privire la contractul de depozit la care trimite art. 3 pct. 19 din Codul comercial.
Prin urmare, acțiunea sa este o acțiune de creanță, născută din contractul de depozit, iar nu o acțiune în revendicare care este o acțiune reală având ca obiect recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui bun.
Este de principiu că întotdeauna creditorul este cel care are dreptul să aleagă între mai multe căi prin care să poată obțină realizarea dreptului său, iar în cadrul acțiunii în justiție, în temeiul principiului disponibilității, tot el este cel care are dreptul să precizeze natura juridică a acțiunii sale. Instanța de judecată nu poate să modifice natura juridică a acțiunii fără a încălca principiul disponibilității.
Examinând hotărârea apelată în raport de motivele invocate de apelanta-reclamantă, curtea de apel constată următoarele:
Calea de atac împotriva hotărârii tribunalului este, într-adevăr, apelul, iar nu recursul cum în mod greșit a menționat tribunalul în dispozitivul hotărârii. Aceasta întrucât valoarea cantității de 123.530,158 MT țiței - conform evaluării făcute de chiar reclamanta, în dosarul de insolvență nr. 449/F/2005, prin cererea de admitere a creanței depusă pentru termenul din 14.09.2006 - este de 61.114.472,55 USD, adică mult peste pragul de 100.000 lei prevăzut de art. 2821alin. 1 din Codul d e procedură civilă.
II. Faptul că tribunalul a soluționat excepția de netimbrare - și, pe cale de consecință, acțiunea - printr-o încheiere în loc de sentință nu poate fi reținut ca motiv de nulitate a încheierii. Pe de o parte, art. 255 alin. 1 prevede că poartă denumirea de sentințe hotărârile prin care se rezolvă fondul cauzei; ori, prin hotărârea apelată nu a fost rezolvat fondul cauzei. Pe de altă parte, chiar dacă s-ar reține încălcarea art. 255 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, nu ar fi aplicabil art. 105 alin. 2 teza ultimă din Codul d e procedură civilă. Anularea hotărârii apelate în temeiul art. 105 alin. 2 teza I din Codul d e procedură civilă se poate dispune doar în situația în care această sancțiune procedurală ar fi singura prin care s-ar putea înlătura vătămarea pricinuită părții. În cauză, atâta timp cât reclamantei nu i s-a negat dreptul de a exercita, pe cale separată, o cale de atac împotriva hotărârii tribunalului, este lipsită de relevanță denumirea dată de prima instanță hotărârii pe care a pronunțat-
III. Este fondat, sub primul aspect criticat, motivul de apel care privește modul în care tribunalul a soluționat excepția de netimbrare.
1. Este adevărat că, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Însă, sancțiunea anulării cererii nu intervine în cazul prevăzut de alin. 1 al art. 20 din Legea nr. 146/1997, ci doar în cazul neîndeplinirii obligației de plată a taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit conform alin. 2. Astfel, conform alin. 2, în cazul în care taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării acțiunii, instanța va pune în vedere reclamantului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Până la acest termen reclamantul este obligat să achite taxa judiciară de timbru în cuantumul stabilit de instanță.
În cauză, prima instanță a soluționat excepția de netimbrare la termenul la care a fost invocată, fără a-i cere reclamantei să complinească lipsa din cererea de chemare în judecată a mențiunii prevăzute de art. 112 alin. 1 pct. 3 coroborat cu art. 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 - respectiv valoarea obiectului acțiunii - și fără a stabili cuantumul taxei judiciare de timbru datorate. În acest fel, se constată că tribunalul a soluționat excepția de netimbrare și acțiunea cu încălcarea dispozițiilor art. 20 alin. 2 și 3 din Legea nr. 146/1997. Prin urmare, în temeiul art. 297 alin. 1 din Codul d e procedură civilă se impune desființarea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
2. În ceea ce privește caracterul evaluabil sau nu în bani al acțiunii, criticile aduse de apelantă hotărârii primei instanțe nu sunt fondate.
Astfel, avându-se în vedere dispozițiile art. 84 din Codul d e procedură civilă, se constată că cererea de chemare în judecată nu se califică după denumirea dată de reclamant, ci în raport de scopul urmărit de reclamant prin formularea acțiunii și de natura dreptului. În cauză, scopul urmărit de reclamant este acela de a reintra în posesia cantității de 123.530, 158 MT țiței pretins a-i fi fost predat pârâtei în baza unui contract de depozit. Natura dreptului pretins este aceea a unui drept de creanță în temeiul căruia reclamanta solicită pârâtei ca, prin intermediul unei hotărâri judecătorești, să-i predea o anumită cantitate dintr-un bun fungibil și determinat generic prin cântărire. Tocmai aceste caractere ale bunului în litigiu îi permit reclamantei să solicite, în cazul în care țițeiul care i-a fost predat pârâtei nu mai există, predarea unui produs petrolier similar, în aceeași cantitate și de aceeași calitate, pârâta nefiind liberată de obligația de predare.
Așadar, chiar dacă obligația care se solicită a fi îndeplinită de pârâtă este una de a face - respectiv de a preda o cantitate de țiței - nu se poate considera că acțiunea nu este evaluabilă în bani atâta timp cât conținutul dreptului de creanță, ca drept patrimonial, poate fi exprimat în bani.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de - cu sediul 50, 8HD, Marea Britanie și sediul ales la. "Dr. - și Asociații" - B, Calea, nr. 134-138, bloc 11, scara B, etaj 1,. 34, sector 1, împotriva încheierii din 24 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți cu sediul în O,-, județul B și "" - prin lichidator judiciar cu sediul în B,-, județul
Desființează încheierea pronunțată de Tribunalul Bacău la data de 24.11.2008 în dosarul nr- și trimite cauza Tribunalului Bacău pentru rejudecarea acțiunii.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red. încheiere
Red.dec. apel -
Tehnoredact. ES 6ex.
01.06.2009
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Claudia Popescu
