Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Iasi

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA COMERCIALĂ

DECIZIE Nr. 423

Ședința publică de la 02 Februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Cipriana Poiană

JUDECĂTOR 2: Camelia Gheorghiu

JUDECĂTOR 3: Radu Cremenițchi

Grefier - -

La ordine fiind pronunțarea în recursul formulat de reclamanții -, și, în contradictoriu cu C N, împotriva sentinței comerciale nr. 917 din 22.04.2008 a Tribunalului Cluj N.

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:

- dezbaterile în recurs au avut loc în ședința publică din 26 ianuarie 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărîre;

- la solicitarea formulată de apărătorul recurenților de a se amîna pronunțarea în cauză pentru a depune la dosar note de concluzii scrise, instanța a amînat pronunțarea pentru azi, 02 februarie 2009.

În termenul de pronunțare recurenții au depus la dosar, prin apărător, note de concluzii scrise.

INSTANȚA

Deliberând asupra recursului comercial d e față;

Prin sentința comercială nr. 917 din 22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Clujs -a admis excepția autorității de lucru judecat și s-a respins, întemeiat pe excepție, cererea formulată de către reclamanții domiciliat în B, Calea nr. 290, 36,.l,. 4,. 10, sector 2, domiciliat în B,-,.86,.l,. 24, sector 2, și, ambii domiciliați în B,-, -C,.l,.3,. 43, sector 3 în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în C N,-, având ca obiect încuviințarea expertizei tehnice cu următoarele obiective:

- verificarea modalității de acordare a unor însemnate sume de bani din fondurile societății, sub formă de prime, către persoanele care au avut calitatea de membrii în consiliul de administrație/director sau șefi-servicii, pentru perioada 1998-2003;

- verificarea, din punct de vedere financiar, a contractelor de prestări servicii (închiriere, asociere,etc), încheiate în perioada 2000-2005 între SC SA și diverși parteneri, cât și invers (reclamanții au invocat discrepanțe existente între sumele menționate în contractele încheiate și sumele virate către acești parteneri);

- analizarea individuală a operațiunilor de achiziționare/înstrăinare a mijloacelor fixe importante - în special clădiri și terenuri în perioada 1995-2005;

- analizarea activității de import derulate de către societate în perioada 2006- 2007, în condițiile în care, din evaluarea realizată de către reclamanți, rezultă că aceste importuri sunt departe de a produce profituri societății și din contră nu produc nici un avantaj față de produsele similare autohtone;

- analizarea cheltuielilor efectuate de către conducerea societății cu ocazia lucrărilor de amenajare/consolidare/extindere/construire, efectuată de către societate în perioada 2000-2005.

S-a respins, ca nefondată, cererea având ca obiect încuviințarea expertizei tehnice, cu următoarele obiective:

- verificarea, din punct de vedere financiar, a contractelor de prestări servicii (închiriere, asociere, etc.), încheiate în perioada 1998-1999, 2006-2007 între SC SA și diverși parteneri, cât și invers (reclamanții au invocat discrepanțe existente între sumele menționate în contractele încheiate și sumele virate către acești parteneri);

- analizarea individuală a operațiunilor de achiziționare/înstrăinare a mijloacelor fixe importante - în special clădiri și terenuri în perioada 2006-2007;

- analizarea activității de import derulate de către societate pentru anul 2007, în condițiile în care, din evaluarea realizată de către reclamanți, rezultă că aceste importuri sunt departe de a produce profituri societății și din contră nu produc nici un avantaj față de produsele similare autohtone;

- analizarea cheltuielilor efectuate de către conducerea societății cu ocazia lucrărilor de amenajare/consolidare/extindere/construire, efectuată de către societate în perioada 2006-2007.

Au fost obligați, reclamanții, în solidar, să plătească pârâtei suma de 4.670 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță reținut următoarele:

Prin acțiunea formulată de către reclamanții, și, în calitate de acționari ai SC SA CNs -a solicitat în contradictoriu cu SC SA, să se numească un expert care să fie însărcinat cu întocmirea unui raport de expertiză de specialitate, să comunice raportul de expertiză întocmit către consiliul de administrație și cenzorii societății pârâte spre analiza acestora, să oblige societatea pârâtă la suportarea onorariilor expertului desemnat în conformitate cu art. 136 alin.3 din Legea nr. 31/1990.

În motivarea cererii s-a arătat în esență că expertiza judiciară de gestiune este în principal o măsură de protecție a acționarilor minoritari, iar procedura reglementată de art. 136 din Legea nr. 31/1990 este destinată să îmbunătățească informarea acționarilor și să asigure un control eficient al gestiunii societății, care poate să conducă la descoperirea unor fapte neglijente sau chiar frauduloase în administrarea și gestionarea societății, ceea ce profită societății și tuturor acționarilor.

S-a mai arătat că art. 136 din lege conferă un veritabil drept la informare, drept subiectiv a cărui realizare nu poate fi refuzată de către instanța de judecată, decât în măsura în care se dovedește a fi exercitat abuziv, cu rea credință, iar reaua credință nu poate rezultat decât în urma unui raport de expertiză care trebuie, în prealabil, să fie ordonat în cauză.

Reclamanții au arătat că sunt acționari ai societății și în prezent dețin peste 10% din capitalul social și că au interesul de a verifica anumite aspecte punctuale legate de conducerea și gestiunea activității pârâtei, sens în care au solicitat încuviințarea următoarelor obiective ale expertizei judiciare de gestiune:

1.- verificarea modalității de acordare a unor însemnate sume de bani din fondurile societății, sub formă de prime, către persoanele care au avut calitatea de membrii în consiliul de administrație/director sau șefi-servicii, în perioada 1998-2007;

2.- verificarea, din punct de vedere financiar, a contractelor de prestări servicii (închiriere, asociere, etc.), încheiate în perioada 1998-2007 între SC SA și diverși parteneri, cât și invers (reclamanții au invocat discrepanțe existente între sumele menționate în contractele încheiate și sumele virate către acești parteneri);

3.- analizarea individuală a operațiunilor de achiziționare/înstrăinare a mijloacelor fixe importante - în special clădiri și terenuri în perioada 1995-2007;

4.- analizarea activității de import derulate de către societate în perioada 2000-2007, în condițiile în care, din evaluarea realizată de către reclamanți, rezultă că aceste importuri sunt departe de a produce profituri societății și din contră nu produc nici un avantaj față de produsele similare autohtone;

5.- analizarea cheltuielilor efectuate de către conducerea societății cu ocazia lucrărilor de amenajare/consolidare/extindere/construire, efectuată de către societate în perioada 2000-2007.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, invocând inițial excepția de litispendență cu o acțiune înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, după strămutarea judecării cauzei de la ribunalul Comercial Cluj, cauză aflată în recurs pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, după pronunțarea sentinței nr. 7829/E/20.12.2006 a Tribunalului Comercial Iași, menținută prin decizia nr. 80/10.09.2007 a Curții de Apel Iași (114-116). Ulterior, această excepție nu a mai fost susținută, deoarece recursul a fost soluționat de către ( 484).

Pe fondul cererii, pârâta a arătat că acțiunea este neîntemeiată și că textul art. 136 din Legea nr. 31/1990, permite analizarea anumitor operațiuni din gestiunea societății, prin efectuarea unei expertize de specialitate, însă, drepturile trebuie exercitate cu bună credință de către acționari, iar în speță aceștia acționează cu rea credință, ceea ce rezultă din faptul că există o cauză în recurs cu același obiect, respectiv expertizarea gestiunii societății pe anii 1998-2005. Pârâta a arătat că scopul urmărit de către reclamanți prin acțiune nu este în concordanță cu disp. art. 136 alin. l din Legea nr. 31/1990.

Analizând cererea și actele dosarului și ținând cont de apărările formulate în cauză, instanța a reținut următoarele:

Prin sentința nr. 7829/E/20.12.2006 a Tribunalului Iași secția comercială, pronunțată în dosar nr. 5852/2006 ( 118 - 119, 405 - 407), instanța s-a pronunțat cu privire la o acțiune formulată de către aceeași reclamanți în contradictoriu cu aceeași pârâtă și având același obiect întemeiat pe disp. art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată, respectiv efectuarea unei expertize contabile judiciare, solicitându-se, printre obiectivele indicate de reclamanți, și unele care acoperă atât ca și perioadă cât și conținut, obiectivele solicitate prin prezenta acțiune.

Astfel, cu privire la obiectivul solicitat la pct. l prin prezenta acțiune, instanța constată că prin sentința Tribunalului Iași, s-a avut în vedere același obiectiv (verificarea unor sume de bani acordate drept prime) pentru perioada 1998-2003, existând doar o diferență de perioadă solicitată prin prezenta acțiune, respectiv pentru anii 2004-2007.

Cu privire la obiectivul solicitat la pct.2 prin prezenta acțiune, instanța constată că prin sentința Tribunalului Iași, s-a avut în vedere același obiectiv (verificarea financiară a contractelor de prestări servicii) pentru perioada 2000-2005, existând doar o diferență de perioadă solicitată prin prezenta acțiune, respectiv pentru anii 1998-1999, 2006-2007.

Cu privire la obiectivul solicitat la pct.3 prin prezenta acțiune, instanța constată că prin sentința Tribunalului Iași, s-a avut în vedere același obiectiv (analizarea operațiunilor privind mijloacele fixe importante) pentru perioada 1998-2005, existând doar o diferență de perioadă solicitată prin prezenta acțiune, respectiv pentru anii 2006-2007.

Cu privire la obiectivul solicitat la pct.4 prin prezenta acțiune, instanța constată că prin sentința Tribunalului Iași, s-a avut în vedere același obiectiv (profituri din derularea activității de import) pentru perioada 1995-2006, existând doar o diferență de perioadă solicitată prin prezenta acțiune, respectiv pentru anul 2007.

Cu privire la obiectivul solicitat la pct. 5 prin prezenta acțiune, instanța constată că prin sentința Tribunalului Iași, s-a avut în vedere același obiectiv (cheltuieli ocazionate de efectuarea anumitor lucrări în societate) pentru perioada 2000-2005, existând doar o diferență de perioadă solicitată prin prezenta acțiune, respectiv pentru anii 2006-2007.

Prin decizia nr. 80/10.09.2007 a Curții de Apel Iași secția comercială ( 408-414), a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 7829/E/20.12.2006 a Tribunalului Iași.

Ulterior, prin încheierea pronunțată de către aceeași instanță la 15.10.2007 (415) au fost admise cererea de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul deciziei comerciale nr. 80/2007 cu privire la cheltuielile de judecată la care au fost obligați apelanții.

După cum rezultă din dovada anexată (473) și de altfel după cum recunosc toate părțile, la data de 19.03.2008 Jar espins recursul declarat împotriva deciziei nr. 80/2007 a Curții de Apel Iași și a admis doar recurs declarat împotriva încheierii pronunțate cu privire la cererea de îndreptare a erorii materiale.

Astfel, sentința 7829/E/2006 a Tribunalului Iași, secția comercială, pronunțată în dosarul nr. 5852/2006 a rămas irevocabilă, iar în raport cu cele mai sus-menționate și văzând prevederile art. 1201. civ. raportat la art. 163 și 166.pr.civ. instanța, din oficiu, a invocat în ședința publică din 1 aprilie 2008, excepția de autoritate de lucru judecat, în ceea ce privește cererea având ca obiect obiectivele pentru expertiză, solicitate cu același conținut și pentru aceeași perioadă de timp, care se suprapun cu cele solicitate în litigiu în care a fost pronunțată sentința irevocabilă menționată.

Partea reclamantă s-a opus admiterii excepției, iar partea pârâtă a fost de acord cu această excepție.

În temeiul considerentelor de fapt și de drept mai sus arătate, a fost admisă excepția de autoritate de lucru judecat și întemeiat pe excepție a fost respinsă cererea cu privire la încuviințarea expertizei, având ca obiective:

- verificarea, din punct de vedere financiar, a contractelor de prestări servicii (închiriere, asociere, etc.), încheiate în perioada 2000 - 2005 între SC SA și diverși parteneri, cât și invers (reclamanții au - invocat discrepanțe existente între sumele menționate în contractele încheiate și sumele virate către acești parteneri);

- analizarea individuală a operațiunilor de achiziționare/înstrăinare a mijloacelor fixe importante - în special clădiri și terenuri în perioada 1995-2005;

- analizarea activității de import derulate de către societate în perioada 2006-2007, în condițiile în care, din evaluarea realizată de către reclamanți, rezultă că aceste importuri sunt departe de a produce profituri societății și din contră nu produc nici un avantaj față de produsele similare autohtone;

- analizarea cheltuielilor efectuate de către conducerea societății cu ocazia lucrărilor de amenajare/consolidare/extindere/construire, efectuată de către societate în perioada 2000-2005.

În ceea ce privește diferențele de perioadă (față de sentința irevocabilă) pentru care a fost solicitată expertizarea obiectivelor, instanța a apreciat că este întemeiată apărarea părții pârâte, în sensul că obiectivele pentru această perioadă, urmăresc ce fapt verificarea întregii gestiuni a societății, în condițiile în care dreptul de control al acționarilor minoritari este limitat de prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 doar la analiza anumitor operațiuni de gestiune, determinate.

În acest sens, se apreciază că pentru aceste obiective cererea este nefondată, deoarece depășește limitele de admisibilitate impuse prin art. 136 din Legea nr. 31/1990, situație în care nu se poate vorbi despre exercitarea cu bună credință a dreptului la informare al reclamanților minoritari.

Trebuie menționat că, se poate spune că au autoritate de lucru judecat și considerentele sentinței irevocabile, care se pronunță în sensul mai sus arătat.

În consecință, a fost respinsă ca nefondată cererea de încuviințare a expertizei având următoarele obiective:

- analizarea individuală a operațiunilor de achiziționare/înstrăinare a mijloacelor fixe importante - în special clădiri și terenuri în perioada 2006-2007;

- analizarea cheltuielilor efectuate de către conducerea societății cu ocazia lucrărilor de amenajare/consolidare/extindere/construire, efectuată de către societate în perioada 2006-2007.

În temeiul art. 274 pr.civ. reclamanții au fost obligați, în solidar, să plătească pârâtei suma de 4.670 lei, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe au formulat recurs, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, cu următoarea motivare:

În ceea ce privește calificarea căii de atac ce trebuie exercitată de către părți împotriva hotărârii pronunțate de către instanțele de judecată investite cu o cerere reglementată de dispozițiile art. 136 din Legea nr.31/1990.

Această procedură specială instituită de dispozițiile Legii nr. 31/1990 este una relativ nouă pentru mediul procesual comercial. În scurta istorie a acestei instituții procesuale, în lipsa unei determinări legale precise a caracterului contencios/necontencios al acesteia, a revenit doctrinei și jurisprudenței sarcina de a califica natura cererii prin prisma elementelor acesteia precum și a finalității/scopului urmărit de către justițiabilul acționar.

Arată recurenta că dezbaterile teoretice cu privire la această procedură nu au condus la o concluzie unitară însă, cu toate acestea, putem afirma la acest moment că procedura menționată are un caracter necontencios. Această concluzie este susținută atât de opinia majoritară a doctrinei cât și de către soluțiile constante jurisprudențiale.

Cu toate acestea, întrucât instanța nu este "legată" de una sau alta dintre soluții, având atributul suveranității în a cenzura această chestiune, prezentele motive ale căii de atac exercitate urmează a avea în vedere atât ipoteza în care procedura va fi apreciată ca fiind "contencioasă" cât și ipoteza contrară a caracterului "necontencios" al acțiunii.

Cererea de efectuare a unei expertize de gestiune nu urmărește a stabili sau valorifica un drept potrivnic, eminamente contencios, față de un alt subiect de drept.

Această cerere are un obiectiv limitat la analizarea unor operațiuni de gestiune determinate, având ca fundament dreptul de informare și control reglementat prin lege în favoarea acționarilor.

Prin urmare, conchid recurenții că sunt în ipoteza unei cereri "pentru dezlegarea căreia este nevoie de mijlocirea instanței fără însă să se urmărească stabilirea unui drept potrivnic față de o altă persoană" (art. 331 pr.civ.).

Dat fiind caracterul necontencios al cererii urmează a se reține că încheierea prin care se încuviințează cererea este supusă numai recursului (art. 336 al. 1 teza II pr.civ.).

Aceasta este rațiunea pentru care, în opinia noastră, împotriva hotărârii pronunțate de către prima instanță cu privire la o cerere întemeiată pe dispozițiile art.136 din Legea nr.31/1990, trebuie exercitat recurs, iar nu apel.

Motivele de recurs:

Instanța de fond, a dispus respingerea cererii de chemare în judecată, prin scindarea fiecărui obiectiv al expertizei (astfel cum acestea au fost propuse de către reclamant) și implicit prin scindarea deciziei sale după cum urmează:

- o parte a fiecărui obiectiv dintre cele menționate în cerere a fost respinsă ca urmare a admiterii excepției autorității de lucru judecat;

- cealaltă parte a fiecărui obiectiv a fost respinsă în considerarea caracterului nefondat al cererii.

În ceea ce privește soluționarea dată de către instanța de fond cu privire la excepția autorității de lucru judecat.

Instanța a soluționat în mod eronat excepția autorității de lucru judecat în sensul admiterii acesteia întrucât:

Procedura fiind necontencioasă, hotărârea pronunțată de către instanța anterior investită nu produce efectul autorității de lucru judecat, în raport de dispozițiile exprese ale art. 337 pr. civ. aplicabile procedurii necontencioase.

Chiar dacă s-ar reține că procedura inițiată de către reclamant este una contencioasă, excepția autorității de lucru judecat nu trebuia nici invocată din oficiu și nici nu trebuia să fie admisă pentru următoarele considerente:

- nu se poate vorbi în principiu de o excepție a autorității de lucru judecat în materia procedurii reglementate de art. 136 din Legea nr.31/1990;

- nu există o putere de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr- asupra procedurii inițiate de către petenții din prezentul dosar.

Recurenta susține în continuare că procedura reglementată de dispozițiile art.136 din Legea nr. 31/1990 este o procedură necontencioasă, prin urmare hotărârea anterior pronunțată de către instanțele de judecată intr-o altă cerere ce viza aplicarea acelorași dispoziții legale, nu este însoțită de efectul autorității de lucru judecat specific hotărârilor pronunțate în materiile contencioase.

Procedura reglementată de art.136 din Legea nr. 31/1990 este o procedură specială, o măsură de informare cu vocație de control a gestiunii, o măsură de procurare, de furnizare de dovezi

În același timp, expertiza de gestiune nu reprezintă altceva decât o expresie practică a dreptului la informare, reprezentând mijlocul procedural prin intermediul căruia un acționar semnificativ care deține 10% singur sau împreună, poate să obțină detalii privind modul în care îi sunt gestionate interesele indirecte derivate din calitatea de deținător de acțiuni.

Or, prin prisma acestei naturi juridice a acțiunii reglementate de dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990, solicitarea de a se efectua o expertiză de gestiune apare ca fiind strâns legată de limitele exercitării dreptului la informare de care beneficiază orice acționar semnificativ.

Fără îndoială că, întrucât dreptul la informare este un drept derivat din calitatea de acționar, ba mai mult este un drept care urmează soarta juridică a acțiunilor, de acest drept vor beneficia toți acționarii pe întreaga perioadă a existentei unei societăți comerciale pe acțiuni.

Valorificarea dreptului la informare va putea fi făcută de către oricare dintre acționarii semnificativi și oricând vor dori să obțină informații privind activitatea de gestiune a societății.

În acest context și expertiza de gestiune apare ca fiind admisibilă indiferent de momentul la care se solicită și indiferent de modul în care partea reclamantă a înțeles să uzeze anterior de dreptul său la informare.

Unica limită a exercitării dreptului la informare este aceea a exercitării acestuia cu bună credință și evitarea abuzului de drept.

Pentru aceste considerente, nu se poate afirma, de plano, că un acționar nu ar mai putea beneficia de o nouă expertiză de gestiune întrucât anterior s-ar fi realizat o altă expertiză de gestiune. Desigur, în această din urmă situație, refuzul instanței de judecată poate fi întemeiat pe identificarea unui abuz de drept din partea acționarului sau pe reaua-credință în exercitarea drepturilor conferite de lege. Pentru a se reține abuzul de drept/reaua-credință ar trebui însă ca anterior să se fi dispus efectuarea unei expertize judiciare de gestiune având aceleași obiective cu noua cerere (iar probele solicitate și deținute în cadrul expertizei să nu evidențieze operațiuni defectuoase, frauduloase sau oneroase în urma cărora cei care le-au dispus nu au respectat dispozițiile legale sau și-au creat avantaje directe) (ceea ce nu este cazul în speța: în fapt instanțele investite refuză cu obstinație a le permite să se informeze cu privire la modul de administrare a societății la care sunt acționari).

A dispune sau a reține altfel ar însemna să se infirme în fapt dreptul la informare care ar fi limitat la realizarea pentru o singură dată a unei expertize de gestiune sau la verificarea actelor de gestiune dintr-o anumită perioadă.

În concret, ipotetic, dacă anterior s-a efectuat o expertiză de gestiune privind operațiunile de înstrăinări de active pentru perioada 2000-2003, nimic nu împiedica același acționar să solicite verificarea aceleiași categorii de operațiuni pentru perioada 2003-2006. Și este firesc să fie așa, pentru că dreptul la informare cu privire la operațiunile din 2003-2006 se naște ulterior perioadei 2000-2006. Tot astfel investigarea doar a operațiunilor de înstrăinare active nu va împiedica verificarea ulterioară a operațiunilor de achiziționare materii prime, spre exemplu.

De altfel, recurenții susțin că instanța de fond a ignorat cu desăvârșire tocmai acest raționament, ajungând în situația de a respinge fără nici un motiv chiar și acele părți din obiective care nu formaseră anterior obiectul analizei unei instanțe de judecată.

Nu există o putere de lucru judecat a hotărârii pronunțate în dosarul nr-, asupra procedurii inițiate de către petenți în prezentul dosar.

Dincolo de aspectele particulare ale procedurii prevăzute de art. 136 din Legea nr. 31/1990, analizând cererea și hotărârile pronunțate anterior de către instanțele de judecată cu privire la cererea de efectuare a unei expertize de gestiune instanța de fond ar fi trebuit să constate că aceste hotărâri nu produc un efect al puterii de lucru judecat față de noua cerere ce formează obiectul prezentului dosar.

Cererea anterioară a fost respinsă întrucât, în opinia instanțelor de judecată, ar fi presupus verificarea integrală a gestiunii societății.

Întrucât verificarea temeiniciei excepției autorității de lucru judecat invocate de către instanța de judecată, presupunea o analiză a cererii de chemare în judecată și a hotărârii pronunțate în dosarul pendinte,au solicitat primei instanțe să analizeze temeinic hotărârea instanței anterior investite.

Or, la o succintă analiza a hotărârilor pronunțate de către Tribunalul și respectiv Curtea de Apel Iași se putea observa că cererea de expertiză a fost anterior respinsă, astfel încât nu se poate afirma că s-ar fi dispus anterior efectuarea unei expertize și astfel o nouă cerere ar apărea ca fiind nejustificată.

Mai mult, cererea de încuviințare a unei expertize a fost respinsă, nu pentru că în mod individual, obiectivele ar excede limitelor mai sus menționate, ci pentru că acestea, în ansamblul lor, ar conduce la o expertizare a întregii activități de gestiune a societății, ceea ce, potrivit doctrinei nu poate fi acceptat.

Noua cerere promovată de către recurenți nu face altceva decât să se conformeze indicațiilor instanțelor de judecată anterior investite și, ca urmare a asanării acestor motive de inadmisibilitate, ea devine pe deplin admisibilă, putând fi analizată de către o instanța de judecată.

Cererea anterioară nu cuprindea aceleași obiective și nici aceleași perioade de control a activității de gestiune.

Raportându-ne la elementele de identitate, specifice în cadrul analizei excepției autorității de lucru judecat, trebuie observat că obiectul cererii nu este similar celui avut de cererea de chemare în judecată anterior formulată.

Este surprinzător faptul că, deși instanța de judecată a constatat și chiar a evidențiat diferențele între obiectivele solicitate, a ignorat parțial acest aspect și a considerat că exista identitate de obiect.

Consideră recurenta că Tribunalul Comercial Cluj, reținând în mod greșit incidența dispozițiilor art. 1201. civ. a îngrădit unul dintre drepturile fundamentale ale omului: liberul acces la justiție. Mai mult, nesocotind flagrant drepturile acționarilor statuate în cadrul Legii nr.31/1990, instanța de fond a blocat de o manieră demnă de alte epoci de tristă amintire, posibilitatea acționarilor reclamanți de a se informa cu privire la activitatea de administrare a societății pârâte.

În ceea ce privește soluția pronunțată de către instanță cu privire la fondul cererii:

Instanța a procedat în mod nelegal:

- soluționând parțial în fond cererea de chemare în judecată deși nu a acordat nicicând cuvântul în dezbateri asupra fondului cererii, ci doar asupra excepției autorității de lucru judecat;

- respingând parțial cererea, în ciuda caracterului vădit întemeiat al acesteia.

Din punct de vedere procedural, instanța de fond a săvârșit o gravă eroare judiciară atunci când a înțeles să ignore faptul că partea reclamantă era reprezentată de un avocat și a acordat cuvântul reprezentantului convențional al pârtii pârâte, rămânând în pronunțare, în lipsa avocatului părții reclamante.

Pentru ședința de judecată la care instanța a rămas în pronunțare, părțile, cu acordul instanței, au stabilit a se lasă cauza mai spre finalul ședinței de judecată, pentru a se permite avocatului reclamanților, membru in Baroul Brașov, să se deplaseze de la la

Mai mult, prima instanță nici nu a acordat părților posibilitatea de a-și preciza poziția față de aspectele de fond ale cererii de chemare în judecată și astfel nu putea să pronunțe legal o hotărâre în fond (fie ea și parțială) cât timp în cauză nu au existat dezbateri asupra fondului.

Recurenții mai arată că soluția de respingere parțială în fond cererii este netemeinică.

Chiar ignorând celelalte aspecte de nelegalitate mai sus expuse, trebuie subliniat că prima instanță a procedat în mod greșit respingând în fond cererea.

Întrucât instanța a sesizat diferențele de perioadă și de conținut dintre obiectivele din prima cerere și obiectivele din cea de-a doua cerere (a se vedea fila 3 din hotărâre) Tribunalul ar fi trebuit să analizeze în fond aceste diferențe și să dispună în mod individual asupra pertinenței acestora.

Cele 5 obiective conținute în cererea adresată instanței (obiective ce au anterior trunchiate de către instanța sub aspect temporar) nu acoperă întreaga activitate a societății SA. pentru că ar însemna că societatea are o activitate foarte redusă, ceea ce ar conduce la concluzia unui management ineficient și defectuos.

Toate deciziile instanțelor care se găsesc la dosarul cauzei, evidențiază și dovedesc o practică a directorilor pârâtei de a nu respecta dispozițiile legale și de a realiza operațiuni defectuoase. Acestea precum și sentința penală 1591/2007 ar fi trebuit să constituie argumente suplimentare pentru ca instanța să nu obstrucționeze informarea acționarilor și să dispună exercitarea dreptului la informare a acționarilor, singurul drept pentru că statutul societății limitează deplin accesul la documentele contabile.

Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată următoarele:

Prin cererea adresată Tribunalului Comercial Cluj și înregistrată la această instanță la nr-, recurenții, și au formulat, în temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990, modificată prin Legea nr. 441/2006, o cerere de efectuate a unei expertize judiciare (de gestiune) în vederea analizării unor operațiuni din gestiunea societății

Se reține că, față de motivarea sa în fapt și în drept, respectiv expertizarea unor operațiuni din gestiunea societății, în temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, cererea adresată Tribunalului comercial Cluj de către recurenții din prezenta cauză are un caracter necontencios, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 331 și următoarele din Codul d e procedură civilă.

Ca atare, prima instanță ar fi trebuit să soluționeze această cerere cu respectarea procedurii necontencioase prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate prin încheiere executorie avându-se în vedere dispozițiile art. 336 - 338 alin. 2 Cod procedură civilă.

Așa fiind, Curtea constată că prima instanță a soluționat această cerere în cadrul unei proceduri de judecată cu caracter contencios, deci cu nerespectarea dispozițiilor art. 331 și următoarele din Codul d e procedură civilă, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă.

Față de motivul de casare reținut, analiza celorlalte motive de recurs invocate a devenit superfluă.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul comercial d e față, va casa în tot sentința recurată și va trimite spre rejudecare cauza primei instanțe, respectiv Tribunalului Iași - Secția comercială și contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de recurenții - și și, împotriva sentinței comerciale nr. 917/22 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, sentință pe care o casează în tot.

Trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Iași -Secția comercială și contencios administrativ

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 2.02.2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red.

Tehnored.

02 ex.

26.02.2009

Tribunalul Cluj

Jud. Seman

Președinte:Cipriana Poiană
Judecători:Cipriana Poiană, Camelia Gheorghiu, Radu Cremenițchi

#Judecator Cipriana Poiana

Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Iasi

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 423/2009. Curtea de Apel Iasi