Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 51/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/2008
Ședința publică din data de 12 martie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Szabo
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul formulat de pârâta - TRANSILVANIA NORD - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE ȘI FURNIZARE A ENERGIEI ELECTRICE, împotriva sentinței comerciale nr. 5162/28.11.2007 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta -, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal se prezintă consilier juridic, pentru pârâtă și consilier juridic, pentru reclamantă, cu delegația la dosarul cauzei, la fila 27.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 660 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că dosarul se află la primul termen de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, Curtea, în temeiul art. 150. proc. civ. declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta pârâtei solicită admiterea apelului așa cum a fost acesta formulat și acordarea cheltuielilor de judecată pentru fond și recurs, arătând că în momentul construirii rețelei și a postului de transformare a existat un acord al proprietarului de teren, respectiv T, pentru ca acestea să fie instalate în acel spațiu, dată fiind necesitatea alimentării sale cu energie electrică. Arată, de asemenea, că art. 16, 19 și 41 din Legea nr. 13/2007 sunt texte de lege constituționale, Curtea Constituțională pronunțându-se în acest sens prin Deciziile nr. 72/2004, 140/2004, 167/2004, 203/2004, 163/2007 și 300/2007.
La solicitarea instanței, reprezentanta pârâtei arată că postul de transformare face parte din categoria celor zidite și care trebuie din punctul de vedere al soluției tehnice amplasate într-o construcție. Construcția în care este amplasat postul de transformare a avut încă de la început această destinație. Arată că societatea pârâtă realizează un serviciu de utilitate publică, conferindu-se de către lege în favoarea sa un drept de uz și unul de servitute, drepturi care se instituie asupra terenurilor și bunurilor proprietatea privată a altor persoane. Art. 16 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 stabilește faptul că exercitarea acestor drepturi se realizează cu titlu gratuit pe toată durata de existență a capacității energetice. Legea nr. 13/2007 nu este în contradicție cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, din perspectiva analizării jurisprudenței CEDO. Drepturile stabilite în favoarea pârâtei nu echivalează cu o expropriere formală și nici cu una de fapt, ci se limitează la un control al folosirii bunurilor, ceea ce nu contravine art. 1 din Protocol. În consecință nu există un abuz de drept din partea pârâtei, art. 16 alin. 5 din Legea nr. 13/2007 referindu-se la o altă situație decât cea din dosarul prezent.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate prin întâmpinare, învederând că prin procesul verbal din data de 09.08.2003 reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu și în consecință prin refuzul pârâtei de a plăti daune interese există un prejudiciu, dreptul de proprietate asupra terenului și al clădirii fiind îngrădit printr-un abuz de drept vădit din partea pârâtei, cu atât mai mult cu cât Constituția României, CEDO și art. 1 din Primul Protocol apără și garantează dreptul de proprietate. În ceea ce privește dispozițiile art. 998. civ. reprezentantul reclamantei arată că sunt îndeplinite condițiile pentru răspundere civilă delictuală, fapta pârâtei de a menține instalațiile în construcția reclamantei fără acordul acesteia constituie o faptă ilicită, prin încălcarea dreptului de proprietate și prin cauzarea unui prejudiciu prin lipsirea de folosința imobilului.
Reprezentanta pârâtei arată că antecesoarea reclamantei și-a dat acordul expres pentru ca postul de transformare să fie instalat în acel spațiu și că Legea nr. 13/2007 prevede că exercitarea dreptului de folosință și de servitute se realizează în mod gratuit.
Reprezentantul reclamantei arată că art. 16 alin. 4 din Legea nr. 13/2007 se referă doar la stat și la unitățile teritorial administrative, toți ceilalți proprietari ai imobilelor urmând a fi despăgubiți în conformitate cu dispozițiile art. 16 alin. 6 și 7 din Legea nr. 13/2007.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5.162 din data de 28.11.2007 pronunțată în dosarul nr. 2.859/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluja fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta - împotriva pârâtei DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE C-N și, în consecință a fost obligată această pârâta să plătească reclamantei echivalentul în lei conform cursului al sumei 2.108,16 euro la data plății reprezentând despăgubiri pentru lipsa de folosință a postului transformare a energiei electrice C8 situat în imobilul înscris în nr. 12.212 T sub, cu nr. topo. 7.005/1/1/1, 7.005/2/1/1, 7.005/3/1/1, 7.005/4/1/1, 7.005/5/1/1/1, 7.014/1/1/1, 7.015/1/2/1/1, 7.014/2/1/1/1/1, egale cu contravaloarea chiriei aferente perioadei 18.09.2003 - 10.12.2005.
Totodată, pârâta DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE C-N a fost obligată să plătească reclamantei - echivalentul în lei conform cursului al sumei de 97,10 euro la data plății pentru fiecare lună calendaristică începând cu data de 1.10.2005 și până la realizarea între părți a unui acord privind folosința punctului de transformare a energiei electrice C8 mai sus arătat, cu titlu de despăgubiri egale cu contravaloarea chiriei lunare aferente acestui spațiu.
Au fost respinse ca neîntemeiate pretențiile suplimentare ale reclamantei reprezentând obligarea pârâtei la ridicarea cablurilor de medie tensiune situate pe terenul din T,-, diferența de despăgubiri de 0,6 euro/mp./lună pentru perioada 18.09.2003 - 10.10.2005 și diferența de despăgubiri de 0,3 euro/mp./lună în continuare, până la realizarea între părți a unui acord privind folosința punctului de transformare a energiei electrice C8 mai sus arătat.
În final, au fost compensate cheltuielile de judecată ale părților în toate etapele procesuale desfășurate până în prezent.
Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor ce au aparținut "" T, ce a inclus și postul de transformare a energiei electrice C8 în urma licitației organizate cu ocazia executării silite, astfel cum reiese din procesul-verbal de licitație a bunurilor mobile nr. 491/9.09.2003 emis de T și din procesul-verbal de licitație pentru bunuri nr. 24.925/18.09.2003, drept care, subsecvent, a fost înscris în și ca atare este îndreptățită să se bucure de atributele dreptului de proprietate recunoscute de art. 480 Cod civil, art. 44 din Constituție și art. 1 din Protocolul la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cu limitele impuse de actele normative în vigoare. Se arată de către instanță în dezvoltarea celor menționate că pârâta a invocat un pretins proces-verbal de predare-primire din anul 1960, fără a face dovada existenței acestuia, contrar obligației de a face dovada propriilor susțineri tabilită prin dispozițiile art. 129 alin. 1.proc.civ. și art. 1169. civ. Mai mult, nu a indicat nici actul juridic care ar fi condus la această dobândire a dreptului de proprietate, legea neatribuind unui proces-verbal o natură juridică distinctă din punctul de vedere al pretinsei operațiuni juridice pe care ar constata- In alți termeni, procesul verbal în sine nu putea justifica, oricum dobândirea dreptului de proprietate al pârâtei asupra postului de transformare și asupra terenului traversat de cabluri, în absența unui act juridic: vânzare-cumpărare, donație, adjudecare, expropriere, atribuire în temeiul Legii nr. 15/1990 etc. Fiind o întreprindere înainte de anul 1989, supusă normelor de drept socialist care nu îi recunoșteau un drept de proprietate exclusivă asupra bunurilor imobile pe care le folosea în desfăurarea activității sale, pârâtei i s-au atribuit bunurile mobile și imobile necesare activității sale în proprietate în aceeași modalitate în care s-a procedat și cu antecesoarea reclamantei prin aplicarea Legii nr. 15/1990.
Simpla evidențiere a postului de transformare în contabilitate a pârâtei nu este de natură a îi conferi acesteia vreun drept asupra postului de transformare în litigiu. Mai mult, actele contabile de care s-a prevalat pârâta, fișa mijlocului fix cu nr. 10137 sunt acte unilaterale, inopozabile reclamantei.
Cât privește contractul de concesiune nr. 7/1 august 2005 referitor concesiunea serviciului de distribuție a energiei electrice în zona VIII - M, B, B, S, SMa cest act juridic nu are ca obiect bunurile imobile în litigiu ci un serviciu de utilitate publică.
Mai arată instanța că Legea nr. 318/2003, în continuarea nr.OUG 63/1998 a stabilit, într-adevăr, prin art. 37 alin. 4 faptul că terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție sunt și rămân proprietate publică. Acest text de lege este abrogat în prezent, întreaga Lege nr. 318/2003 fiind abrogată de Legea nr. 13/2007, fiind însă reluat de dispozițiile art. 41 alin. 4 din Legea nr. 318/2004. Articolul respectiv, interpretat în maniera propusă de pârâtă, în sensul în care reclamanta ar fi pierdut definitiv prin efectul legii dreptul de proprietate asupra terenului traversat de cablurile de distribuție, contravine dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, măsura fiind vădit disproporționată față de scopul urmărit, care se putea atinge mult mai echitabil prin exproprierea pentru cauză de utilitate publică, această din urmă variantă fiind consacrată prin art. 21 alin. 1 din Legea nr. 13/2007.
Prin cumpărarea la licitație a activelor, reclamanta a dobândit de la antecesoarea sa dreptul de proprietate asupra terenului înscris în NR. 12.212 T în situația actuală, grevat de sarcina de a fi traversat de cablurile de distribuție a energiei electrice. Desigur, pentru această sarcină care îi grevează dreptul de proprietate, reclamanta poate emite pretenții la despăgubire, în temeiul art. 21 alin. 2 din Legea nr. 13/2007 referitor la expropriere sau să solicite plata unei chirii până la realizarea procedurii de expropriere, însă reclamanta a formulat alte pretenții, referitoare la mutarea cablurilor.
În ceea ce privește pretențiile concrete ale reclamantei referitoare la mutarea cablurilor care îi traversează terenul proprietate a sa, instanța reține că potrivit art. 41 alin. 7 din Legea nr. 13/2007, cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuție a energiei electrice, ca urmare a racordării de noi utilizatori sau a schimbării caracteristicilor energetice inițiale ale utilizatorilor existenți, inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate de cel care a generat modificarea, conform reglementărilor în vigoare.
În consecință, Legea nr. 13/2007 permite realizarea pretențiilor reclamantei, însă doar pe cheltuiala sa. Sarcina de a suporta trecerea cablurilor reprezintă o limitare a dreptului său de proprietate determinată de un scop de utilitate publică și este proporțională cu scopul urmărit, distribuirea energiei electrice către consumatori, reclamanta având oricând la dispoziție opțiunea înlăturării acestei sarcini cu plata modificărilor aferente sau de a fi despăgubită pentru lipsa de folosință prin plata unei chirii sau prin cedarea dreptului său de proprietate contra unei despăgubiri globale în cadrul procedurii exproprierii.
Acordul dat inițial de antecesoarea reclamantei la amplasarea cablurilor pe terenul care se găsește în prezent în proprietate a reclamantei nu mai există, astfel încât, teoretic sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, fapta pârâtei de a menține cablurile respective pe terenul proprietate a reclamantei fiind ilicită, reprezentând o Încălcare a dreptului de proprietate al reclamantei, contrar art. 480. civ. respectiv cauzatoare de prejudicii - lipsa de folosință a terenului și susceptibilă de reparare în natură prin mutarea cablurilor. Cu toate acestea, chiar fiind îndeplinite condițiile art. 998. civ. Legea nr. 13/2007 exonerează de răspundere pe operatorul de distribuție prin art. 41 alin. 7, care permite menținerea cablurilor pe un teren pentru care nu există acordul de amplasare până la plata de către persoana interesată, reclamanta.
Dacă aceasta este situația terenurilor afectate de rețelele de distribuție, situația imobilului post de transformare este diferită, Legea nr. 13/2007 necuprinzând vreo dispoziție care să treacă În proprietate a publică imobilele clădiri afectate de activitățile de transformare și distribuție a energiei electrice sau vreo dispoziție care să oblige proprietarul unei clădiri să mențină instalațiile de transformare a energiei electrice înăuntrul imobilului până la mutarea lor pe cheltuiala sa.
In mod similar, reclamanta a dobândit de la antecesoarea sa dreptul de proprietate asupra postului de transformare C8 înscris în nr. 12212 T în situația actuală, grevat de sarcina de a fi ocupat de instalațiile de transformare a energiei electrice. Pentru limitarea dreptului său de proprietate, reclamanta, care nu mai înțelege să mențină acordul de amplasare gratuită a acestor instalații de transformare în imobilul proprietate a sa, a solicitat în mod întemeiat o despăgubire de la pârâta titulară de licență, fiind îndreptățită la compensarea limitării dreptului său de proprietate În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cât privește forma juridică concretă a acestei compensații, instanța are în vedere că fapta pârâtei de a menține instalațiile în construcția proprietate a reclamantei fără acordul acesteia reprezintă o faptă ilicită deoarece încalcă dreptul de proprietate al reclamantei și îi cauzează reclamantei prejudiciul lipsei de folosință a imobilului construcție, între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate caracterizat, în absența faptei reclamanta fiind liberă să închirieze spațiul sau să îl folosească În scopul realizării obiectului ei de activitate.
Împotriva soluției menționate a declarat recurs pârâta DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE C-N, solicitând admiterea apelului, desființarea hotărârii și respingerea în întregime a cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea celor solicitate, apelanta arată că hotărârea este netemeinică și nelegală din perspectiva interpretării greșite a prevederilor din legea energiei electrice, a nereținerii că are drepturi stabilite prin legea specială și a faptului că postul de transformare Taf ost încă din anul 1959 înregistrat în contabilitatea sa; cât și din perspectiva reținerii eronate a faptei ilicite prin menținerea cablurilor pe proprietatea intimatei, fără acordul acestuia, considerând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale.
Astfel, în dezvoltarea celor susținute, apelanta arată că în conformitate cu art. 16 alin. 1, 4 din Legea nr. 13/1997 realizează un serviciu de utilitate publică și pentru toate lucrările de realizare, retehnologizare și asigurare a funcționării capacităților energetice are instituit un drept de uz și servitute, cu titlu gratuit pe toată durata existenței capacității energetice, nefiind incident alin. 5 al art. 16 și art. 20 din același act normativ, pentru că aceste din urmă prevederi se referă la înființarea de capacități noi după data intrării în vigoare a legii, ceea ce nu este cazul în speță. Acest articol, 16, arată apelanta, a fost declarat constituțional prin deciziile nr. 72/2004, 140/2004, 167/2004, 203/2004 și nr. 41/2005 al Curții Constituționale în vechea lege a energiei, în considerarea faptului că orice proprietar își poate exercita dreptul de proprietate fără a îngrădi dreptul altor persoane, posibilitatea de a-și exercita propriile drepturi și de asemenea, luând în considerare caracterul de utilitate publică a activităților și serviciilor desfășurate în scopul alimentării cu energie electrică precum și pentru protejarea bunurilor, sănătății și intereselor persoanelor. Așadar, arată apelanta, raportat la considerentele reținute prin deciziile arătate, susținerile intimatei referitoare la încălcarea principiilor statuate de Constituție sunt neîntemeiate, acest aspect fiind deja verificat de Curtea Constituțională.
Totodată, arată apelanta, că deși dreptul de uz și servitute au ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile imobiliare, nu se traduce printr-o expropriere formală și nici într-o expropriere de fapt, atâta timp cât conferirea acestor drepturi face posibilă realizarea activității de distribuție și furnizare a energiei electrice, neîncălcând principiile constituționale.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului fundamentat, în esență, pe aceea că reținerile primei instanțe sunt corecte. Astfel, în argumentarea celor invocate se arată că este lipsită în totalitate de atributele de folosință și posesie a dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare și ca atare, este firesc să solicite daune interes, deoarece prejudiciul există tocmai prin aceea că dreptul său asupra terenului cât și asupra clădirii îi este îngrădit printr-un abuz de drept vădit din partea apelantei. Faptul că s-a invocat un drept de proprietate asupra clădirii, se arată de intimată, nu are nici o relevanță cât timp nu s-a adus nici un titlu aparent de drept care să poată contesta dreptul de proprietate dobândit în urma licitației.
Referitor la invocarea disp. Legii nr. 318/2003, se arată de către intimată că pe parcursul demersului a susținut că legea a intrat în vigoare când deja era proprietară; că mai întâi trebuia declarată utilitatea publică, apoi inițiată procedura cu acordarea despăgubirilor legale și abia apoi continuată folosirea imobilelor teren și clădire, așa cum reiese din prev. art. 44 alin. 3 din Constituție. Așadar, arată intimata, motivarea adusă de apelantă că exercitarea dreptului de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice prev. prin art. 16 din legea mai sus menționată, cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora, deși au ca efect lipsirea celor interesați de o parte din veniturile mobiliare, nu se traduce într-o expropriere formală, ci duce la un control al folosirii bunurilor, este clar un raționament fals. În speță, se arată, este evident că ocupându-i și folosind abuziv clădirea o lipsește de atributele dreptului de proprietate, practic a expropriat-o însă fără a fi obligată la o justă și prealabilă despăgubire.
Totodată, arată intimata, că susținerile apelantei cu privire la asigurarea alimentării cu energie a "" nu corespunde realității, întrucât această societate și-a încetat activitatea în punctul de lucru mai bine de un an.
Tot astfel, arată intimata, că nu înțelege să mențină acordul dat inițial de antecesoarea sa cu privire la amplasarea cablurilor de medie tensiune și a instalațiilor de transformare a energiei electrice în imobilul proprietatea sa; că este îndreptățită la compensarea limitării dreptului de proprietate; că fapta apelantei de a menține instalațiile pe proprietatea sa îi cauzează prejudiciul lipsirii de folosință a imobilului, între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.
În privința argumentelor aduse de apelantă referitor la dreptul de uz și servitute legală, arată intimata, că drepturile respective nu sunt edictate în favoarea apelantei pentru realizarea activității de transformare sau distribuire a energiei electrice.
Analizând apelul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță intimata - - - în contradictoriu cu pârâta - Transilvania Nord - - Sucursala de Distribuție și Furnizare a Energiei Electrice Cas olicitat instanței a fi obligată să ridice de pe terenul situat în T,-, proprietatea sa, cablurile de medie tensiune care îl traversează; să fie obligată - să îi plătească daune interese în cuantum de 94.471.703 lei (9447,17 RON) pentru perioada în care a folosit fără acord și în mod abuziv proprietate sa, precum și instalațiile care constituie postul de transformare energie electrică, respectiv din data de 18.09.2003 până în 01.10.2005, reprezentând chirie pe care ar fi încasat-o dacă s-ar fi închiriat postul de transformare; să fie obligată - să îi plătească daune de 3 Euro/mp/lună pentru perioada în care va folosi fără acord clădirea și instalațiile ce constituie postul de transformare.
În motivare s-a susținut că prin procesul-verbal de licitație nr. 24925 din 09.08.2003 a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului teren și construcții în suprafață de 17.909 mp, construcții ce includ și clădirea postului de transformare edificat de - și predată înainte de 1989 în custodie; că deși a efectuat demersuri pentru a încheia un contract de închiriere și a solicitat deseori, dat fiind folosirea exclusivă a clădirii ce constituie fostul de transformare -, acte de justificare pentru intrările pe proprietatea sa (ordin deplasare, devize lucrări reparații).
a ignorat solicitările și nu a dat nici un răspuns continuând să folosească postul fără acordul său.
Mai mult, arată intimata că pe proprietatea sa trec și cabluri de medie tensiune care din cauza stării avansate de uzură constituie un pericol pentru angajații societății și pentru a se evita o atare situație, întrucât pe lângă terenul său se află un teren aparținând domeniului public, cablurile electrice care actualmente traversează proprietatea ar putea fi deviate un metru lateral pe proprietatea publică.
În drept, s-a invocat prevederile art. 998-999. civ.; Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților cetățeanului încheiat la în anul 1952 și ratificat de Statul Român prin Legea nr. 30/1944; Constituția României.
Față de cele relevate - susține că în conformitate cu dispozițiile art. 37 alin. 4 al Legii nr. 318/2003 terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la data intrării în vigoare a legii sunt și rămân proprietate publică a statului și în această situație pentru folosința acestuia nu se pot cere despăgubiri; că mutarea rețelei electrice conform prevederilor aceluiași articol din actul normativ menționat impune suportarea cheltuielilor ocazionate de modificarea rețelei de cel care a generat modificarea.
Referitor la despăgubirile solicitate în temeiul răspunderii delictuale susține - că nu sunt întrunite cerințele instituite respectiv fapta ilicită, culpa, raportul de cauzalitate, în condițiile în care postul de transformare i-a fost predat în anul 1960 fiind înregistrat în contabilitatea sa și de vreme ce Legea nr. 318/2003 instituie prin dispozițiile ale un drept de uz și servituți cu titlu gratuit pe toată durata existenței capacității energetice.
Din conținutul rezumativ al celor susținute se observă că problemele puse în discuție de părți sunt acelea referitoare la modificarea/mutarea rețelei - cabluri de medie tensiune ce traversează terenul dobândit în urma licitației în anul 2003 de intimată; justificarea sau nu a despăgubirilor întemeiat pe răspunderea civilă delictuală în contextul art. 998-999. civ.
Dispozițiile evocate consacră regula de principiu că obligația de reparare a prejudiciului revine autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Altfel spus răspunderea delictuală consacrată de dispozițiile evocate presupune existența sau întrunirea cumulativă a unor elemente constitutive și anume: fapta ilicită, prejudiciu, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa, greșeala sau vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile.
În speță condițiile arătate nu sunt întrunite, respectiv nu se poate vorbi de o faptă ilicită, de o culpă/greșeală sau vinovăție, de vreme ce anterior dobândirii dreptului de proprietate, în urma licitației apelanta - - preluase de la - (fost proprietar anterior licitației) imobilul ( post transformare ) chiar și în custodie. Această preluare, ce de altfel în condițiile "custodiei" presupune în favoarea celui ce l-a preluat și plata unor eventuale cheltuieli de întreținere, conservare a capacității electrice, nu a fost niciodată notificată că nu se dorește a fi menținută. Nici un act nu a relevat acesta. Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat, că la momentul dobânditorii imobilului acesta a fost preluat cu toate drepturile și obligațiile anterioare; că prin dispoziții speciale s-a instituit în favoarea apelantei anumite drepturi de uz și servitute cu titlu gratuit inclusiv un drept de acces la capacității de electricitate care deservesc mai mulți consumatori cum este cazul și în speță. Astfel prin dispozițiile art. 16 din Legea nr. 213/2003 se prevede că: "asupra terenurilor și bunurilor proprietate publica sau privată a altor persoane fizice sau juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi:dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației; dreptul de uz pentru asigurarea funcționarii normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare; servitutea de trecere subterana, de suprafața sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii; dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri; dreptul de acces la utilitățile publice.
Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publica, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 18 și se exercita pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
Exercitarea drepturilor de uz și servitute asupra proprietăților afectate de capacitățile energetice" spune același articol alin. 3 se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenței acestora.
Din normele enunțate rezultă că dreptul de uz se exercită pentru asigurarea funcționării normale a capacității energetice și se întinde pe toată durata funcționării capacității iar exercitarea lui se face ori de câte ori este necesar pentru asigurarea funcționării normale.
În această situație, a celor instituite de lege, a preluării și al lipsei notificării nu se poate reține existența unei fapte ilicite,respectiv a culpei, greșelii sau vinovăției. Ca atare, în lipsa întrunirii cerințelor cumulative cerute de normele evocate prin demersul inițiat solicitarea despăgubirilor fundamentate pe răspunderea delictuală nu poate fi reținută iar sub acest aspect reținerile primei instanțe sunt greșite.
Desigur se susține de intimată că deseori s-a intervenit fără un anunț, un deviz în incinta postului de transformare și că astfel implicit s-ar aduce prejudicii. Atare susținere nu poate fi reținută întrucât din actele depuse la dosar nu rezultă că s-ar fi adus pagube atunci când s-a intervenit pentru remedierea eventualelor avarii, pentru că astfel să fie reținută răspunderea în raport cu normele evocate prin acțiune sau eventuala incidență a dispozițiilor art. 16 alin. 4 teza finală din Legea nr. 318/2003. Ori în lipsa unor acte care să ateste contrar respectiv producerea prejudiciului prin intervenție, susținerile intimatei sunt nefondate și urmează a fi respinse.
Respinse urmează a fi și susținerile intimatei că prejudiciul ar rezulta din împiedicarea exercitării prerogativelor conferite de dreptul de proprietate, deoarece la momentul dobândirii imobilului intimata cunoștea existența situației rețelelor, postului de transformare, inclusiv a sarcinilor preluând astfel atât drepturile cât și obligațiile aferente. În plus, exercitarea dreptului invocat implică un echilibru în exercitarea celorlalte drepturi inclusiv a drepturilor instituite de lege de uz, servitute și acces. Pe de altă parte, nu trebuie trecut neobservat că dispozițiile vizând dreptul de uz, servitute, instituit prin Legea nr. 318/2003, au făcut obiectul verificării Curții Constituționale în decursul anilor, în acest context fiind pronunțate o serie de decizii (nr. 322/21.04.2005; nr. 41/2005). Ca atare câtă vreme imobilul a fost preluat cu drepturi și obligații susținerile referitoare la împiedicarea exercitării dreptului sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse. Neîntemeiate sunt și susținerile intimatei cu privire la aplicabilitatea actului normativ întrucât la data de 09.08.2003, data procesului verbal de licitație, actul normativ invocat potrivit dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 24/2000 era în vigoare. De altfel, nu trebuie omis că și anterior a fost instituit un atare drept, ce implica o anumită înțelegere cu titularul imobilului. Ori, în cauză, așa cum s-a mai arătat și cum de altfel recunoaște și intimata prin demersul inițiat, între fostul proprietar și apelantă a existat un acord. Prin urmare față de cele rezultate din acte respectiv existența unui acord și al preluării, nu se poate reține o exercitare abuzivă în utilizarea capacității energiei.
În fine, nici susținerile intimatei, referitoare la modificarea rețelei nu pot fi primite câtă vreme din expertiză rezultă că nu este afectată desfășurarea activității și orice modificare se impune a fi făcută în raport cu dispozițiile art. 37 din legea specială pe cheltuiala celui ce o provoacă.
Așadar, față de cele arătate, reținând că în cauză nu sunt întrunite elementele cerute răspunderii delictuale pe care s- fondat demersul intimatei, Curtea în baza art. 296.pr.civ. va admite apelul și pe cale de consecință va respinge cererea formulată de reclamanta - - -.
Totodată, în baza art. 274.pr.civ. va obliga intimata - - - să plătească apelantei - cheltuieli de judecată dovedite în sumă de 673,3 lei (reprezentând taxa judiciară de timbru).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE C-N, împotriva sentinței civile nr. 5.162 din 28 noiembrie 2007 pronunțată în dosarul nr. 2.859/1.285/2007 al Tribunalului Comercial Cluj pe care o schimbă în sensul că:
Respinge cererea formulată de reclamanta "- " C- împotriva pârâtei DISTRIBUȚIE TRANSILVANIA NORD - SUCURSALA DE DISTRIBUȚIE A ENERGIEI ELECTRICE C-
Obligă intimata "- " C-N să achite apelantei cheltuieli de juduecată în sumă de 673,3 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - -
Red.
Dact./16.04.2008/5 ex.
Jud.fond.
Președinte:Simona SzaboJudecători:Simona Szabo, Floarea Tămaș
