Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 440/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 440
Ședința publică de la 19 septembrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Marius Irimie
JUDECĂTOR 3: Mircea Noșlăcan
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamanta - SRL T împotriva Sentinței nr. 171/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se prezintă avocat pentru reclamanta recurentă și avocat pentru pârâții intimați, și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, constatându-se că la dosar s-a depus întâmpinare din partea pârâților intimați.
Mandatara reclamantei recurente arată că va depune la dosar, până la sfârșitul dezbaterilor, taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei.
Mandatarele părților arată că nu mai au alte cereri de formulat, situație față de care instanța, sub rezerva achitării taxei de timbru până la sfârșitul dezbaterilor, acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara reclamantei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate și constatarea competenței materiale în soluționarea cauzei a Tribunalului Alba.
Mandatara pârâților intimați solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele expuse în întâmpinare. Nu solicită cheltuieli de judecată.
La închiderea dezbaterilor mandatara - SRL depune la dosar chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului de față,
Constată că prin Sentința civilă nr. 171/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată în favoarea Judecătoriei Alba Iulia competența de soluționare a acțiunii civile formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâților -, și .
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Conform art.2 pct.1 lit. a din Codul d e procedură civilă, procesele și cererile în materie comercială al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum și procesele și cererile în această materie al căror obiect este neevaluabil în bani sunt, în primă instanță, de competența tribunalului.
În speță, reclamanta solicită instituirea unui drept de servitute asupra imobilului teren înscris în CF nr. 31991 A I, de sub -2, cu nr. top 2642/1/1/1/1 și nr. top 2642/1/1/1/2 - proprietatea pârâților.
În opinia reclamantei, litigiul are natură comercială, întrucât complexul comercial proprietatea acesteia, care este edificat pe terenul proprietatea pârâților, face parte din fondul de comerț al acesteia.
Clădirea denumită complex comercial alimentar edificată de reclamantă pe ternul proprietatea pârâților constituie într-adevăr un element al fondului de comerț, însă ea nu se confundă cu însuși fondul de comerț.
Fondul de comerț este considerat bun mobil fiind definit ca ansamblul bunurilor mobile și imobile, corporale și incorporale, pe care un comerciant le afectează desfășurării activității comerciale în scopul atragerii clientelei și obținerii de profit.
Bunurile mobile și imobile care alcătuiesc fondul de comerț își păstrează însă individualitatea și regimul juridic specific atunci când sunt privite în concret, respectiv ca elemente ale fondului de comerț și nu în ansamblu ca un întreg.
Din modul cum a fost formulată acțiunea de reclamantă rezultă că prin aceasta nu se urmărește instituirea unui drept de servitute asupra însuși fondului de comerț, ci asupra unui imobil care face parte din acesta.
Așa fiind, litigiul nu poate fi considerat comercial, întrucât, conform dispozițiilor art. 3 pct.1 și 2 din Codul comercial, actele unui comerciant cu privire la bunurile sale imobile, chiar dacă fac parte din fondul de comerț, sunt acte civile prin natura lor.
În condițiile în care natura civilă a actelor juridice cu privire la imobile este prevăzută de lege, prezumția de comercialitate este înlăturată, iar faptul că reclamanta are calitatea de comerciant este lipsit de orice relevanță.
Întrucât imobilul este situat în circumscripția teritorială a Judecătoriei Alba Iulia, potrivit dispozițiilor art. 13.pr.civ. aceasta este instanța competentă să judece.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta - SRL T, solicitând casarea și în urma rejudecării pronunțarea unei soluții de respingere a excepției și trimiterea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului Alba, secția comercială.
În dezvoltarea motivelor de recurs se susține că imobilul este un complex comercial care face parte din fondul de comerț, fiind inclus în capitalul social iar cauza nu este evaluabilă în bani, astfel că ar fi aplicabile dispozițiile art.2 pct.1 lit. a teza a doua Cod procedură civilă.
Recursul a fost legal timbrat ( fila 4 din dosar).
Pârâții -, și au solicitat prin întâmpinare respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate (fila 10).
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă raportat la probele dosarului și dispozițiile legale aplicabile în cauză, curtea de apel reține următoarele:
Critica reclamantei privind comercialitatea cauzei întrucât bunul - complex comercial face parte din fondul de comerț și din capitalul social al societății comerciale este neîntemeiată, întrucât obiectul litigiului nu este fondul de comerț, ci instituirea unui drept de servitute asupra unui bun imobil, împrejurare care determină natura civilă a acestuia chiar dacă o parte este comerciant.
Art. 4 Cod comercial exclude din categoria faptelor de comerț actele comerciantului de natură civilă, or dreptul de servitute asupra unui imobil invocat de reclamantă are natură civilă care înlătură prezumția de comercialitate.
În consecință, în cauză nefiind incidente motive de modificare sau casare a hotărârii prevăzute de art. 304.pr.civ. urmează ca în baza art. 312.pr.civ. să fie respins recursul promovat de reclamanta - SRL T împotriva Sentinței nr.171/COM/2008 a Tribunalului Alba.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta - " " SRL T împotriva Sentinței nr.171/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 19.09.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Th.
Ex.2/17.10.2008
Jud. fond:
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Marius Irimie, Mircea Noșlăcan
