Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 525/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.525
Sedința publică din 02 decembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gabriela Vințanu
JUDECĂTOR 2: Minodora Condoiu
GREFIER - - -
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de apel, formulată de apelanta reclamantă - - SRL B și apelanta pârâtă SOCIETATEA U, împotriva sentinței comerciale nr. 170 F/22.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11.11.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.11.2009, la 25.11.2009 și apoi la 02.12.2009, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra apelului, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița în data de 7.11.2005, reclamanta - SRL U în contradictoriu cu pârâta SA Uas olicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să-i vândă spațiul comercial în suprafață de 42. situat în U, B- -,. 323-324 iar în caz contrar să plătească valoarea actualizată a lucrărilor efectuate pentru a aduce spațiul comercial în stare de folosință și pentru a-i crește valoarea, precum și să-i restituie avansul achitat din preț - 50 milioane lei vechi, actualizat cu indicele de inflație și dobânda comercială calculată de la data plății și până la achitarea efectivă.
În motivare reclamanta a arătat că deține în calitate de chiriaș un spațiu comercial proprietatea pârâtei, asupra căruia a făcut o serie de lucrări de reperații, care au îmbunătățit valoarea construcției. Ca urmare a propunerii pârâtei, a achitat cu titlu de avans suma de 50 milioane lei în vederea cumpărării spațiului, însă ulterior pârâta s-a răzgândit și l-a scos la licitație, fără a acorda reclamantei dreptul de preemțiune, astfel cum era prevăzut în contractul inițial de închiriere.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii; a recunoscut primirea avansului de 50 milioane lei pe care a fost de acord să-l restituie reclamantei, însă cu privire la sporul de valoare al imobilului a precizat că acesta constă doar în lucrări de întreținere care, potrivit contractul cădeau în sarcina chiriașului.
Prin sentința civilă nr. 96F/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, cererea principală a reclamantei a fost admisă, iar pârâta a fost obligată să-i vândă spațiul comercial în litigiu, prin negociere directă, precum și la plata sumei de 26.330.200 lei, cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a formulat apel, care a fost respins prin decizia comercială nr. 446/18.09.2006 pronunțată de Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia comercială nr.887/27.02.2007, în sensul modificării deciziei nr.446/2006 a Curții de APEL BUCUREȘTI, admiterii apelului reclamantei împotriva sentinței civile nr. 96F/2006 a Tribunalului Ialomița, care a fost desființată în parte, cauza fiind trimisă la tribunal pentru a se pronunța și pe capetele de cerere alternative. Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Ialomița în data de 26.06.2007 sub nr-.
Prin sentința comercială nr. 170F/22.04.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomițaa fost respinsă ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei, a fost admis capătul de cerere alternativ formulat de aceasta și, în consecință, pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei sumele de 5.000 lei - contravaloare preț avans, actualizată cu indicele de inflație de la data plății și 20.000 lei - contravaloare îmbunătățiri și dobândă legală aferentă la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, în privința solicitării contravalorii îmbunătățirilor adusă imobilului, invocată de către pârâtă este neîntemeiată, față de dispozițiile art.8 din Decretul nr. 167/1958.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că lucrările efectuate de reclamantă, prin natura și amploarea lor, nu sunt dintre cele care cad în sarcina chiriașului, ci sunt lucrări de investiții care măresc valoarea imobilului și care profită proprietarului acestuia.
S-a mai reținut că pârâta a recunoscut primirea avansului de 5.000.000 lei vechi (chitanțele fiind anexate la dosar), precum și că, urmare a expertizei efectuate în cauză, valoarea actualizată a îmbunătățirilor efectuate de către reclamantă la imobilul în litigiu este de 200.000.000 lei vechi. Ca temei al restituirii acestor sume de către pârâtă s-a invocat art.99 și urm. Cod civil.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art.284 alin 1 Cod procedură civilă, ambele părți, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În ceea ce privește motivarea apelului declarat de către reclamanta - SRL, Curtea constată că aceasta vizează sentința comercială nr.96F/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița, prin care cererea sa a fost admisă, iar pârâta SA a fost obligată să-i vândă spațiul comercial în litigiu, prin negociere directă.
Reclamanta apelantă critică faptul că prima instanță nu s-a pronunțat asupra prețului de pornire a negocierii și nici nu a verificat dacă acesta este identic cu cel stabilit în caietul de sarcini.
De asemenea, deși a fost aprobată prin încheierea de ședință, instanța a refuzat să dispună efectuarea unei expertize contabile de actualizare a avansului achitat pârâtei.
În drept art.282-298 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului său, pârâta - SA arată că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune și a schimbat, totodată, temeiul juridic al acțiunii.
Cu toate că pretențiile reclamantei derivă din contractul încheiat între părți, instanța indică drept temei al acestora dispozițiile art. 998 și urm. Cod procedură civilă, schimbând astfel natura și înțelesul neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.
În drept: art.282 Cod procedură civilă.
În ședința publică din 14.01.2009 Curtea a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, la cererea reclamantei apelante, cu obiectivele formulate la instanța de fond; raportul de expertiză se află la fila 36 - 42 dosar.
Analizând sentința atacată în raport de probele administrate, criticile formulate, susținerile părților și temeiul de drept invocat, Curtea constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 96F/2.03.2006 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr.2134/2005 a fost admisă cererea principală formulată de reclamanta - SRL și s-a dispus obligarea pârâtei SA să-i vândă spațiul comercial în suprafață de 42. situat în U, B-,. 323-324 parter, prin negociere directă.
Această dispoziție a intrat în puterea lucrului judecat, câtă vreme apelul declarat împotriva sentinței nr.96F/2006 a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr.446/18.09.2006 pronunțată de Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială (în dosar nr-), iar recursul declarat de reclamantă împotriva cestei decizii a fost admis prin decizia comercială nr.887/27.02.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială și s-a dispus modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului reclamantei și trimiterea cauzei la Tribunalul Ialomița pentru a se soluționa și capetele de cerere alternative.
Așadar, cererea principală fiind admisă și instanța de control "validând soluția pronunțată", aceasta a dobândit, după cum afirmam mai sus, autoritate de lucru judecat, astfel că apelul reclamantei - SRL va fi respins ca nefondat, câtă vreme criticile acestei apelante se subsumează doar modului de soluționare a cauzei prin sentința nr.96F/2006.
Apelul declarat de către pârâta SA urmează a fi admis.
Curtea constată că, deși temeiul de fapt și de drept al cererii reclamantei îl reprezintă contractele de închiriere încheiate cu pârâta (nr.241/1998 și nr.151/10.05.2004), instanța de fond, în rejudecarea capetelor de cerere alternative își motivează soluția pe dispozițiile art. 998 și urm. Cod civil, care reglementează răspunderea civilă delictuală. Or, aceste două forme de răspundere nu pot fi antrenate concomitent în repararea unui prejudiciu rezultat exclusiv din nerespectarea clauzelor contractuale.
Curtea constată, totodată, că dacă sentința comercială nr. 170F/22.04.2008 a Tribunalului Ialomița ar rămâne neschimbată, în condițiile în care și sentința comercială nr. 96F/2006 a aceluiași tribunal își produce pe deplin efectele (pentru motivele menționate mai sus), reclamanta s-ar afla într-o situație inechitabilă în raport cu partea adversă, care a fost obligată să-i vândă spațiul comercial în litigiu, prin negociere directă, dar și să-i restituie avansul achitat cu titlu de preț, precum și contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Or, o astfel de inechitate nu poate fi acceptată de instanța de control, întrucât s-ar încălca dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care garantează dreptul părților la un proces echitabil.
Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de pârâta SA, va schimba în parte sentința atacată, în sensul respingerii ca neîntemeiat al capătului de cerere alternativ privind obligarea sa la plata sumelor de 5.000 lei - contravaloare preț avans și 20.000 lei contravaloare investiții.
Reclamanta va putea valorifica sentința comercială nr.96F/2006, prin începerea negocierii directe în vederea vânzării spațiului comercial în litigiu, la care a fost obligată pârâta.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL, cu sediul ales în B, ales la Cabinet avocat din B- -, nr. 2-4,. 37, sector 1.
Admite apelul declarat de apelanta pârâta. cu sediul în U,--6, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr. 170 F/22.06.2008 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că respinge ca neîntemeiat capătul de cerere alternativ privind obligarea pârâtei la plata sumei 5000 lei contravaloare preț și 20.000 lei contravaloare investiții.
Menține celelalte dispoziții.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 2.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red.Jud.
Tehnored.
4 ex.
Tribunalul Ialomița
Judecător fond:
Președinte:Gabriela VințanuJudecători:Gabriela Vințanu, Minodora Condoiu
