Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 48/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1749/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 48
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Teodora Bucur
GREFIER - -
******************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul reclamant PRIMARUL SECTORULUI 3 împotriva sentinței comerciale nr.6058/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SPORT CLUB SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamantă prin consilier juridic cu delegație depusă la dosar fila 16 și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială depusă la dosar fila 15.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Apelantul reclamant, prin consilier juridic, arată că în cauză apelant este Primarul Sectorului 3 având în vedere și hotărârea pronunțată la fondul cauzei.
Intimata pârâtă, prin apărător, arată că este de acord să fie menționat în calitate de apelant Primarul Sectorului 3.
Curtea având în vedere cadrul procesual stabilit prin hotărârea atacată dispune rectificarea citativului, în sensul că apelant reclamant este Primarul Sectorului 3.
Intimata pârâtă, prin apărător, solicită proba cu înscrisuri, depunând la dosar dovada că s-a început executarea voluntară a plății, comunicând un exemplar părții adverse.
Apelantul reclamant, prin consilier juridic, nu se opune probei solicitată de intimată întrucât avea cunoștință de această plată.
Curtea, după deliberare, încuviințează pentru intimata pârâtă proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelantul reclamant, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului întrucât greșit instanța de fond a reținut că nu este incident pactul comisoriu prevăzut de dispozițiile art.12 pct.4 și 5 din contract. Intimata nu și-a îndeplinit obligațiile, iar la art.12 din contract se menționează că dacă intimata nu își îndeplinește obligațiile pe o perioadă de 3 luni, contractul de reziliază. Instanța de fond trebuia să examineze clauzele contractului. Raportat la dispozițiile art.1021 cod civil instanța de fond nu a fost învestită să aprecieze gradul de îndeplinire a unor obligații. Față de aceste aspecte, solicită admiterea apelului, desființarea în parte a sentinței apelate și admiterea acțiunii principale cu menținerea celorlalte dispoziții.
Intimata pârâtă, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat. Instanța de fond a avut dreptul de a verifica clauza prevăzută în contract la art.12 pct.4 și 5 și corect a apreciat că nu este incident pactul comisoriu. S-a respectat obligația de a construi și moderniza baza sportivă. Ce nu s-a respectat este cota minimă de profit care s-a plătit cu întârziere din vina Primăriei care nu a comunicat contul. Cotele sunt achitate la zi în prezent, fiind începută și achitarea penalităților. În ce privește cheltuielile de judecată, instanța de fond corect a aplicat dispozițiile art.274 Cod procedură civilă.
Apelantul reclamant, prin consilier juridic, în replică, arată că nu se poate invoca culpa Primăriei, întrucât trezoreria a returnat banii intimatei din contul greșit în termenul de 4 zile de la efectuarea plății. Intimata a reefectuat această plată în contul corect după 101 zile.
Intimata pârâtă, prin apărător, în replică, arată că nu există dovada că intimata a fost notificată cu contul Primăriei, nefiind respectate dispozițiile art.9 din contract, fără cheltuieli de judecată.
Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin sentința comercială nr. 6058 din 16 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a admis excepția prescripției în ceea ce privește penalitățile aferente perioadei ianuarie 2001 - noiembrie 2004.
A respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Primarul Sectorului 3 B împotriva pârâtei SC SPORT CLUB SRL privind constatarea rezilierii contractului de asociere în participațiune nr.1130 din 4 noiembrie 1998, precum și cererea de evacuare a pârâtei.
A admis în parte pretențiile reclamantului privind penalitățile la cotele de participare achitate cu întârziere și în consecință a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului 15.854,40 USD cu titlu de penalități aferente cotelor de profit din perioada decembrie 2004 - iunie 2006, calculate până la 6 martie 2007.
A respins ca prescrisă cererea privind plata penalităților aferente cotelor din perioada ianuarie 2001 - noiembrie 2004.
A respins ca nefondată cererea reconvențională.
L-a obligat pe reclamant să achite pârâtei cheltuieli de judecată în valoare de 9.600 lei.
Pentru a hotărî astfel, în ceea ce privește cererea principală, prima instanță a reținut că părțile au încheiat contractul de asociere în participațiune înregistrat sub nr.1130 din 4 noiembrie 1998, având ca obiect construirea și exploatarea unei baze sportive în suprafață de 1.290. situată în B, Parcul adiacent străzii G, sector 3, pentru o perioadă de 25 de ani.
A trecut în revistă clauzele contractuale privitoare la obligațiile părțile contractante și a reținut că susținerile reclamantului privitoare la plata cu întârziere a cotelor de profit începând cu luna ianuarie 2001, care marchează începutul exploatării bazei sportive, au fost confirmate de expertiza contabilă efectuată în cauză.
A apreciat că, întrucât părțile au încheiat contractul anterior intrării în vigoare a legii nr. 469/2004, instanța nu este ținută să limiteze cuantumul penalităților la nivelul debitului principal.
În ce privește pretențiile aferente debitului principal din perioada ianuarie 2001 - noiembrie 2004, apreciat întemeiată excepția prescripției dreptului la acțiune în baza dispozițiilor articolului 1 alineat 2, ale articolului 3 și ale articolului 12 din Decretul nr.167/1958, raportându-se și la data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor.
Pentru penalitățile de întârziere aferente perioadei decembrie 2004 - 6 martie 2007, prima instanță a reținut cuantumul de 15.854,40 USD, conform calculului expertului parte propus de pârâtă, având în vedere și tabelul de calcul întocmit de expertul contabil desemnat de instanță.
Diferența în plus față de suma acceptată implicit la plată de către pârâtă, respectiv 10.289,40 USD, a apreciat-o ca rezultând din recunoașterea unei perioade mai mari în care debitul principal nu era prescris.
În ceea ce privește cererea de reziliere a contractului de asociere, prima instanță a constatat că pârâta și-a îndeplinit ambele obligații principale asumate prin contract, anume construirea și modernizarea bazei sportive pe de o parte, precum și achitarea cotelor de profit pe de altă parte, acestea fiind acceptate de reclamant în cuantumul minim stabilit prin contract, chiar dacă plata s-a realizat peste termenul de scadență. Pe cale de consecință, a apreciat că nu este incident pactul comisoriu inserat în articolul 12 alineatele 4 și 5 din contract, întrucât acesta se referă la neîndeplinirea obligațiilor, nu la îndeplinirea necorespunzătoare sau cu întârziere a acestora.
Relativ la același aspect, a apreciat că reclamantul și-a manifestat implicit intenția de a renunța la invocarea pactului comisoriu și a optat pentru continuarea raporturilor contractuale întrucât a acceptat conduita pârâtei pe toată durata derulării contractului și și-a însușit sumele achitate cu titlu de cotă minimă de profit, cu perceperea de penalități.
De asemenea, a reținut și că neplata în termen a cotelor de profit nu poate fi considerată o faptă culpabilă de o importanță semnificativă și în măsură să determine desființarea contractului prin raportare la obligațiile principale deja îndeplinite anterior sesizării instanței.
În raport de aceste considerente, a apreciat ca neîntemeiată cererea de reziliere a contractului, cu consecința respingerii cu aceeași motivare a cererii accesorii de evacuare.
În raport de prevederile articolului 274 Cod procedură civilă, prima instanță a reținut culpa procesuală principală a reclamantului în promovarea litigiului, întrucât solicitările acestuia au fost mult restrânse în urma apărărilor pârâtei, motiv pentru care a apreciat că reclamantul datorează cheltuieli de judecată pârâtei, constând în onorariu de avocat și onorariu pentru expertiză.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamantul, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 20 iulie 2009 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, au fost trecute în revistă dispozițiile hotărârii atacate, care a fost criticată în primul rând pentru modul în care s-a făcut aplicarea pactului comisoriu stabilit prin contract.
Sub acest aspect, apelantul reclamant a evocat prevederile articolului 12 punctul 4 din contract și a susținut că acestea se referă la toate obligațiile inserate în contractul de asociere în participațiune, precum și la situația în care oricare dintre aceste obligații nu este îndeplinită pe o perioadă mai mare de 3 luni, interpretarea clauzelor contractuale trebuind făcută strict la litera contractului, cu raportare la respectarea obligațiilor la termenele convenite.
A apreciat dovedită nerespectarea în termenul contractual a obligației de plată a cotelor de profit, astfel cum recunoaște chiar instanța de fond și cum rezultă din raportul de expertiză contabilă, susținând că este lipsit de relevanță faptul că pârâta a efectuat plata cu întârzieri repetate, câtă vreme debitorul comercial se află de drept în întârziere de la data exigibilității obligației sale.
aceluiași motiv de apel, s-a arătat și că instanța nu a fost învestită cu aprecierea gradului de îndeplinire a unei obligații în raport de care să pronunțe rezilierea contractului.
A doua critică vizează eroarea săvârșită de prima instanță în legătură cu cererea de evacuare a pârâtei, apelantul reclamant susținând că instanța face o confuzie între noțiunea de evacuare stipulată de legea nr. 114/1996 și cea de predare a lucrului, invocată în cererea introductivă de instanță, aceasta din urmă încadrându-se în situația obligațiilor de a face și supunându-se prevederilor articolului 7 din contractul de asociere în participațiune.
A treia critică vizează obligarea apelantului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, susținându-se că atâta timp cât nu s-a demonstrat culpa procesuală a reclamantului, pârâta nu era îndreptățită la cheltuieli de judecată. Sub același aspect s-a susținut și faptul că restrângerea pretențiilor admise nu este un motiv întemeiat pentru obligarea părții la plata întregii sume acordate cu titlu de cheltuieli de judecată și faptul că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor articolului 274 alineat 1 Cod procedură civilă, întrucât partea care a căzut în pretenții este pârâta și nu reclamantul.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolelor 282-298 și ale articolului 274 Cod procedură civilă.
La 9 noiembrie 208, intimata pârâtă a depus întâmpinare, prin care s-a apărat în fapt și în drept față de apelul declarat, solicitând respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl va admite pentru următoarele considerente:
Prima critică este întemeiată.
Din interpretarea prevederilor articolului 2 alineat 4 din contractul părților reiese că, în situația în care intimata pârâtă nu își îndeplinește obligațiile asumate prin prezentul contract pe o perioadă mai mare de 3 luni, contractul de participare se reziliază, alineatul următor conferind acestei clauze caracter de pact comisoriu de ultim grad, ceea ce presupune intervenția instanței doar în situația în care se cere să se constate intervenită rezilierea.
Aceste prevederi contractuale, făcând referire generică la obligațiile asumate de intimata pârâtă, nu autorizează o interpretare restrictivă, ci dimpotrivă, autorizează a se conchide că părțile au avut în vedere toate obligațiile pe care această parte și le-a asumat prin contract. Altfel spus, intimata pârâtă este ținută conform acestei clauze să își aducă la îndeplinire oricare dintre obligațiile asumate, pe toată durata contractului, sub sancțiunea rezilierii de drept a contractului atunci când oricare dintre obligații nu este respectată pe o durată de trei luni.
Din acest punct de vedere, soluția primei instanțe prin care s-a apreciat asupra ponderii pretins nesemnificative a obligației de plată a cotei de profit minim este nelegală, întrucât denaturează semnificația fără echivoc a clauzei contractuale, restrângând sfera ei de aplicare doar la clauzele așa-zis semnificative, ceea ce, evident, nu a stat în intenția părților, cu atât mai puțin cu cât de esența contractului de asociere în participațiune este profitul din exploatarea bunului, profit care nu poate fi considerat nesemnificativ mai ales în considerarea duratei mari a contractului - 25 de ani.
Este dovedită cu raportul de expertiză și necontestată în calea de atac a apelului împrejurarea că intimata pârâtă a nesocotit în mod sistematic obligația de plată la termen a cotei de profit minim convenite prin contract, începând chiar cu anul 2001 când această obligație a luat naștere în raport de momentul punerii în exploatare a bazei sportive.
Din acest punct de vedere, tot prin raportare la articolul 12 alineat 4 din contractul părților, Curtea apreciază ca nelegală hotărârea primei instanțe și sub aspectul modului în care s-a făcut referire la situația în care devine operant pactul comisoriu. Dispozițiile articolului 12 alineat 4 din contract devin incidente nu doar în cazul neîndeplinirii obligației de plată a cotei de profit minim, ci ori de câte ori această obligație nu a fost îndeplinită pe o perioadă mai mare de trei luni, această ipoteză fiind confirmată de raportul de expertiză, care a semnalat întârzieri la plată mai mari de trei luni începând chiar cu data scadenței din 5 august 2001 (în acest sens sunt relevante datele din situația privind debitele și plățile aferente contractului de la filele 256 și următoarele din dosarul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială).
Sub același aspect, Curtea a înlăturat ca neîntemeiată apărarea intimatei pârâte referitoarea la necomunicarea de către apelantul reclamant a contului corect în care să se efectueze plățile, având în vedere că această împrejurare ar fi fost exoneratoare de răspundere pentru întârzierea plății într-o singură situație, câtă vreme după reglementarea acestui aspect acesta nu a mai reprezentat un impediment la plată și cu atât mai puțin o justificare a întârzierii sistematice la plată.
Instanța de fond a reținut în mod netemeinic și faptul că, prin acceptarea plăților sistematic întârziate, apelantul reclamant a renunțat implicit la invocarea pactului comisoriu inserat în contract. Dincolo de faptul că o atare interpretare nu este autorizată de nici una din prevederile contractuale și nu are nici temei legal, aceasta este de natură a confirma atitudinea abuzivă și vădit contrară prevederilor contractuale a intimatei pârâte. Această interpretare vine în contradicție și cu dispozițiile articolului 970 Cod civil, care consacră principiul executării obligațiilor contractuale cu bună credință, Curtea apreciind și că, pentru a se putea vorbi despre renunțarea la un drept, chiar și în cadru extrajudiciar, trebuie să existe o manifestare de voință expresă în acest sens, renunțarea la drept neputând fi implicită.
Pe cale de consecință, având în vedere că promovarea cererii de chemare în judecată denotă fără echivoc intenția creditoarei obligației neîndeplinite în termeni contractuali de a solicita desființarea contractului cu daune interese, în condițiile articolului 1021 teza a II a Cod civil, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod eronat situația de fapt și a făcut o greșită aplicare a prevederilor acestui articol, motiv pentru care va admite apelul în temeiul articolului 295 și al articolului 296 Cod procedură civilă.
Va fi schimbată în parte hotărârea atacată, în sensul că va fi admisă cererea și va fi constatat reziliat contractul de asociere în participațiune încheiat de părți.
În atare situație, Curtea apreciază ca întemeiată și a doua critică relativă la capătul de cerere accesoriu privind obligația de predare a bunului adus în asociere, făcând aplicarea principiului de drept resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis. În temeiul articolului 969 Cod civil, cu raportare la dispozițiile articolului 7 alineat 1 din contractul părților și la articolul 480 Cod civil, Curtea va admite și capătul de cerere privitor la obligarea intimatei pârâte să elibereze și să predea reclamantului baza sportivă ce face obiectul contractului sus-menționat.
Este întemeiată și a treia critică privitoare la modul în care au fost acordate cheltuielile de judecată.
Se constată că cererea reclamantului a fost admisă în parte, în timp ce cererea pârâtei a fost respinsă ca nefondată. În atare situație, câtă vreme o singură cerere a fost admisă, respectiv cea a reclamantului, nu se poate vorbi despre culpa procesuală a acestei părți litigante, ci despre culpa procesuală a pârâtei, care a căzut în pretenții atât în cererea reclamantului, cât și în propria cerere reconvențională, din acest punct de vedere doar pârâta aflându-se sub incidența art.274 Cod procedură civilă. Singura sancțiune aplicabilă reclamantului pentru admiterea în parte a pretențiilor cu a căror soluționare a învestit instanța este acordarea în parte a cheltuielilor de judecată, proporțional cu pretențiile admise, în nici un caz suportarea și a cheltuielilor părții adverse, de aceea Curtea apreciază ca neîntemeiată măsura de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în fond.
Reținând greșita aplicare a dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă, urmare a admiterii apelului, Curtea va schimba și soluția primei instanțe sub aspectul obligării reclamantului la cheltuieli de judecată, în sensul exonerării sale de această obligație.
Urmează a fi menținute celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant PRIMARUL SECTORULUI 3 B, cu sediul în B,--4 sector 3, împotriva sentinței comerciale nr.6058/16.04.2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SPORT CLUB SRL, cu sediul în B,--4, -,. C,. 4,. 105 sector 2.
. Schimbă în parte hotărâre atacată în sensul că constată reziliat contractul de participare nr.1130 din 04.11.1998 încheiat de părți.
Obligă pe pârâtă la eliberarea și predarea bazei SPORTIVE SPORT CLUB în suprafață de 1290 mp situată în B, Parcul adiacent străzii G Sector 3 în sensul de aol ăsa în deplină proprietate Primăriei Sectorului 3
Înlătură obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Teodora Bucur
