Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Oradea

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ORADEA

- Secția comercială și de

contencios administrativ și fiscal -

DOSAR Nr.-

DECIZIA NR.46/C/2009-

Ședința publică din 21 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Boța Marilena JUDECĂTOR 2: Filimon Marcela

- - - JUDECĂTOR 3: Dobai Florica

- - - grefier

&&&&&&&&&

Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului comercial d eclarat de pârâtaSC " VIN EXPERT" SRL,cu sediul procesual ales în O, str.-. -, nr.3,.3, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantăSC "" SRL,cu sediul în B, sector3, Bulevardul - -, nr.23, -.106,.2,.35, împotriva sentinței nr.44/COM din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.

Se constată că, fondul cauzei a fost dezbătut la data de 7 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s- amânat pronunțarea hotărârii cauzei pentru data de 14 aprilie 2009, după care la 21 aprilie 2009.

CURTEA D APEL

deliberând:

Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:

Prin sentința nr.44/COM din 21 ianuarie 2009, Tribunalul Bihora admis cererea formulată de reclamanta cu sediul în B-, - 106,. 2,. 35, sect. 3 în contradictoriu cu pârâta Augusta Vin Expert cu sediul în O-.

A obligat pârâta să elimine din denumirea sa comercială a cuvântului "Vin Expert" și a interzis utilizarea de către pârâtă a mărcii "Vin Expert" în activitatea comercială.

Totodată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 519, 3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin certificatul de înregistrare nr. 60671/18.12.2003 s-a dobândit în temeiul Legii nr.86/1998 de către reclamantă un drept asupra mărcii "" cu elementele configurative descrise în cuprinsul acestuia. Durata de protecție a mărcii a fost stabilită la 10 ani începând cu data de 18.12.2003 ( fila 5 ).

Potrivit art. 35 alin. 1 lit. b din Legea nr.84/1998 titularul mărcii poate cere instanței judecătorești competente să interzică terților să folosească, în activitatea lor comercială, fără consimțământul titularului un semn care, dată fiind identitatea sau asemănarea cu marca ori dată fiind identitatea sau asemănarea produselor sau serviciilor cărora li se aplică semnul cu produsele sau serviciile pentru care marca a fost înregistrată, ar produce în percepția publicului un risc de confuzie, incluzând și riscul de asociere a mărcii cu semnul. Incidența acestei dispoziții presupune, așadar, similitudinea și riscul de confuzie între semnele aflate în conflict.

Astfel, instanța a reținut că elementul dominant în cuprinsul celor două denumiri comerciale este cuvântul "". Fiind un cuvânt compus ( "vin" și "expert" ) el induce în percepția consumatorului ideea că societatea care îl folosește desfășoară activități în domeniul comercializării vinurilor având o anumită experiență.

Această asociere între cuvânt și ideea pe care el o exprimă se produce, indiferent de faptul că este folosit în mod singular ( cazul reclamantei ) sau prin adăugarea unui alt cuvânt ( cazul pârâtei ). Mai mult, utilizarea de către cea din urmă creează impresia că este vorba de o societate ce activează în cadrul aceluiași grup pentru furnizarea aceluiași tip de produse. Tocmai de aceea, instanța a considerat că sunt îndeplinite dispozițiile mai sus amintite, astfel încât a admis cererea așa cum a fost formulată.

Referitor la cheltuielile de judecată solicitate, constând în taxa de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial, ținând seama că cererea a fost admisă, instanța a considerat că pârâta se află în culpă procesuală, astfel încât a obligat-o la plata sumei de 519, 3 lei cu acest titlu.

Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal a formulat apel apelanta Augusta Vin Expert, solicitând schimbarea în totalitate a sentinței, în sensul respingerii acțiunii reclamantei.

În motivare, apelanta a arătat că valabilitatea înregistrării unei firme nu poate fi pusă în discuție ca o chestiune prejudiciară de fond într-o acțiune în contrafacere, ci exclusiv pe calea acțiunii comerciale speciale în anularea înregistrării firmei comerciale, în baza art.25 alin.1 din Legea nr.26/1990, republicată, modificată și completată, aplicabil afortiori și pentru ipotezele de înregistrare a firmei cu nerespectarea condițiilor de fond pentru registrabilitatea acestora, față de prevederile art.25 alin.2 și alin.6 din Norma metodologică nr.773/1998 privind modul de ținere a registrelor comerțului și de efectuare a înregistrărilor.

În speță, pârâtul titular al firmei comerciale înregistrate, arată apelanta, se bucură tocmai în virtutea înregistrării, de prezumția de legitimitate în folosirea acesteia, cât timp aceasta nu a fost răsturnată într-o acțiune în anularea înregistrării firmei comerciale, singurul mijloc procesual prin care prezumția de legalitate a dobândirii dreptului la firmă poate fi răsturnată, dat fiind caracterul atributiv al sistemului de dobândire a dreptului respectiv.

Numai după anularea înregistrării firmei comerciale, se pune problema conflictului dintre marcă și un semn, apreciat ca distinctiv pentru activitatea comerciantului (pentru comerciant) sau ca distinctiv pentru produse și servicii (sub aspectul indicării provenienței acestuia), folosit ca atare dar neînregistrat în nici una dintre cele două proceduri.

Mai mult decât atât, arată apelanta, intimata nu a invocat și nici nu a dovedit folosirea de către apelantă a semnului similar mărcii sale înregistrate ca semn distinctiv pentru produsele/serviciile identice sau similare prestate respectiv folosit, pentru a-și marca produsele/serviciile și a le distinge astfel sub aspectul provenienței, caz în care s-ar fi pus problema existenței unui conflict în sensul art.35 alin.2 din Legea nr.84/1998, respectiv problema contrafacerii.

Trebuie avut în vedere faptul că firma comercială, semn distinctiv al activității comerciale, respectiv semn de identificare a comerciantului cu marca, este semn distinctiv pentru produsele/serviciile comercializate de către acesta și care disting produsele/serviciile sub aspectul provenienței lor.

Apelul nu a fost motivat în drept.

Intimata nu și-a precizat poziția asupra apelului.

Examinând sentința apelată, raportat la motivele de apel invocate, instanța reține că apelul este fondat, impunându-se schimbarea în parte a sentinței, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, în sensul respingerii capătului de cerere privind utilizarea de către pârâtă a mărcii "Vin Expert" în activitatea sa comercială și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței, pentru următoarele considerente:

Prin acțiunea înregistrată în fața instanței de fond, reclamanta a invocat faptul că pârâta, prin însăși folosirea denumirii sale, îi încalcă dreptul la marca, care a fost înregistrată la OSIM la data de 18.12.2003 și totodată a invocat anterioritatea obținerii denumirii sale și sub acest aspect dobândirea unui drept de proprietate intelectuală asupra denumirii societății

Potrivit art. 2 din Legea 11/1991, constituie concurență neloială orice act sau fapt contrar uzanțelor cinstite în activitatea comercială sau industrială. Concret, asemenea practici se materializează mai ales prin crearea de confuzii cu semnele distinctive ale agentului economic rival de pe piață. Prin confuzie se înțelege disimularea credibilă a propriei activități de piață a autorului sub aparența semnelor distinctive ale concurentului lezat. Confuzia cu o întreprindere rivală poate fi provocată mai ales prin crearea de similitudini cu firma, emblema sau alte semne de identificare ale acesteia.

În principiu, nimeni nu poate fi împiedicat să exercite o activitate comercială sub numele său, chiar dacă un alt comerciant exploatează deja un comerț sub un nume asemănător sau a fost înregistrată o marcă sub același nume. Întreaga teorie a concurenței neloiale stă sub semnul libertății inițiativei și a concurenței. În acest sens, orice comerciant poate încerca să capteze clientela concurenților săi, fără ca prin aceasta să-i fie atrasă răspunderea. Singura condiție impusă de lege este înlăturarea riscului de confuzie. Astfel, Legea 26/1990 prevede la art. 38 că, atunci când o firmă nouă este asemănătoare cu o alta, trebuie să se adauge o mențiune care să o deosebească de aceasta, fie prin desemnarea mai precisă a persoanei, fie prin indicarea felului de comerț sau în orice alt mod.

Legea 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice cuprinde, la rândul său, dispoziții speciale al căror scop este apărarea drepturilor exclusive născute din depozitul mărcii împotriva posibilelor confuzii purtând asupra originii produselor. În consecință, art. 35 conferă titularului mărcii dreptul de a acționa în justiție pentru interzicerea folosirii în activitatea comercială de către terți a oricăror semne identice sau numai asemănătoare cu marca, de natură să inducă în rândul consumatorilor confuzia cu privire la producătorul sau distribuitorul protejat prin înregistrarea mărcii.

Potrivit art. 5 lit. a) din Legea 11/1991, constituie act de concurență neloială folosirea unei firme, invenții, mărci, indicații geografice, unui desen sau model industrial, unor topografii ale unui circuit integrat, unei embleme sau unui ambalaj de natură să producă confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.

În speță, prin folosirea de către pârâtă a denumirii sale se produce confuzie cu societatea reclamantă, atât în ceea ce privește denumirea, cât și marca acesteia. În ceea ce privește confuzia în percepția publicului, se admite că acest element trebuie să se raporteze la consumatorul mediu vizat, fiind necesar a fi întrunite trei condiții: produsele să fie de aceeași natură, între produse să existe similitudini obiective și produsele să se adreseze aceleiași clientele. Astfel, se va avea în vedere că cele două societăți desfășoară activități concurențiale, ele acționând în același domeniu (comercializarea băuturilor alcoolice) și adresându-se astfel aceleiași clientele.

Pentru a exista, din partea unui comerciant, un act de concurență neloială, este suficientă întrebuințarea în comerț, chiar și fără intenție, a unei firme, embleme, denumiri, de natură a produce confuzie cu drepturile legitime dobândite anterior de alt comerciant asupra unei embleme sau denumiri asemănătoare. Nu este necesar ca actul să fi cauzat un prejudiciu, acesta putând fi posibil, nu și efectiv realizat.

Or, în contextul analizat, denumirea comercială a pârâtei ar putea fi percepută ca nume al produselor acesteia și în consecință clientul ar putea crede că, atât produsele pârâtei, cât și cele ale reclamantei, fac parte din aceeași gama de produse aparținând aceluiași producător sau unor producători diferiți, dar între care există o legătură economică. Corect a reținut instanța de fond că utilizare cuvântului "Vin Expert" de către pârâtă creează impresia că este vorba despre o societate care activează în cadrul aceluiași grup pentru furnizarea aceluiași tip de produse.

În condițiile în care marca este înregistrată pentru clasele 33 (băuturi alcoolice), 35 (comercializare) și 39 (ambalare, depozitare, transport), iar pârâta are în obiectul de activitate codurile care sunt similare claselor de produse înregistrare de reclamanta, rezultă că, raportat la prevederile art. 2 și 5 lit. a) din Legea 11/1991, precum și art. 35 alin. 1 lit. b) din Legea 84/1998, pârâta săvârșește un act de concurență neloială prin folosirea în cuprinsul denumirii sale a cuvântului "Vin Expert", producându-se confuzie atât cu denumirea reclamantei, cât și cu marca "" care aparține acesteia.

De asemenea, potrivit art. 10 bis alin. 2 din Convenția d l Paris pentru protecția proprietății industriale,onstituie un act de concurență neloială orice act de concurență contrar practicilor cinstite în materie industrială sau comercială.În continuare, alin. 3 pct. 1 prevede că va trebui sa fie interzise mai alesorice fapte care sunt de natură să creeze, prin orice mijloc, o confuzie cu întreprinderea, produsele sau activitatea industrială sau comercială a unui concurent.

Având în vedere aceste prevederi, cât și dispozițiile art. 6 din Legea 11/1991, se va reține că în mod legal și temeinic a fost admis primul capăt de cerere din acțiunea reclamantei, vizând obligarea pârâtei să elimine din denumirea sa comercială cuvântul "Vin Expert", impunându-se rspingerea apelului sub acest aspect.

Este nefondată invocarea de către apelantă a prevederilor art. 25 din Legea 26/1990, căci acestea vizează o altă situație, care nu se regăsește în cauza de față, respectiv cazul în care, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă ar fi fost desființate în tot sau în parte ori modificate actele care au stat la baza unei înregistrări, iar prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea în registrul comerțului, astfel că partea are posibilitatea să ceară printr-o acțiune separată radierea înregistrării păgubitoare.

În ceea ce privește capătul de cerere din acțiunea reclamantei, privind utilizarea de către pârâtă a mărcii "Vin Expert" în activitatea sa comercială, instanța de apel apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi schimbată în parte sentința pronunțată, în sensul respingerii acestuia, dat fiind că pârâta nu are înregistrat ca marcă cuvântul "Vin Expert", neexistând în realitate o asemenea marcă.

Se va lua act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

ADMITE ca fondat apelul declarat de apelanta SC " VIN EXPERT" SRL, cu sediul procesual ales în O, str.-. -, nr.3,.3, jud.B, în contradictoriu cu intimata reclamantăSC "" SRL,cu sediul în B, sector 3, Bulevardul - -, nr.23, -.106,.2,.35, împotriva sentinței nr.44/COM din 21 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o schimbă în parte, în sensul că:

Respinge capătul de cerere privind interzicerea utilizări de către pârâtă a mărcii "Vin Expert" în activitatea comercială.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Fără cheltuieli de judecată în apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică, azi 21 aprilie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

Red. dec. -

- jud. fond. -

- tehnoredact. - 4 ex.

- 13.05.2009

- 2 com.- 13.05.2009

- SC " VIN EXPERT" SRL,

- SC "" SRL

Președinte:Boța Marilena
Judecători:Boța Marilena, Filimon Marcela, Dobai Florica

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 46/2009. Curtea de Apel Oradea