Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 45/A-
Ședința publică din 06 Mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ingrid Emina Giosanu judecător
JUDECĂTOR 2: Constantina Duțescu
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta -., cu sediul în Rm. V,-, județul A - prin lichidator judiciar NS -, cu sediul în Rm. V,-,. 12,. B,. 7, județul V, împotriva sentinței nr. 200 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - comercial și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta AUTOMOBILE ROMANIA, cu sediul în C, șoseaua C, km. 3, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
În raport de actele și lucrările dosarului, instanța constată apelul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
La data de 28.12.2006, reclamanta - SRL Rm.V, prin lichidator judiciar - NS SRL Rm.V a chemat în judecată pe pârâta - " Automobile România" SA C, pentru a fi obligată la predarea cărții de identitate pentru autoturismul marca "TICO" nr. de circulație - achiziționat cu contractul de leasing -/18.04.2001 și achitat integral de către debitoare, a contractului pentru autoturismul CIELO cu nr. de înmatriculare -, din care s-a achitat 13031 USD, precum și la obligarea pârâtei la plata sumelor de 3.500 lei, profit nerealizat, pe perioada martie 2006-decembrie 2006, restituirea sumei de 13031 USD( 35.000 lei) și daune morale în cuantum de 65.000 lei.
În motivare, s-a arătat că deși primul autoturism a fost achitat integral, iar debitoarea i-a solicitat pârâtei să-i predea cartea de identitate, în mai multe rânduri, pârâta a refuzat predarea actului, condiții în care creditorii au fost prejudiciați, deoarece bunul a fost indisponibilizat.
Cât privește cel de-al doilea autoturism, debitoarea a achitat o parte din preț, și anume 13031,07 USD, după care bunul a fost preluat de către administratorul debitoarei, care refuză punerea la dispoziția lichidatorului a protocolului de preluare a contractului.
În aceste condiții, se solicită restituirea prețului achitat de către debitoare în sumă de 13031,07 USD.
Într-un prim ciclu procesual, cererea a fost respinsă de către judecătorul-sindic, prin sentința comercială nr.904/25.10.2007, sentință casată prin decizia nr.249/R/C din 29.02.2008 de către Curtea de APEL PITEȘTI, care a calificat acțiunea ca fiind de drept comun, urmând a fi judecată de către un complet de primă instanță, specializat în soluționarea litigiilor de natură comercială.
În rejudecare, reclamanta și-a restrâns obiectul cererii, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 103.500 lei, reprezentând sumele solicitate prin cererea inițială.
Prin sentința nr.1155/C/15.10.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente s-a reținut că speța este litigiu comercial evaluabil în bani, care necesită efectuarea procedurii concilierii directe, reglementată de dispozițiile art.7201Cod pr.civilă, iar reclamanta a depus dovezi din care rezultă că a convocat-o pe pârâtă la conciliere directă în vederea soluționării litigiului, ulterior introducerii acțiunii.
Împotriva acestei soluții, reclamanta a formulat recurs în termen legal, invocând critici de nelegalitate încadrabile în dispozițiile art.304, pct. 9 Cod pr.civilă, în sensul pronunțării soluției prin admiterea greșită a excepției, fără a analiza fondul cauzei.
Prin decizia nr. 1154/R/C din 12 dec. 2008 Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul și a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a constatat că într-adevăr, așa cum se susține și de către recurentă, procedura de conciliere directă, instituită prin art.7201Cod pr.civilă, a avut în vedere, ca litigiile părților, privitoare la pretențiile evaluabile în bani, să se soluționeze, cu celeritate, pe cale amiabilă, conform voinței lor, pentru a degreva instanțele de judecată și nu pentru a le îngreuna situația părților, împovărându-le cu demersuri în plus.
În speța de față, recurenta a probat, că anterior formulării acțiunii judecătorești, a purtat o corespondență cu pârâta, care nu a condus însă la stingerea litigiului. Aceste dovezi, aflate la filele 3-6 ale dosarului nr-, al Tribunalului Vâlcea atestă că prin adresele nr.145/28.02.2006, 145/15.05.2006, 145/28.06.2006, au fost solicitate cărțile de identitate ale autoturismelor și lămurirea situației autoturismului marca "Daewoo", primindu-se precizarea de la intimată, prin adresa nr./603/07.03.2006, că autoturismele achitate cu contracte de leasing financiar, nr.-/18.04.2001 și nr.-/31.05.2001, au fost achitate de - "" B, iar autoturismul înmatriculat sub nr. -, urma să fie restituit pentru neachitarea integrală a ratelor.
În rejudecare cauza a fost înregistrată sub nr-.
Prin sentința nr. 200 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - comercial și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta - SRL-aflată în lichidare judiciară, reprezentată prin lichidator judiciar NS, cu sediul în Rm.V,-,.12,.B,.7, județul V, împotriva pârâtei - AUTOMOBILE ROMANIA SA C, Șos. C km.3, județul
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că obiectul acțiunii îl constituie pretențiile reclamantului referitoare la autoturismele marca - TICO și -CIELO înmatriculate sub nr. - și -.
În ceea ce privește autoturismul marca - TICO înmatriculat sub nr. -, ce a făcut obiectul contractului de leasing nr. 30346/31 mai 2000 pentru care debitoarea nu a achitat ratele de leasing la scadență, plata acestora a fost făcută de asigurătorul de risc financiar - SA, care a și preluat vehiculul în proprietate. Ca atare susținerea lichidatorului că a fost prejudiciat prin nevalorificarea în termen util a bunului a fost apreciată ca nefondată, pentru că bunul nu era proprietatea debitoarei.
S-a mai reținut că prezenta cerere a fost respinsă în fond prin sentința 904/C/25.20.3007, iar în recurs lichidatorul nu a criticat sentința decât sub aspectul autoturismului -CIELO înmatriculat sub nr. -.
Acesta din urmă a făcut obiectul contractului de leasing nr. 21423/8 iunie 2000, iar administratorul debitoarei a comunicat finanțatorului că nu mai poate achita ratele de leasing solicitând ca transferul proprietății să se realizeze către numita .
Așadar, s-a constatat că vehiculul nu a fost proprietatea debitoarei întrucât contractul de leasing nu transmite decât folosința bunului, transferul proprietății având loc la expirarea duratei de leasing prin manifestarea de voință a utilizatorului și plata valorii reziduale.
Cum decizia administratorului statutar de transfer al contractului către altă persoană a avut loc după deschiderea procedurii insolvenței, regimul contractului era acela al unei convenții în curs de executare pentru care opțiunea de continuare sau denunțare aparținea administratorului judiciar conform art. 86 din Legea nr. 85/2006, în funcție de raportul valoare de piață-valoare reziduală.
Însă faptul că administratorul statutar a comunicat finanțatorului decizia de renunțare la contract și de substituire a utilizatorului nu atrage răspunderea finanțatorului care a lucrat în acord cu clauzele contractului de leasing, ci eventual răspunderea administratorului statutar dacă se dovedește că a pricinuit o pagubă societății.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel reclamantul, care a criticat-o sub următoarele aspecte:
- Instanța a reținut în mod eronat că autoturismul TICO cu nr. de circulație DJ - 05 a fost restituit către asiguratorul de risc - SA Rm.V ca urmare a faptului că nu s-ar fi plătit ratele de leasing, deși acesta fiind achitat integral, i s-a pus la dispoziție cu întârziere de 9 luni cartea de identitate, putând fi vândut la data de 16 ianuarie 2007. Autoturismul TICO DJ - 05 pentru care nu s-au achitat ratele a fost restituit -, astfel că prin confuzia creată s-a eliminat nejustificat pretenția de plată a sumei de 1750 lei, reprezentând pierderea înregistrată ca urmare a valorificării cu întârziere a autoturismului DJ - 05 -, a cărui carte de identitate i-a fost predată cu întârziere.
- În ceea ce privește autoturismul CIELO EXECUTIVE -, soluția instanței are ca efect păgubirea debitoarei și îmbogățirea fără just temei a numitei cu suma de 13.031 USD, rate plătite de debitoare, ca urmare a faptului că fără consimțământul reprezentantului legal al debitoarei s-a dispus transferul contractului de leasing, pentru numai 2.055 USD, contravaloarea ultimelor două rate neachitate.
- Capătul de cerere privind daunele morale în sumă de 65.000 lei nu a fost motivat.
Examinând sentința, prin prisma criticilor formulate, cât și în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză, Curtea constată următoarele:
Într-adevăr, unul dintre autoturismele indicate în cererea introductivă este marca TICO înmatriculat sub nr.-, a cărui carte de identitate a fost eliberată inițial - SA, de către pârâta - AUTOMOBILE ROMÂNIA SA C, conform răspunsului de la fila 18 din primul dosar, ca urmare a achitării de către societatea de asigurare a daunei de risc financiar.
După cum s-a consemnat în încheierea din ședința publică din 19 aprilie 2007, reclamantul a renunțat la capătul de cerere privind predarea cărții de identitate, pentru că la data de 27 martie 2007 ridicat-o, înțelegând să-și mențină cererile privind daunele materiale și morale.
Prin sentința nr.904/C/25 octombrie 2007 Tribunalului Vâlceas -au examinat cererile de predare a protocolului de preluare a contractului de leasing pentru autoturismul CIELO și de plată a daunelor, care au fost respinse ca nefondate, ca și cererea precizată la termenul din 18 octombrie 2007, prin care s-a solicitat anularea contractului de leasing.
În recursul formulat împotriva acestei sentințe s-au adus critici numai în ceea ce privește autoturismul CIELO, fără nici o trimitere la autoturismul TICO, menționându-se expres că se solicită anularea cesionării contractului de leasing către fostul administrator al debitoarei, numita.
Ca atare, acestea au fost limitele investirii instanței, fiind lipsită de relevanță orice trimitere la autoturismul TICO.
În ceea ce privește pretinsul profit pe care l-ar fi putut realiza prin închirierea pe piața de taximetrie a autoturismului TICO, după cum s-a arătat în cererea de la fila 96 din dosarul nr-, reclamantul nu a făcut nici o dovadă că ar fi avut intenția și posibilitatea efectivă de a practica activități de taximetrie.
Bunul a fost valorificat la licitație publică, fără a se demonstra că interesele creditorilor ar fi fost vătămate.
Cealaltă critică, referitoare la autoturismul CIELO EXECUTIVE este, de asemenea, nefondată, avându-se în vedere faptul că acesta a făcut obiectul unui contract de leasing operațional, care dădea doar dreptul de folosință asupra bunului, nu și un drept de proprietate, putând fi manifestată intenția de a dobândi bunul în proprietate la finele contractului, opțiune care nu a fost manifestată nici de către debitoare nici de către lichidatorul judiciar, reținându-se în plus că nu au fost achitate ultimele rate ale contractului, cu consecințele care ar fi decurs din acest fapt. Astfel, finanțatorul a acționat în acord cu clauzele contractuale, putând fi atrasă eventual răspunderea administratorului statutar, dacă se va dovedi că a pricinuit o pagubă societății aflate în insolvență, în condițiile în care i se ridicase deja dreptul de administrare atunci când a arătat că dorește transferul contractului către numita.
Ca o consecință firească, se impunea și respingerea cererii privind plata daunelor, morale sau materiale, ca nefondate.
Caracterul accesoriu al acestor cereri atrage respingerea lor, reținându-se în plus, că apelul are un caracter devolutiv, cauza putând fi examinată pe fond.
Deși reclamantul și-a intitulat calea de atac ca fiind recurs, în baza art.84 Cod pr.civilă instanța a calificat-o drept apel, avându-se în vedere faptul că suma pretinsă a fost de 103.500 lei, peste pragul valoric prevăzut de art.2821Cod pr.civilă.
Sintetizând considerentele de fapt și de drept expuse, Curtea, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
.Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamanta -., cu sediul în Rm. V,-, județul A - prin lichidator judiciar NS -, cu sediul în Rm. V,-,. 12,. B,. 7, județul V, împotriva sentinței nr. 200 din 09 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - comercial și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta AUTOMOBILE ROMANIA, cu sediul în C, șoseaua C, km. 3, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
5.06.2009
jud fond.
Președinte:Ingrid Emina GiosanuJudecători:Ingrid Emina Giosanu, Constantina Duțescu
