Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR. 505
Sedința publică din 25 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ana Maria State Ungureanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Vințanu
GREFIER - - -
****************
Pe rol judecarea cererii de apel, formulată de apelantul reclamant împotriva sentinței comerciale nr.4055/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC R -.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă apelantul reclamant prin avocat cu împuternicire avocațială colectivă la dosar și intimata pârâtă prin avocat cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 23 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:
Apărătorul apelantului depune la dosar chitanța în original, nr.-/1/23.06.2009 reprezentând taxa de timbru în sumă de 5.150 lei, precizând că nu a putut recupera suma achitată în plus.
Intimata prin apărător, având cuvântul pe probe, solicită proba cu înscrisuri, urmând a depune actul constitutiv al societății pentru a face dovada faptului că administratorul nu avea drept de semnătură.
Apărătorul apelantului învederează că nu mai are alte probe de formulat și că se opune probei formulată de intimată, față de împrejurarea că la dosar sunt depuse aceste înscrisuri.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, respinge cererea de probe cu înscrisuri formulată de intimată, ca neutilă neconcludentă și nepertinentă, față de înscrisurile aflate la dosar.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată dezbaterile închise, în baza art.150 pr.civ. și acordă cuvântul părților pe apel.
Apelantul reclamant prin apărător, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Intimata pârâtă prin apărător, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond, ca legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin adresa înregistrată pe rolul acestei instanțe la 7.05.2009, Tribunalul București - Secția a VI a Comercială a înaintat spre competentă soluționare cererea de apel formulată de apelantul - reclamant în contradictoriu cu intimata - pârâtă SC R - împotriva sentinței comerciale nr. 4055/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința sus-menționată, instanța de fond a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului(precizată la 11.12.2007) de a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act de vânzare-cumpărare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin antecontractul autentificat sub nr 4252/21.10.2004 de BNP si pârâta s-a obligat să vândă reclamantului imobilul reprezentat din teren liber de construcții in suprafață de 260 mp din B str. - - nr 32 sector 1 in anumite condiții.
In acest sens partile au convenit ca plata sumei de 5000 euro cu titlu de avans pret să se efectueze după ratificarea antecontractului de adunarea generală a societății vânzătoare, astfel că nu se poate susține că reclamantul nu cunoștea aceasta situație și necesitatea indeplinirii cerinței legale obligatorii prevăzută de Legea 31/ 1990 pentru societățile comerciale.
Totodată in cuprinsul antecontractului s-a prevăzut că pârâta s-a angajat in sensul înstrăinării imobilului doar după finalizarea prin hotărâre irevocabilă a litigiului ce constituie obiectul dosarului nr. 167/2004 aflat pe rolul instanțelor la data încheierii antecontractului soluționat prin hotărâre definitivă la 9.05.2006.
Drept urmare orice plată anterioară nu poate fi considerată ca efectuată in temeiul conventiei cu titlu de preț de natură a-l îndreptăți pe reclamant să pretindă pronunțarea. unei hotărâri care să țină loc de contract de vanzare cumpărare și nici daune interese de vreme ce nu se poate reține din probatoriu un refuz nejustificat al pârâtei de a incheia contractul.
Așadar obligația pârâtei de vânzare depinde de obținerea acordului organului de conducere al societății pârâte, aspect cunoscut de reclamant de la incheierea antecontractului, acord care nu s-a obținut astfel incât operatiune a nu a mai avut loc. Astfel orice societate comercială funcționează după anumite principii prevăzute strict de lege in spetă Legea 31/1990 și actul constitutiv, sub aspectul funcționăm, a atribuțiilor administratorilor, a organelor angajate să reprezinte societatea și cum acordul hotărârii adunării generale nu s-a obținut pentru operațiunea in litigiu, cererea-nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, reclamantul - reclamant apreciind soluția instanței de fond ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
In speta, obligatia de a incheia contractul de vanzare cumparare nu a fost asumata de catre parata R sub o conditie, ci reprezinta o obligatie si simpla.
In mod eronat a retinut prima instanta faptul ca ratificarea antecontractului de catre adunarea generala a actionarilor reprezenta o condiție a încheierii contractului de vanzare-cumparare.
In conformitate cu dispozitiile Antecontractului, promitenta vanzatoare se obliga "sa efectueze pe spezele sale, urmatoarele formalitati (. ) pana cel mai tarziu la data de 30.11.2004 ratificarea acestui antecontract de catre proxima adunare generala a actionarilor societatii vanzatoare".
Astfel, se poate observa din chiar redactarea antecontractului faptul ca vointa interna a partilor a fost ca obligatia paratei de a incheia contractul nu a fost asumata sub conditia ratificarii antecontractului de catre AGA paratei ci constituie în realitate o obligatie si simpla.
Astfel, această ratificare pe care pârâta o califică drept o condiție, reprezintă în realitate o formalitate pe care probabil pârâta a prevăzut-o în antecontract pentru îndeplinirea unei obligații prevăzute în actele constitutive ale societății și care privea raportul dintre administrator și adunarea generală a acționarilor, obligație care, potrivit articolului 55 din Legea nr.31/1990 nu îi este opozabilă.
intimata parata SC R - si-a recnnoscut obligatia-de a incheia contractul de vanzare-cumparare cu apelantul.
Asa cum a rezultat din Procesul-verbal din data de 15.02.2005, incheiat intre subsemnatul si "R" -. reprezentantul C: "R" -. doamna, a ridicat in original de consemnare CEC nr. 42.30.-.-. u sumei de 5.000 EURO, reprezentand avans din pretul vamarii, fiind imputernicita in acest sens prin Delegatia de Serviciu nr. -.02.2005.
Prin conduita descrisa in cele de mai sus respectiv acceptarea plății efectuate de catre apelant, parata "R" a recunoscut existenta obligatiei de a incheia cu acesta contractul de vanzarc-cumparare, fiind fara relevanta faptul ca ulterior a restituit suma incasata.
Mai mult, la momentul incheierii antecontractului de vanzare-cumparare, cum si in momentul de fata nu exista nici o dispozitie legala care sa interzica expres incheierea in numele societatii de catre reprezentantul legal al acesteia, al unui act de dispozitie avand ca obiect un bun aflat in patrimoniul societatii.
Curtea analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, față de dispozițiile articolului 295 alineat 1 Cod procedură civilă reține următoarea situație de fapt.
Între SC R - în calitate de promitent vânzător și în calitate de promitent cumpărător s-a încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4252/21.10.2004 la și prin care, SC R - se obliga să vândă la data finalizării irevocabile a litigiului ce forma obiectul dosarului nr. 167/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 B - terenul situat în B str. -. - nr.32 bis sector 1 în suprafață de 260. promitenta vânzătoare urmând să efectueze mai multe formalități - printre care și aceea a ratificării contractului de către adunare generală a societății, după ratificare urmând a se achita cu titlu de avans suma de 5.000 Euro de către promitentul cumpărător.
Din interpretarea logico-juridică a antecontractului de vânzare-cumpărare conform articolului 977 cod civil rezultă că încheierea valabilă a contractului de vânzare-cumpărare depindea de îndeplinirea a 2 condiții - aceea a finalizării irevocabile a litigiului ce forma obiectul dosarului nr. 167/2004 a Judecătoriei Sectorului 1 B și de ratificarea antecontractului de către Adunarea generală a acționarilor societății vânzătoare, de obținerea titlului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, precum și celelalte formalități legale de intabularea terenului.
Din actele și lucrările dosarului nu rezultă modul în care s-a soluționat litigiul ce forma obiectul dosarului nr. 167/2004 al Judecătoriei Sectorului 1 B (se face doar o afirmație în sensul perimării apelului - dar nu se face dovada soluționării irevocabile).
Conform actelor din dosar, respectiv Hotărârea Adunării generale extraordinare a SC R - din 14.03.2005 (filele 47-49 dosar ) s-a respins vânzarea imobilului situat în str. -. - nr. 32 bis sector 1 B către conform antecontractului de vânzare-cumpărare.
În aceste împrejurări, condițiile de care depindeau încheierea contractului de vânzare-cumpărare nu s-au îndeplinit.
Am fi în prezența unor condiții suspensive de a căror îndeplinire depindea (nașterea) încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, pornind de la ideea apelantului reclamant în sensul că nu ne aflăm în prezenta unor condiții suspensive, problemă care s-a ridicat în practică și literatura juridică referitoare la promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare în sensul că în dreptul nostru promisiunea de vânzare-cumpărare bilaterală nu poate fi considerată o vânzare sub condiție suspensivă, tot nu ar fi îndeplinit condițiile încheierii valabile ale unui act juridic pentru că nu există unconsimțământ(ca și condiție de validitate a contractului) valabil exprimat.
Astfel nu existăacordul de voințăvalabil exprimate al promitentei vânzătoare care este o societate comercială - persoană juridică a cărei voință se exprima prin hotărârile luate de adunarea generală a asociaților/acționarilor conform legii, contractului sau statutului și care sunt obligatorii chiar pentru asociații/acționarii care nu au luat parte ori au votat contra (articolul 131 din Legea nr.31/1990). La baza formării voinței speciale stă principiul majorității.
Ca urmare necesitatea obținerii acordului adunării generale a acționarilor societății nu era o "simplă formalitate" pentru promitenta - vânzătoare ci chiar o condiție de care depindea valabilitatea actelor juridice.
În ceea ce privește al II -lea motiv de apel, pornin și de la istoricul prezentat de apelant - se constată de către instanță că plata avansului de 5.000 Euro trebuia achitată după ratificarea antecontractului de către adunarea generală care a avut loc la14.03.2005.
Ori apelantul a achitat suma cu titlu de avans de 5.000 Euro înainte de ratificarea adunării generale la 15.02.2005- sumă care deși inițial a fost încasată de societatea fost returnată.
La data de 21.03.2005 - deși nu avea acordul adunării generale pentru vânzare apelantul virează suma de 30.000 Euro - sumă de asemenea returnată-.
Ca urmare intimata pârâtă nu și-a însușit sau reținut nici o sumă de bani cu titlu de avans sau preț pentru antecontractul de vânzare-cumpărare, se poate spune că prin atitudinea sa (de a efectua o ofertă reală urmată de consemnațiune) apelantul reclamant ar fi urmărit obligarea intimatei - pârâte să încaseze o sumă necuvenită.
De altfel, dispozițiile articolului 586 Cod procedură civilă prevăd că atunci cînd debitorul va voi să plătească ceea ce este dator și creditorul nu va voi să primească plata, debitorul este în drept de a face o ofertă reală și de a consemna ce e dator.
Dar în această situație debitorul (reclamantul ) nu era cu nimic dator intimatei - pârâte (așa - zisă creditoare) SC R - întrucât nu trebuia să achite avansul decât după obținerea acordului adunării generale a acționarilor ceea ce nu s-a întâmplat.
Susține apelantul că nu există nici o dispoziție legală care să interzică în mod expres încheierea în numele societății a unui act de dispoziție de către un reprezentant legal având ca obiect un bun aflat în patrimoniul societății.
Chiar dacă nu există o pierdere expresă în acest sens, așa cum am arătat mai sus voința societății se formează în cadrul adunării generale iar hotărârile adunării generale sunt obligatorii pentru toți asociații sau acționarii.
Pe de altă parte legea reglementează răspunderea societății și răspunderea asociaților sau acționarilor pentru nerespectarea dispozițiilor legale sau statutare.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant, cu domiciliul ales în B, la, și Asociații SC de Avocați din str. -, nr. 35, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.4055/12.03.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC R -, cu sediul în B, sector 3,-, -.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 25.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Ana Maria State UngureanuJudecători:Ana Maria State Ungureanu, Gabriela Vințanu
