Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 483/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.483
Ședința publica din 14.11. 2008
Instanța compusa din:
PREȘEDINTE: Decebal Tărăgan
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta - SRL, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - TURISM SRL și intimata pârâtă - VIDEO COMUNICAȚII ROMÂNIA SRL, împotriva sentinței comerciale nr.1641/05.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI- a Comerciala, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 07.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 14.11.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin sentința comercială nr. 1641 din 5.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, s-a admis acțiunea principală formulată de reclamanta - - TURISM SRL B și a fost obligată pârâta - VIDEO COMUNICAȚII ROMANIA SRL B, să efectueze reparațiile necesare, potrivit procesului verbal de recepție, din 25.05.2007, la ușile, care au făcut obiectul contractului nr. 235/8.05.2006, precum și la plata sumei de 68.545,44 lei, reprezentând penalități, în cuantum de 0,15% ron pe zi de întârziere din valoarea contractului de livrare și montaj nr. 235/8.05.2006.
De asemenea, s-a admis cererea de chemare în garanție, formulată de pârâta - VIDEO COMUNICAȚII ROMANIA SRL, împotriva chematei în garanție - SRL - FOCȘANI, și a fost obligată chemata în garanție, să efectueze reparațiile necesare, potrivit procesului verbal de recepție, din 25.05.2007, la ușile, care au făcut obiectul contractului nr. 235/8.05.2006, precum și la plata sumei de 68.545,44 lei, reprezentând penalități, în cuantum de 0,15% ron pe zi de întârziere, din valoarea contractului de livrare și montaj nr. 235/8.05.2006.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a avut în vedere susținerile părților, probele administrate în cauză și dispozițiile legale în materie.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, chemata în garanție - SRL, considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea apelului, chemata în garanție a arătat că, reclamanta a chemat în judecată, pe pârâtă, solicitând ca, aceasta să fie obligată să efectueze reparațiile necesare, potrivit procesului - verbal de recepție, din data de 25.05.2007, la ușile, care au făcut obiectul contractului nr. 235/8.05.2006, încheiat între acestea; să plătească suma de 68.545,44 lei, reprezentând penalități de întârziere, în cuantum de 0,15% pe zi, din valoarea contractului, conform articolului 8 alineat 1 din contract.
Pârâta, la rândul său, a chemat în garanție pe - SRL, solicitând ca, în cazul în care va fi admisă acțiunea reclamantei, chemata în garanție să fie obligată, la efectuarea reparațiilor și plata penalităților de întârziere, aceasta fiind furnizorul ușilor, în discuție, conform contractului secundar nr. 845/6.05.2006.
Prin întâmpinarea pe care a formulat-o, a arătat că, nu avea culpă, pentru întârzierea montării ușilor, și că, este de acord, să execute reparațiile, prevăzute în procesul verbal de recepție din 25.05.2007.
Înscrisurile anexate la întâmpinare dovedeau că, a executat și livrat, în termenele contractuale, cele 120 uși, la care s-a obligat, dar, nu a putut executa montajul, deoarece, nu erau finalizate golurile din ziduri.
Privitor la penalități, a arătat că, în contractul nr. 845/6.05.2006, încheiat cu pârâta, la articolul 6 alineat 1, nu s-a prevăzut un cuantum al penalităților de întârziere, că nu-i era opozabil contractul nr. 235/8.05.2006, încheiat între reclamantă și pârâtă, și prin urmare, nu putea fi obligată, la plata penalităților, prevăzute în acest contract.
Cu toate acestea, deși, în general, instanța a reținut corect situația de fapt, aceasta interpretează greșit actele juridice deduse judecății, clauzele contractuale și raporturile dintre părți, astfel cum va arăta și dovedi.
În acest fel, instanța a pronunțat o sentință netemeinică și nelegală.
Revenind strict la motivele de apel, a criticat sentința sub următoarele motive:
Pe excepție, instanța a încălcat competența materială a altei instanțe, judecând capătul de cerere, privind obligarea chematei în garanție, la plata penalităților de întârziere, în cuantum de 68.545,44 lei. A încălcat prevederile articolului 2 alineat 1 litera a Cod procedură civilă, deoarece, cuantumul nu este de peste 100.000 lei.
Consideră că instanța de fond, a putut judeca primul capăt de cerere, acesta nefiind evaluabil în bani, dar, trebuind să disjungă cauza și să o trimită spre competentă soluționare, privind al doilea capăt de cerere, la Judecătoria sectorului 6, unde-și are sediul pârâta.
Excepția invocată fiind de ordine publică, o poate ridica în prezentul apel, solicitând astfel, anularea parțială a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța competentă, să judece capătul privind penalitățile (Judecătoria sectorului 6).
Pe, fondul cauzei, în cazul în care se va trece peste această excepție, și se va reține cauza, spre judecată, să respingă cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată, privind obligarea sa, la plata penalităților de întârziere, având în vedere următoarele considerente:
Instanța a reținut, în mod eronat, că, există clauză penală, în contextul dintre părți, iar plata penalităților are o bază reală, cât timp, intenția se întemeiază pe o clauză penală, expresă, și determinată, prin acordul succesiv al celor 3 părți, de altfel, aceasta este toată motivarea dată de instanță.
În acest context, respectiva clauză penală, expresă, cuantificată la 0,15% pe zi din valoarea contractului, există numai la articolul 8 alineat 1 din contractul nr. 235/8.05.2006, încheiat între reclamantă și pârâtă.
În contractul nr. 845/6.05.2006, încheiat între ea și pârâtă, această clauză penală nu a existat, practic, sau este ineficientă și nu putea produce efecte juridice, deoarece, formularea este generică, iar cuantumul penalități nu era precizat.
La articolul 6 alineat 1, în situația în care, una din părți, nu își îndeplinea, în termenul prevăzut în contract obligațiile, este datoare să plătească penalitățile de întârziere, conform legilor în vigoare.
Așadar, nu se prevăd despăgubiri, ci, penalități, iar privitor la penalități, nu există vreo lege în vigoare, aplicabilă.
De asemenea, nu a existat un acord, succesiv, al celor 3 părți, privitor la clauza penală, cu atât mai mult cu cât, contractul dintre ea și pârâtă, este încheiat, anterior, celui dintre reclamantă și pârâtă, și deci, nu se poate susține că la contractul nostru s-ar aplica clauzele din contractul dintre reclamantă și pârâtă.
Apelanta, a respectat termenele contractuale de execuție și transport, la obiectiv, a ușilor, iar montajul l-a executat în funcție de condițiile create de pârâtă, care avea calitatea de antreprenor general și avea contracte, cu beneficiarul reclamant: lucrările de construcție și modernizare a hotelului din
Neavând frontul de lucru necesar, care cădea în sarcina pârâtei, montajul ușilor l-a efectuat în funcție de ritmul lucrărilor de construcție executate de aceasta.
Prin urmare, aceasta nu poate invoca propria culpă, în dovedirea susținerilor sale, privind culpa chematei în garanție.
În fapt, astfel cum a dovedit cu avizele de expediție, anexate la întâmpinare, până la data de 4.08.2006, a livrat pârâtei toate cele 120 uși, plus cele 7 uși, comandate suplimentar. În mod normal, montajul tuturor acestor uși ar fi durut 15 zile, dacă avea condițiile necesare, create de pârâtă.
De precizat, la data de 10.08.2006, când a făcut o evaluare a stadiului de montaj al ușilor, etajul 3 era terminat (40 uși montate în luna iulie 2006), etajul 2 aproape terminat (36 uși montate) iar etajul 1 era început.
Finalizarea etajului 3 permis, darea în exploatare a camelor de pe etaj, iar muncitorii săi au fost cazați, în hotel, așa cum o dovedesc ordinele de deplasare, din acea perioadă, pe care le-a anexat.
Un alt argument, în sprijinul faptului că, nu avea culpă pentru întârzierea montajului, îl constituie împrejurarea că pârâta, a achitat prețul ușilor, inclusiv- transportul și montajul, conform eșalonării convenite, prin contract. Acest lucru nu s-ar fi întâmplat, dacă pârâta, considera că, nu și-a îndeplinit obligațiile contractuale, în termen, sau dacă, nu ar fi recunoscut că, întârzierea montajului, se datora propriei culpe. De altfel, niciodată, pârâta nu a atenționat-o, în privind întârzierii montajului.
Procesul verbal de recepție, încheiat la data de 25.05.2007, s-a întocmit, după montarea ultimelor 7 uși comandate suplimentar, deși cele 120 uși, care au făcut obiectul contractului, erau montate, cu mult timp înainte.
De reținut că procesul verbal s-a încheiat numai între apelantă și pârâtă, astfel încât, nu îi este opozabil reclamantei beneficiare și nu poate fi folosit de aceasta, împotriva apelantei, pentru a dovedi întârzierea montajului ușilor, respectiv -durata întârzierii, pentru care calculează penalități.
contractate sunt diferite în cele două contracte, astfel încât, a fost obligați la plata unor penalități calculate la valoarea contractului dintre reclamantă și pârâtă, contract cu care nu avea nici o legătură.
În susținerea apelului s-a solicitat proba cu înscrisuri, iar cererea, a fost timbrată, cu o taxă de timbru în sumă de 3.190 lei și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Apelul este fondat.
Analizând actele și lucrările dosarelor, în raport cu motivele de apel invocate, probele administrate, clauzele contractuale și dispozițiile legale în materie, Curtea constată, referitor la primul motiv, privind excepția necompetenței materiale, că acesta nu poate fi primit, deoarece, este accesoriu și urmează soarta principalului, fiind incidente, în cauză, dispozițiile articolului 17 Cod procedură civilă.
Pe fond, Curtea constată că, chemata în garanție nu și-a putut îndeplini, parte, din obligația ce-i revenea, ca urmare a culpei pârâtei, care nu i-a creat frontul de lucru necesar, respectiv - finalizarea golurilor din ziduri, în vederea asigurării montării ușilor, în termenul prevăzut în contract.
Chemata în garanție are, însă, o culpă în îndeplinirea obligațiilor asumate, în condițiile în care, prin procesul verbal de finalizare a lucrării, din data de 25.05.2007, operațiunea de montaj și ușile livrate, prezentau unele lipsuri sau nefuncționalități, pe care aceasta s-a obligat să le remedieze.
În aceste condiții, Curtea constată că, neîndeplinirea, la termen, a obligațiilor, către reclamantă, se datorează culpei concurente a pârâtei și chematei în garanție, astfel că, plata penalităților de întârziere trebuie suportată, în egală măsură, de aceste părți, atâta vreme cât, cele 2 contracte, au aproximativ aceeași valoare.
În consecință, Curtea constată că, instanța de fond a reținut o situație de fapt, parțial, eronată în cauză, pe baza probelor administrate, și a făcut o interpretare și aplicare greșită a clauzelor contractuale și a dispozițiilor legale în materie, specifice speței și menționate mai sus, astfel că, motivele de apel, invocate sunt, în parte, întemeiate, cu distincțiile arătate mai sus.
Față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că, sentința comercială atacată este, parțial, netemeinică și nelegală, și urmează a fi schimbată, în parte, prin admiterea apelului, în temeiul articolului 296 Cod procedură civilă, în sensul că, se va admite, doar, în parte, cererea de chemare în garanție și va obliga chemata în garanție, numai, la plata sumei de 34.277,72 lei, cu titlu de penalități de întârziere, către pârâtă.
Se vot menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Urmează a se compensa, în totalitate, cheltuielile de judecată, efectuate de pârâtă, la fond, cu cele ale chematei în garanție, în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta - chemata în garanție - SRL, cu sediul în F,-, Județ V, împotriva sentinței comerciale nr.1641 din 5.02.2008 a Tribunalului București - Secția a VI- a Comercială, în contradictoriu cu intimata - reclamantă - - TURISM SRL, cu sediul în B,-, -. 3,. 34 sector 3, și intimata pârâtă - VIDEO COMUNICAȚII ROMÂNIA SRL, cu sediul în B,--100,. 19,. 1,. 4,. 17 sector 6, și în consecință:
Schimbă, în parte, sentința comercială atacată, menționată mai sus, în sensul că, admite, în parte, cererea de chemare în garanție și obligă chemata în garanție, numai, la plata sumei de 34.277,72 lei, cu titlu de penalități de întârziere, către pârâtă.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței comerciale atacate.
Compensează, în totalitate, cheltuielile de judecată, efectuate de pârâtă, la fond, cu cele ale chematei în garanție, în apel.
Definitivă. Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi - 14.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
28.11.2008
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Decebal TărăganJudecători:Decebal Tărăgan, Gabriela Vințanu
