Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 534/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Număr în format vechi 1167/2008
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.534
Ședința publică de la 8.12.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Elisabeta Roșu
JUDECĂTOR 2: Iulica Popescu
Grefier - -
*************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta-pârâtă BANK SA, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, împotriva sentinței comerciale nr.2042/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar și intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care, apelanta prin avocat învederează că nu se opune la renunțarea intimatului-reclamant la judecată însă solicită obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul prin avocat solicită să se ia act de renunțarea reclamantului la judecată, iar cu privire asupra cheltuielilor de judecată solicitate de partea adversă, solicită să i se prezinte dovezi în acest sens, respectiv contractul de asistență juridică.
Apelanta prin avocat depune la dosar înscrisuri cu privire la onorariul de avocat, respectiv factura fiscală.
Curtea lasă cauza la sfârșitul ședinței pentru a da posibilitate intimatului să ia cunoștință de dovezile depuse.
La a doua strigare a cauzei, nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea în baza art. 150 civ. constată dezbaterile încheiate și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta prin avocat solicită admiterea apelului, să se ia act de renunțarea reclamantului la judecată, cu cheltuieli de judecată.
Intimatul prin avocat solicită respingerea cererii privind cheltuielile de judecată întrucât nu a fost depus la dosar contractul de asistență juridică, suma de bani menționată în factură nu corespunde cu suma de bani achitată de bancă și nu se justifică aceste cheltuieli. În cazul admiterii acestei cereri, solicită diminuarea sumei. Depune note scrise la dosar.
Apelanta prin avocat învederează că nu este obligatorie depunerea la dosar a contractului de asistență juridică, însă depune o copie a acestuia.
CURTEA,
Prin sentința comercială nr.2042/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr- a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul, împotriva pârâtei BANK SA și în consecință s-a dispus obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 24.250 Euro reprezentând suma retrasă din contul reclamantului și la 181,88 Euro reprezentând comisionul aferent retragerii. Instanța a respins capătul de cerere având ca obiect daunele morale, ca neîntemeiat.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut în esență că între părți s-a încheiat contractul de cont curent nr. -/8.03.2006, reclamantul fiind titularul contului, în euro. La data de 21.12.2006 reclamantul a completat anexa 2 la contractul de cont curent, prin care a împuternicit-o pe soția sa, să efectueze operațiuni în cont, în numele reclamantului.
La data de 12.04.2007, reclamantul s-a prezentat la sucursala "" a băncii pârâte și a solicitat ofițerului de cont anularea împuternicirii. băncii a luat act de manifestarea de voință a reclamantului și a executat pe originalul împuternicirii mențiunea " anulat" și a înmânat reclamantului o copie de pe această împuternicire anulată.
La data de 16.05.2007, reclamantul a fost informat că din contul său a fost retrasă suma de 24.250 euro de către, fără ca pârâta să prezinte vreun înscris care să probeze că suma respectivă i-a fost eliberată soției reclamantului. Apărarea pârâtei în sensul că împuternicirea a rămas valabilă și după mențiunea anulării, deoarece reclamantul nu a completat o cerere în acest sens, nu a fost primită de către tribunalul, deoarece orice formalitate pe care banca o aprecia necesară ar fi trebuit solicitată anterior îndeplinirii operațiunii, iar nu ulterior. Considerând că pârâta a ignorat nepermis, manifestarea de voință neechivocă a reclamantului de revocare a mandatului, deși dispozițiile articolului 1553 din Codul civil consacră dreptul discreționar al mandantului de a denunța unilateral contractul de mandat, prima instanță a admis cererea reclamantului de restituire a sumei remisă unei persoane care nu mai avea calitatea de mandatar al titularului de cont. S-a mai reținut de către tribunal faptul că pârâta a încălcat dispozițiile articolului 7 lit.c din OG nr. 12/1992, astfel că fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale precum și condițiile speciale prevăzute de articolul 10 și articolul 16 din OG nr.12/1992 republicată, cererea reclamantului având ca obiect despăgubiri a fost admisă ca întemeiată. În ce privește daunele morale, tribunalul constatând că reclamantul nu a făcut dovada existenței și cuantumului prejudiciului moral, a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, apelanta pârâtă susține că hotărârea judecătorească a fost dată cu aplicarea greșită a legii. În primul rând, apelanta argumentează că întrucât reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe răspunderea civilă delictuală, aceasta ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă, de vreme ce în cauză între părți exista încheiat un contract, fiind astfel incidentă răspunderea civilă contractuală.
În al doilea rând, apelanta susține că prima instanță a apreciat greșit că răspunderea civilă delictuală operează ca urmare a abuzului de drept, deoarece în situația de față, conform prevederilor contractuale răspunderea băncii putea opera doar în cazul culpei, respectiv în situația producerii unui prejudiciu cu intenție sau din culpă gravă, ceea ce nu este îndeplinit în cauză.
De asemenea, instanța de judecată a apreciat greșit asupra faptului că revocarea mandatului nu ar fi supusă unei forme scrise conform convenției părților, deoarece caracterul scris al oricărei înștiințări făcute de către client către bancă se circumscrie și reprezintă totodată o aplicație a principiului simetriei juridice. Apelanta enunță dispozițiile prevăzute de articolul 1 pct. 2, articolul 2 pct.5, articolului 8, articolul 4 pct. 1, articolul 4 pct. 2 și articolul 7 pct. 5 din " Condițiile generale de afaceri",potrivit cărora orice comunicare între părți să fie efectuată în scris.
Apelanta mai arată că nu se poate vorbi despre producerea unui prejudiciu în patrimoniul intimatului, în raport de condițiile răspunderii civile delictuale, deoarece în cauză se aplică principiul comunității de bunuri a soților și principiul mandatului tacit reciproc. Întrucât soldul contului reprezintă un bun comun, fiind dobândit în timpul căsătoriei, suma de bani retrasă de soția reclamantului făcea parte din comunitatea de bunuri a soților, neexistând practic nici un prejudiciu care să se fi produs în patrimoniul reclamantei. Ca atare, chiar dacă mandatul convențional s-ar considera revocat, operează prezumția de mandat tacit reciproc între soți, care nu a fost înlăturat sub nici o formă. În măsura în care suma de bani ar fi fost bun propriu, s-ar fi impus ca reclamantul să formuleze o plângere penală împotriva soției, conform articolului 210 din codul penal.
O ultimă critică invocată de apelantă privește faptul că prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv asupra legalității clauzei cuprinsă în contract prin articolul 16, fără ca reclamantul să formuleze un astfel de capăt de cerere.
Apelanta pârâtă a formulat și cerere de suspendare a executării hotărârii apelate, cerere ce a fost soluționată prin încheierea din 08.09.2008 (filele 21-22 din dosarul ).
La termenul de judecată din 20.10.2008, intimatul reclamant a depus la dosar o declarație, în formă autentică (autentificată sub nr. 950/9.10.2008 la BNP ), față de care a solicitat instanței să ia act de renunțarea sa la judecata acțiunii introductive ( filele 28-29).
Față de declarația reclamantului de renunțare la judecată, la data de 8.12.2008,apelanta a arătat că este de acord ca renunțarea la judecată să-și producă efectele, dar a solicitat obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, analizând declarația de renunțare a reclamantului la judecata cererii, ținând seama de principiul disponibilității procesului civil precum și de învoirea apelantei cu privire la producerea efectelor acestei renunțări, în faza de judecată a apelului,în temeiul articolului 246 alin. 1, 2, 3 și 4 din Codul d e procedură civilă precum și al articolului 298 și 296 din Cod procedură civilă, va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată în sensul că va lua act de renunțarea reclamantului la judecata cererii.
În ce privește însă cererea apelantei de obligare a intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxe de timbru, timbru judiciar și onorariu de avocat, Curtea apreciază că aceasta este întemeiată numai în parte,reținând următoarele:
Cererea de obligare a uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată efectuate de petent este supusă acelorași reguli procedurale referitoare la dovadă. În acest sens, articolul 1169 din Codul civil reglementează obligația celui ce face o solicitare instanței, de aod ovedi, dispoziție regăsită cu un conținut asemănător și în articolul 129 alin. 1 teza finală din Codul d procedură civilă ("1. părțile au îndatorirea [] să-și probeze pretențiile și apărările.")
Or, dacă cererea apelantei cu privire la obligarea intimatului reclamant la plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru și timbru judiciar este întemeiată în raport de dispozițiile articolului 246 alin. 3 și 4 din Cod procedură civilă, aceasta fiind și dovedită cu înscrisurile ce atestă plata anticipată a acestor taxe, precum și cu timbrele judiciare mobile atașate,în ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat, acestea nu au fost pe deplin dovedite.
Astfel, apelanta a depus la dosar factura fiscală nr.-/17.06.2008 din care rezultă că avocatul apelantei a emis către apelantă această factură în valoare de 8.713,66 lei (fila 35 din doar), din extrasul de cont atașat acestei facturi, care face dovada plății efective a sumei facturate cu titlu de onorariu rezultă că plata privește o cu totul altă factură ( nr. -/304-11-17.06.2008), iar suma plătită este de 21.798,68 lei ( fila 37 din dosar). Mai mult, în factura fiscală inițială nr.-/17.06.2008 se face vorbire de contractul de asistență juridică nr.-/30.05.2008, în timp ce în extrasul de cont nu se face referire la un contract de asistență juridică sau la vreun dosar, astfel că în raport de împrejurarea că din extrasul de cont ce atestă plata efectivă a onorariului de către client față de avocatul său nu rezultă că această sumă reprezintă onorariul achitat cu privire la serviciile prestate în această cauză.
De aceea, Curtea va respinge cererea apelantei de achitare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul de avocat, reținând că nu s-a făcut dovada certă a cheltuielilor cu acest titlu în cauza de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-pârâtă BANK SA cu sediul în B, sector 1,--25, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B,cu domiciliul ales la Cabinet de avocat din-,. 116 A,.A,.3, sector 2, împotriva sentinței comerciale nr.2042/12.02.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială, în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că ia act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de chemare în judecată.
Admite în parte cererea apelantei privind acordarea cheltuielilor de judecată în sensul că:
Obligă intimatul reclamant la plata sumei de 1.789 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Respinge cererea apelantei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 08.12. 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
Ex.4/16.01.2009
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond.
Președinte:Elisabeta RoșuJudecători:Elisabeta Roșu, Iulica Popescu
