Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 45/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 45
Ședința publică de la 01 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 2: Anca Ghideanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe apelanta și intimata IMPORT -EXPORT, având ca obiect "obligatia de a face", apel formulat împotriva sentinței nr. 2806/CA/20.11.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25.05.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la data de astăzi 01.06.2009, când:
CURTEA DE APEL
Asupra apelului comercial d e față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.2806/com din 20 noiembrie 2008 Tribunalul Iași - Secția comercială și de contencios administrativ a respins acțiunea formulată de reclamanta - "" SRL în contradictoriu cu pârâta - " Import-Export" SRL și a respins - ca nedovedită - cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că între părți s-au desfășurat relații comerciale, în virtutea cărora pârâta a livrat reclamantei produse farmaceutice, relații care nu au fost reglementate printr-un contract încheiat în formă scrisă, fiind însă incidente dispozițiile art. 36 Cod comercial.
În derularea acestor raporturi a fost emisă factura fiscală nr. -/21.12.2006, prin care pârâta a livrat reclamantei, acetat, 403 și, în cantitățile și la valoarea totală precizate în factură.
Cu privire la această operațiune reclamanta a susținut că pârâta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de art. 4 din Ordinul 281/2005, de a înainta declarația de conformitate, furnizându-i produsele respective doar împreună cu un buletin de analiză.
Instanța a constatat - însă - că pârâta are doar calitatea de distribuitor, iar potrivit art. 4 din Ordinul 281/2005 calitatea materiilor prime se demonstrează prin declarația de conformitate emisă doar de producătorul de materie primă.
De asemenea, în situația în care pârâta și-a asumat obligația livrării produselor împreună cu declarația de conformitate, neexecutarea acesteia îndreptățește reclamanta fie la constrângerea sa, prin intermediul instanței, să-și îndeplinească obligația, fie la desființarea contractului, cu daune-interese, în condițiile art. 1021 Cod civil.
Tribunalul a constatat că - după cum a precizat reclamanta prin apărător - în cauză nu s-a solicitat rezoluțiunea contractului. În lipsa unei astfel de cereri nu există temei legal pentru obligarea pârâtei de a-și ridica produsele menționate în factura -/21.12.2006, a reținut tribunalul. Instanța a mai constatat că reclamanta nu a probat că la primirea mărfii ar fi formulat obiecțiuni, referitoare la documentele care o însoțeau, care să poată fi interpretate prin prisma dispozițiilor art. 39 Cod comercial.
Pentru considerentele expuse, reținând că reclamanta nu a solicitat rezoluțiunea contractului și nici executarea silită în natură a obligației de transmitere a declarației de conformitate pentru produsele livrate, motiv pentru care obligarea pârâtei la ridicarea acestor produse nu poate fi dispusă deoarece nu se circumscrie cadrului legal necesar.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta. În motivarea apelului, - "" SRL arată că - în virtutea unor relații comerciale desfășurate între părți pe o perioadă de timp, fără a exista un contract comercial - a fost emisă de intimata " Import-Export" factura nr.-/21.12.2006, prin care s-au livrat medicamente, respectiv, acetat 403 și, fără ca pârâta-intimată să-și fi îndeplinit obligația prevăzută de art.4 din Ordinul nr.281/2005, de a înainta declarația de conformitate, furnizând produsele doar însoțite de buletin de analiză.
Apelanta învederează că are ca obiect de activitate producerea de medicamente și că procesează medicamentul " ovule" pe bază de brevet de invenție. Ca urmare, firma "" acoperă 30% din piața acestui tip de medicament în România.
Reclamanta pretinde că, pentru a-și desfășura activitatea, a cumpărat de la început materiile prime necesare de la firma " Import-Export" Colaborarea s-a desfășurat în condiții foarte bune, valoarea totală a sumelor derulate fiind de aproximativ 13-14 miliarde de lei vechi. Materia primă era - la acea vreme - însoțită doar de un buletin de analiză.
Apelanta învederează că toate înțelegerile dintre părți s-au efectuat prin convorbiri telefonice, dovadă în acest sens fiind faptul că între cele două firme nu a existat niciodată contract de colaborare sau notă de comandă, deși sumele derulate au fost destul de mari pentru o firmă atât de mică precum ""
Reclamanta arată că în anul 2005 activitatea sa a fost oprită de Agenția Națională a, agenție guvernamentală română care are sub control producerea, importul sau distribuția de materii prime și medicamente în România, pentru că în vederea aderării țării noastre la Uniunea Europeană toți producătorii de materii prime, distribuitorii și fabricanții de medicamente trebuiau să fi implementat noul (prescurtare de la ) sau noile standarde de Reguli de Practică Farmaceutică.
Așadar, firma "" a trebuit să implementeze în 2005 -ul, pentru a putea produce medicamentul în continuare, dar la noile standarde de calitate impuse de aderarea României la.
Pe 10 martie 2006, în urma vizitei comisiei de inspectori farmaciști ai (Agenția Națională a ), firma "" a fost agreată cu de Agenția Națională a
Apelanta susține că această situație nouă, a impus schimbarea radicală a managementului calității, care cuprinde - printre multe alte obiective - și controlul calității materiilor prime autohtone și - mai ales - importate, folosite pentru producerea medicamentelor, lucru obligatoriu pe întreg teritoriul României.
Acest lucru a fost consfințit și de Ordinul Ministerului Sănătății nr.281 din 30.03.2005, după care producătorul și/sau distribuitorul de materii prime este obligat să asigure calitatea materiei prime, în conformitate cu "prevederile ediției în vigoare a Române, sau ale unei alte farmacopei de circulație internațională sau ale dosarului de bază a materiei prime ( - prescurtat ) întocmit de producătorul de materii prime respective, în conformitate cu standardele europene".
Învederează apelanta că - în luna iunie 2006 - a cerut telefonic de la "" materia primă necesară pentru procesul de producție, cerere care a fost onorată conform Avizului de însoțire a mărfii și a facturilor anexate. Conform Ordinului Ministrului Sănătății nr.281/30.03.2005, " Import-Export", ca distribuitor de materii prime, avea obligația legală de a trimite, odată cu materia primă, și documentația aferentă nouă (-ul substanțelor) în concordanță cu noile reglementări și nu un simplu buletin de analiză cum se lucrase până la acea dată când unitatea nu avea -ul implementat.
În baza bunelor relații care erau între cele două firme, "" a cerut telefonic (și - susține apelanta - din greșeala sa nu în scris) în repetate rânduri documentația aferentă.
Dovezile indubitabile cum că au fost cerute documentele respective sunt, potrivit apelantei, următoarele:
1. materia primă nu a putut fi procesată, aceasta aflându-se și acum în depozitul firmei "";
2. toți salariații firmei "" pot depune mărturie asupra faptului că s-a cerut în repetate rânduri actele -uri pentru marfa trimisă.
3. "" a primit autorizația de punere pe piață () de la Agenția Națională a, pentru medicamentul pe care îl produce " ovule" în iulie 2001; autorizația avea valabilitate 5 ani; deci în iulie 2006 expira, iar firma "" a trebuit să depună o nouă documentație, pentru reautorizarea punerii pe piață a medicamentului " ovule" în concordanță cu noile reglementări ale Agenției Naționale a și normele, pentru integrarea care a avut loc la 1.01.2007. -ul substanțelor face parte integrantă din dosarul pe care l-au depus la, dar pe care nu au reușit să-l obțină de la " Import-Export"
Apelanta pretinde că dovada că nu s-a reușit obținerea -urilor de la " Import-Export" este faptul că a trebuit să fie schimbat furnizorul de materii prime (firma S/D), acesta condiționând furnizarea de materii prime către apelantă de schimbarea unui producător de materii prime (hidrocortizon acetat) cu unul deja agreat de Agenția Națională a.
4. Ca dovadă a bunelor relații existente între cele două firme este faptul că deși cantitatea de marfă livrată către firma "" conform facturii emise în iunie și apoi în septembrie este de 123.393,28 lei, nu există notă de comandă și nici contract de colaborare, așa cum s-a menționat deja.
5. Mai mult, ca o dovadă a celor afirmate este că, deși conform avizului de însoțire a mărfii valoarea este de fapt 193.293 lei, "" a lăsat marfa la apelantă în custodie și marfa a fost facturată în iunie, septembrie și decembrie (ultima factură nu s-a depus la dosarul de față).
6. Firma "" a dorit întotdeauna să plătească facturile emise de "", nu a contestat debitul respectiv, ba din contră - așa cum se vede - recunoaște și o plată pentru care nu este plângere la dosar, dar a condiționat această plată de furnizarea documentației aferente.
7. În baza bunelor relații dintre cele două firme, apelanta arată că a cerut să înapoieze materia primă, care se află și acum la dispoziția firmei "", în depozitul apelantei, dar au fost acționați în judecată, firma "" refuzând să primească marfa înapoi.
Apelanta susține că, potrivit art.4 din Ordinul 281/2005, chiar dacă " Import-Export" este intermediar în cadrul acestor raporturi comerciale, avea obligația exercitării obligațiilor sale comerciale cu asigurarea garanției de calitate și - deci - a însoțirii medicamentelor livrate de declarația de conformitate. Astfel, ținând seama de obiectul său de activitate (fiind o firmă ce produce medicamente) utilizarea acestor produse se impunea pentru o anume perioadă de producție, la o dată anume.
Învederează reclamanta că imposibilitatea folosirii substanțelor, din cauza lipsei declarației de conformitate, i-a creat pe de o parte o tulburare a procesului de producție, iar pe de altă parte o daună, care constă în încărcarea în gestiune cu produse pe care nu le poate folosi.
Neexistând un contract comercial, nu este posibilă rezilierea pe calea unei acțiuni a unui act ce nu există, astfel încât recomandarea instanței nu are suport probatoriu, pretinde reclamanta. Din cauza lipsei declarației de conformitate nu se cunoaște termenul de expirare a produselor și nu s-a putut efectua recepția calității lor, conchide apelanta.
Intimata - " Import-Export" SRL nu a formulat întâmpinare.
În apel reclamanta a depus înscrisuri, conform art.295 alineat (2) Cod procedură civilă.
Examinând actele și lucrările dosarului, în aplicarea alineatului (1) al art.295 Cod procedură civilă - față de susținerile părților și dovezile produse la tribunal și în apel - curtea constată că apelul este nefondat, pentru considerentele expuse în cele ce urmează:
Reclamanta a investit instanța cu o cerere având ca obiect "obligația de a face", cerând obligarea pârâtei să ridice de la sediul - "" SRL unele substanțe farmaceutice, livrate cu factură fiscală. Pe parcursul procesului la judecătorie și - ulterior - la tribunal (în favoarea căruia s-a declinat competența de soluționare), reclamanta a făcut susțineri contradictorii, în ce privește raporturile contractuale dintre cele două societăți comerciale. Se observă - însă - că aplicarea articolelor 1073 și 1075 din Codul civil (texte invocate în motivarea acțiunii) nu se poate face independent de un raport juridic obligațional, al cărui conținut se clarifică de instanță, în caz de neînțelegere a părților. Curtea de apel constată că este judicioasă concluzia tribunalului, potrivit cu care livrarea de produse farmaceutice, de la pârâtă la reclamantă, a avut la bază un contract comercial, convenție pentru care nu era necesară forma scrisă (astfel cum pretinde apelanta), operând dispozițiile art.36 din Codul comercial.
Împrejurarea că - în timpul derulării contractului - cadrul legislativ a devenit mai strict, impunând dovedirea calității materiilor prime (prin declarația de conformitate emisă de producătorul de materie primă) nu conduce la obligația pârâtei de a-și ridica de la reclamantă substanțele farmaceutice pentru care nu are declarație de conformitate. Curtea de apel reține că reclamanta, căreia îi revenea sarcina probei (potrivit regulii generale înscrise în articolul 1169 Cod civil) nu a dovedit că ar fi cerut pârâtei modificarea condițiilor contractuale, prin introducerea noilor exigențe, vizând declarația de conformitate, astfel încât drepturile și obligațiile părților sunt acelea din convenția inițială, pe care pârâta nu a încălcat- Prin urmare, articolul 1073 din Codul civil nu este incident în cauză, acțiunea reclamantei fiind judicios respinsă.
Raportat considerentelor expuse și în aplicarea art.296 Cod procedură civilă curtea va respinge apelul, păstrând sentința Tribunalului Iași.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge apelul formulat de reclamanta - "" SRL I împotriva sentinței civile nr.2806/COM a Tribunalului Iași, hotărâre pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 1 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
-
Red./Tehnored.
Tribunalul Iași:-
01.VII.2009.-2 ex.
Președinte:Claudia SusanuJudecători:Claudia Susanu, Anca Ghideanu
