Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.49/COM
Ședința publică de la 04 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta-reclamantă - SRL, cu sediul în loc.,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.3185/COM/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P-ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ - cu sediul în C, str.-, nr.250, județul C și P ROMSILVA - cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru apelanta-reclamantă, avocat în HG baza împuternicirii nr.92561 din 30.04.2009, pentru intimata pârâtă Romsilva - Direcția Silvică C - consilier juridic - în baza delegației din 04.05.2009 depusă la dosar, lipsind intimata-pârâtă Romsilva
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, stadiul litigiului; totodată, învederează că intimata-pârâtă Direcția Silvică Caf ormulat întâmpinare, după care:
Instanța comunică apelantei reclamante un exemplar al întâmpinării formulată de intimata pârâtă Romsilva prin Direcția Silvică Avocat arată HG că nu solicită termen pentru a lua cunoștință de întâmpinare.
Părțile prezente arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat în cauză.
Instanța constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Având cuvântul avocat pentru HG apelanta reclamantă solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, respectiv modificarea în parte a sentinței apelate. Arată că instanța a adăugat la lege, în sensul că în dispozitivul sentinței este cuprinsă mențiunea "preț de pornire". Art.12 din Legea nr.346/2004 prevede dispoziția imperativă "pentru activele disponibile utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere încheiate cu regiile autonome, vor fi vândute, la solicitarea locatarului sau asociatului, la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare întocmit de un expert acceptat de părți, după deducerea investițiilor efectuate în activ de către locatar/asociat". Arată că prețul activului este cel stabilit de expert prin raport. Părțile trebuie să negocieze doar modalitatea de plată a prețului care poate fi: directă, în rate sau leasing. Prețul negociat este cel stabilit pe baza raportului de evaluare acceptat de părți, după deducerea investițiilor. Precizează că nu a contestat cuantumul prețului. Solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Consilier juridic - pentru intimata pârâtă Romsilva - Direcția Silivică C solicită respingerea apelului ca nefondat. Apelanta susține că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art.12 lit.b) din Legea nr.346/2004, în sensul că a hotărât ca prețul activului să se stabilească prin negociere. Arată reprezentantul pârâtului că instanța nu se poate substitui voinței părților, tocmai urmare a dispozițiilor imperative ale art.12 lit.b din lege. Decizia nr.3995/2005 a se înscrie celor mai sus susținute. În speță prețul de la care urmează să pornească negocierea s-a stabilit de către expertul judiciar, preț contestat de pârâtă pe care l- considerat neobiectiv. La fila 16 dosar fond se află cererea formulată de pârâte privind suplimentarea raportului de expertiză tehnică având ca obiectiv evaluarea elementelor de activ: instalație electrică, drum de acces și platformă de acces, și gard împrejmuitor - solicitare respinsă de instanță ca neutilă cauzei. Consideră reprezentantul Romsilva - Direcția C, că prețul de 325 de milioane pentru 3 construcții aflate în apropierea unui aeroport, la care s-au făcut investiții, este un preț inechitabil. De-a lungul întregului ciclu procesual a susținut că prețul este subiectiv. A admite ideea că prin hotărâre judecătorească se stabilește prețul efectiv al vânzării ar trebui să se admită că hotărârea judecătorească ține loc de contract de vânzare-cumpărare; este inadmisibil în lipsa acordului de voință al părților. Apelul nu este admisibil nici raportat la obiectul pretenției dedusă judecății - obligația de a face - respectiv încheierea contractului de vânzare-cumpărare și nicidecum o cerere întemeiată pe obligația de a da - stabilirea efectivă a prețului și vânzarea efectivă a activului. Solicită respingerea apelului ca nefondat.
Avocat pentru HG apelanta reclamantă arată că apărătorul pârâtelor este în eroare. Pârâtele nu au formulat apel ca să conteste prețul. Prețul stabilit de expert nu este un preț subevaluat. sunt construite din chirpici, în anul 1918. Reclamanta a făcut investiții la aceste clădiri. În conformitate cu dispoziția Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a dispus clar, admiterea recursului formulat de - SRL, casarea în parte a sentinței recurate și trimiterea dosarului la prima instanță pentru a se pronunța asupra prețului vânzării, instanța trebuie să se pronunțe asupra prețului. Consideră că prețul stabilit de expert prin raport nu este un preț subevaluat. Nu este de acord cu sintagma cuprinsă în dispozitivul instanței de fond " preț de pornire".
Consilier juridic - susține că valoarea de inventar a celor 3 construcții depășește 1 miliard de lei. Corect este prețul de la care se pornește negocierea.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată la Tribunalului Constanța sub nr.2498/COM/2005, reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâtele Romsilva - Direcția Silvică C și Romsilva B, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor la vânzarea către reclamantă a activului pe care îl deține în baza contractului de închiriere nr.3/14.01.2005, respectiv atelierul de prelucrat lemn situat în localitatea, județul
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr.3/14.01.2005, ce a avut ca obiect atelierul de prelucrat lemn situat în localitatea.
De fapt, acest contract a constituit prelungirea contractului anterior, reclamanta folosind spațiul încă din 1997.
Încă din anul 2000 reclamanta s-a adresat Direcției Silvice C în vederea negocierii vânzării respectivelor active pe care le deține în baza contractului de închiriere și asupra cărora a făcut mai multe investiții necesare întreținerii lor.
Pârâta a contestat însă efectuarea acestor investiții și a refuzat să vândă reclamantei activul prin negociere directă, organizând licitație pentru vinderea acestuia la 28.09.2005.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.12 din Legea 346/2004, art.27, 28 din OUG 88/1997, art.109, 111-118 din Normele metodologice de aplicare a OUG 88/1997.
Prin întâmpinare, Regia Națională a Pădurilor Romsilva, prin Direcția Silvică Cas olicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
În motivare s-a arătat că reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art.12 din Legea 346/2004, însă prin "active" se înțelege unități de producție, subunități, secții, spații comerciale, spații de cazare ori alte bunuri de același gen din patrimoniul unei regii autonome, societăți/companii naționale, precum și al
unei societăți comerciale cu capital majoritar de stat, ce pot fi organizate să funcționeze independent.
Așa cum rezultă din contractul de închiriere nr.3/14.01.2005, reclamanta are în folosință doar unele elemente componente ale întregului activ ce reprezintă atelierul de prelucrat lemn.
Pe cale de consecință, reclamanta nu poate fi beneficiara drepturilor izvorâte din Legea 346/2004, neavând în folosință activul în integralitatea lui. A admite ipoteza dezmembrării activului ar însemna să se adauge la lege, ceea ce nu este permis.
Cererea reclamantei nu poate fi admisibilă în condițiile în care prin Hotărârea Consiliului de Administrație al Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva s-a stabilit vânzarea întregului activ, Consiliul de Administrație fiind acela care stabilește oferta de vânzare, conform HG 577/2002.
Prin sentința civilă nr.3955/COM/23.06.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr.2498/COM/2005, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor Romsilva B, și Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică
A obligat pârâta să vândă reclamantei activul situat în comuna,-, județul C, compus din magazie de produse finite, anexă magazie - vestiar, birou, identificat în planul de situație întocmit de - SRL cu nr.4, 3 și respectiv 8.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța a reținut că reclamanta a închiriat, în baza contractului de închiriere nr.2583/24.11.1997 încheiat cu Direcția Silvică C, o parte din activul "Atelier de prelucrat lemn ", contract prelungit până în 2005, când între aceleași părți a intervenit contractul de închiriere nr.3/14.01.2005.
La 01.09.2000, prin adresa nr. 4847, pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - Direcția Silvică Caf ăcut o ofertă de vânzare reclamantei, în urma solicitărilor acesteia de a cumpăra activul închiriat.
Ulterior pârâta revine asupra acestei oferte și hotărăște să scotă la licitație activul - Atelier de prelucrat lemn la 17.10.2005.
Deși în anunțul pentru ținerea licitației pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva - prin Direcția Silvică C face trimitere la prevederile Legii 346/2004, Legea 137/2002, OG 88/1997, HG 577/2002, aceasta a contestat dreptul reclamantei de a cumpăra activul închiriat prin negociere directă, apreciind că nu se putea vinde decât întregul activ, acesta neputând fi fracționat în mod funcțional, iar vânzarea, în această situație, nu se putea face decât prin licitație.
Atât prevederile art. 27 alin. 1 din OUG 88/1997, cât și cele ale art.12 lit.b) din Legea 346/2004 prevăd că activele disponibile, aflate în folosința unor societăți comerciale, în baza unor contracte de închiriere, locație de gestiune sau asociere în participațiune pot fi vândute prin negociere directă acestor societăți.
Diferența dintre cele două reglementări constă în faptul că, în timp ce OUG 88/1997 vorbește de posibilitatea vânzării acestor active, dispozițiile Legii 346/2004 instituie obligativitatea vânzării acestor active, dacă sunt îndeplinite condițiile legale.
Cele două expertize efectuate în cauză au concluzionat că părțile din activ deținute de reclamantă pot funcționa independent și că ele se încadrează în definiția cuprinsă în art.13 alin.1 din lege. Mai mult, cel de al doilea raport a relevat faptul că și celelalte elemente, care nu au fost închiriate, pot funcționa independent.
De asemenea, cele două rapoarte au cuantificat investițiile efectuate de reclamantă la spațiile în litigiu.
În aceste condiții, instanța a constatat că sunt îndeplinite toate cerințele legale care o îndreptățesc pe reclamantă să obțină vânzarea, prin negociere directă, a spațiilor comerciale închiriate.
Întrucât art.12 lit.b) din Legea 346/2004 instituie obligativitatea vânzării activelor în condițiile îndeplinirii tuturor cerințelor legale, cerințe constatate ca îndeplinite, instanța a admis cererea și a obligat pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva, în patrimoniul căreia se află activul în litigiu, să vândă reclamantei acest activ.
În ceea ce privește prețul, instanța a apreciat că acesta urmează să fie stabilit, așa cum arată textul art.12 din Legea 346/2004, prin negociere, plecându-se de la prețul stabilit prin expertiză, din care se vor deduce investițiile efectuate.
Dacă în ceea ce privește obligația de a vinde, s-a reținut că este vorba de obligație legală, instanța nefăcând decât să constate îndeplinirea sau nu cerințelor legii, cu privire la preț s-a apreciat că instanța nu poate suplini acordul de voință al pârâtei în stabilirea acestuia, neexistând temei legal.
Criticând soluția instanței ca fiind netemeinică și nelegală, împotriva sentinței civile nr.3955/COM/23.06.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosar nr.2498/COM/2005 a formulat apel pârâta Romsilva prin Direcția Silvică C, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii cererii ca nefondată.
Reclamanta - SRL a formulat cerere de aderare la apelul declarat de pârâtă solicitând schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul obligării pârâtelor la vânzarea activului la prețul rezultat din raportul de expertiză întocmit de.
Prin decizia civilă nr.18/COM/24.01.2007, pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr-, instanța de control judiciar a respins ca nefondate apelul principal și apelul incidental formulate de Romsilva prin Direcția Silvică C, respectiv - SRL, apreciind că soluția primei instanțe este temeinică și legală, fiind rezultatul unei interpretări corecte a situației de fapt și a raporturilor juridice născute între părți.
Împotriva deciziei civile nr.18/COM/24.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în dosar nr- a formulat recurs reclamanta - SRL, arătând că în mod netemeinic și nelegal, atât prima instanță cât și cea de control judiciar au apreciat că nu se pot substitui părților în vederea realizării acordului de voință la stabilirea prețului de vânzare a activului în litigiu.
Prin decizia civilă nr. 2531/26.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- 18/COM/24.01.2007, instanța aaa dmis recursul, a casat în parte decizia civilă nr.18/COM/24.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA și sentința civilă nr.3955/COM/23.06.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța și a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru a se pronunța asupra prețului vânzării.
Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute ca temeinice și legale.
Recursul declarat de pârâta Romsilva prin Direcția Silvică Caf ost respins ca nefondat.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța supremă a reținut că art.12 din Legea 346/2004 reglementează modalitatea de stabilire a prețului de vânzare a activelor ce îndeplinesc cerințele art.13 din Legea 346/2004 și art.3 din Legea 99/1999.
Procedând la rejudecarea cererii în fond, după casare, conform art.315 din Codul d e Procedură Civilă, în cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, la solicitarea ambelor părți, instanța a încuviințat și administrat proba cu expertiză de specialitate având ca obiectiv actualizarea - cu rata inflației și prin aplicarea coeficientului de uzură aferent - a prețului stabilit prin raportul de expertiză efectuat de expet.
Conform concluziilor raportului inițial întocmit de exp., valoarea totală de circulație a construcțiilor care alcătuiesc activul închiriat de reclamantă este de 60.477 lei, valoarea de circulație a investițiilor efectuate de reclamantă a fost stabilită la suma de 24.137 lei.
Deducând din valoarea totală a activului, valoarea totală a investițiilor efectuate de reclamantă, experta a concluzionat că prețul în sensul dat de art.12 lit.b din Legea 346/2004 este de 36.340 lei.
Cu ocazia întocmirii suplimentelor la raportul de specialitate mai sus menționat, experta a actualizat calculele, prin aplicarea indicelui de inflație și a coeficientului de uzură doar pentru 2 din valorile analizate inițial, respectiv pentru investiții -26.752.713 lei/ 23.566 lei și pentru prețul rezultat prin deducerea investițiilor din valoarea activului - 40.237,494 lei/ 32.643,859 lei.
În considerarea deciziei civile nr. 2531/26.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosar nr- și a concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză, instanța a admis acțiunea și a stabili ca preț de pornire a negocierilor pentru încheierea contractului de vânzare la care a fost obligată pârâta, suma de 32.643,859 lei, rezultat prin actualizarea, cu aplicarea indicelui de inflație și coeficientului de uzură, a prețului stabilit inițial, conform dispozițiilor exprese ale art.12 lit.b) din Legea 346/2004, la nivelul sumei de 36.340 lei.
Împotriva sentinței civile nr.3185/COM din 2009 Tribunalului Constanțaa formulat apel reclamanta - SRLN. care a criticat-o sub aspectul, că prin hotărârea pronunțată instanța a adăugat la lege prin sintagma inserată în dispozitivul hotărârii "preț de pornire a negocierilor" în loc de preț negociat stabilit pe baza raportului de evaluare. Susține apelanta reclamantă că este îndreptățită să cumpere activul deținut în locație întrucât îndeplinește condițiile legale respectiv: art.12 din Legea nr.346/2004, norma metodologică de aplicare a OUG nr.88/1997 cu modificările și completările ulterioare și a Legii nr.137/2002.
Intimata pârâtă Romsilva - Direcția Silvică Caf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, motivat de faptul că instanța nu poate să stabilească prețul activului, pentru că legea nu permite acest lucru, atât timp cât se vorbește de negocierea prețului, și față de faptul că intimata a contestat pe parcursul întregului proces corectitudinea și obiectivitatea raportului de expertiză efectuată în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea constată următoarele:
Conform art.318 alin.1 Cod procedură civilă, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum și asupra necesității administrării unor probe, sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat în considerentele deciziei, că potrivit art.12 din Legea nr.364/2004 privind stimularea înființării și dezvoltării întreprinderilor mici și mijlocii, activul disponibilizat de reclamantă poate fi vândut, la solicitarea locatarului la prețul negociat, stabilit pe baza raportului de evaluare de expertul acceptat de părți, după deducerea îmbunătățirilor efectuate de locatar.
În aceste condiții, în mod greșit, instanțele au stabilit că acestea nu pot stabili prețul negociat deoarece ar suplini acordul de voință al părților.
Deci, în condițiile art.12 din Legea nr.364/2004, Curtea de Apel avea obligația de a decide încheierea contractului de vânzare la prețul astfel stabilit.
În rejudecare, instanța de fond - Tribunalul Constanța, în urma efectuării raportului de expertiză de specialitate, în mod corect a stabilit prețul de pornire al negocierilor pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind activul situat în comuna ,- la suma de 32.643.859 lei.
Pe de altă parte, prin soluția pronunțată, instanța de judecată nu a adăugat la lege ci s-a conformat deciziei de casare a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Așa fiind, criticile formulate sunt neîntemeiate, conform art.296 Cod procedură civilă apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul comercial d eclarat de apelanta-reclamantă - SRL, cu sediul în loc.,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.3185/COM/14.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P-ROMSILVA prin DIRECȚIA SILVICĂ - cu sediul în C, str.-, nr.250, județul C și P ROMSILVA - cu sediul în B, sector 1,-, având ca obiect obligația de a face, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 04 mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond:
Red.dec.jud.-/11.06.2009
Tehnored. 5 ex./11.06.2009
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga
