Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 545/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 759/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 545
Ședința publică de la 10 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Carmen Mihaela Negulescu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER - -
******************
Pe rol pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanta pârâtă - SA și apelanta reclamantă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.2795/27.02.2008, pronunțată de Secția a VI- Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr-.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 26 noiembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 03 2009 și 10 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelurilor comerciale de față;
Prin sentința comercială nr. 2795/27.02.2008, pronunțată de Secția a VI- Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr- a fost admisă acțiunea reclamantei - SRL în contradictoriu cu pârâta - SA, pârâta fiind obligată să predea reclamantei suprafața de 275,67 mp din imobilul situat în B,-, sector 4, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.14 din 19.02.2003. S-a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că în speță, reclamanta a solicitat predarea unei suprafețe mai mici decât cea vândută efectiv prin contractul de vânzare-cumpărare nr.14/2003. Instanța de fond a mai apreciat că acțiunea în instituirea unei obligații de "a face" este un subrogat juridic ineficient, întrucât chiar dacă s-ar fi încuviințat proba cu expertiză, prin care s-ar fi stabilit suprafața de teren nepredată și valoarea ei de piață, modul de formulare a acțiuni nu ar fi permis obținerea unei scăderi a prețului sau stricarea contractului. Precizându-se acțiunea ca având obiect "obligația de a face", Tribunalul a apreciat că prin rectificarea obiectului, ceea ce reclamanta a solicitat în subsidiar, obligația de " a da" (plata contravalorii spațiului lipsă) nu reprezintă un capăt de cerere de soluționat, întrucât capetele de cerere care se soluționează sunt cele principale, accesorii și incidentale, cele subsidiare nefiind decât o modalitate de formulare a acțiuni în scopul clarificării obiectului acesteia în fața instanței.
Împotriva acestei soluții au declarat apel în termenul legal și motivat reclamanta - SRL și pârâta - SA, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta - SRL a invocat în motivele de apel următoarele aspecte:
- instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere cu care a fost învestită, în sensul că a refuzat să dea o soluție capătului de cerere subsidiar;
- dispoziția instanței de obligare a pârâtei la predarea suprafeței de 275,67 mp, nu are eficiență juridică, întrucât din probele administrate a reieșit că pârâta nu mai deține imobilul situat în B,-, sector 4, pentru a putea preda suprafața de teren solicitată;
- proba cu expertiză tehnică imobiliară, solicitată de către reclamantă și respinsă de instanța de fond, era concludentă, utilă și pertinentă soluționării cauzei, pentru a determina valoarea de piață a suprafeței de 275,67 mp. nepredată, conform contractului, având în vedere că în natură nu se mai putea preda.
În motivele sale de apel, pârâta - SA invocă:
- nelegalitatea respingerii excepției lipsei de interes și contradictorialitatea în motivarea hotărârii;
- nepronunțarea instanței cu privire la aplicabilitatea articolului 225 cod procedură civilă, întrucât mandatul dat avocatului reclamantei nu prevede și posibilitatea răspunderii la interogatoriu luat părții pe care o reprezintă;
- netemeinicia admiterii cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că pârâta nu poate preda suprafața de teren solicitată, întrucât la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, a fost predată suprafața ce a făcut obiectul celor două contracte (leasing imobiliar și vânzare-cumpărare). Diferența ce a apărut în urma măsurătorilor cadastrale este doar scriptică, apreciază apelanta pârâtă, în fapt fiind aceeași suprafață de teren.
În drept, apelanta reclamantă și-a întemeiat apelul pe dispozițiile articolelor 282 și următoarele din codul d e procedură civilă, iar pârâta pe dispozițiile articolelor 221, 225, 287 și articolului 296 Cod procedură civilă.
În cauză, apelantele au depus și întâmpinări.
În fața instanței de apel s-a administrat proba expertizei tehnice judiciare, raportul de expertiză fiind depus la filele 62-68 dosar, întregit cu răspunsul la obiecțiunile formulate ( fila 101 dosar ).
Examinând apelurile declarate de către apelanta reclamantă - SRL și apelanta pârâtă - SA, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele de apel invocate, cu dispozițiile articolelor 294 și 295 Cod procedură civilă și celelalte prevederi legale incidente în speță, Curtea reține următoarele: prin acțiunea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să predea reclamantei suprafața de teren de 275,67 mp din imobil situat în B,-, sector 4, iar în subsidiar, obligarea pârâtei să achite reclamantei suma de 60.548,50 RON, în cuantum actualizat reprezentând contravaloarea spațiului lipsă, motivat de faptul că pârâta a predat o suprafață de teren mai mică decât cea la care s-a obligat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 14/19.02.2003.
Din contractul de vânzare-cumpărare nr. 14/2003 încheiat între părți, reiese că vânzătoarea (- SA) se obligă să transmită dreptul de proprietate, iar cumpărătoarea să preia bunul imobil, mai sus- menționat, în suprafață totală de 563 mp spațiu de vânzare (comercial) și anexele sale, pentru prețul de 40.000 USD, în echivalent în lei la cursul BNR de 1.236.580.000 lei.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză (filele 62 - 68 și fila 101 dosar ) rezultă că totalul suprafeței utile a imobilului în cauză este de 287,33., respectiv total suprafață construită de 343,86.
Față de suprafața rezultată din documentația cadastrală de 287,33 mp. până la concurența suprafeței de 563 mp.suprafața lipsă este de 275,67 mp.valoarea de piață fiind de 2.709 lei /mp.
Având în vedere efectuarea de către instanța de apel a expertizei tehnice imobiliare, probă utilă, concludentă și pertinentă cauzei, Curtea a răspuns implicit și la motivul de apel invocat de către reclamantă, al treilea, care viza tocmai necesitatea efectuării unei astfel de expertize, criticile aduse fiind fondate sub acest aspect.
În ce privește, primul motiv de apel al reclamantei, acesta nu este fondat, întrucât instanța de fond a fost investită cu un capăt de cerere principal, pronunțându-se asupra acestuia. Solicitarea din subsidiar se referă de fapt la situația în care cererea principală nu poate fi admisă, întrucât imobilul nu mai poate fi predat în natură, cum este cazul în speță, iar instanța se pronunță asupra subsidiarului.
Astfel, cererea din principal și solicitarea din subsidiar nu reprezintă două capete de cerere distincte, pentru ca instanța să se pronunțe prin dispozitiv asupra ambelor.
Criticile reclamantei apelante din cel de-al doilea motiv de apel sunt întemeiate, motivat de faptul că din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză, inclusiv expertiza tehnică judiciară, reiese că față de suprafața rezultată din documentația cadastrală de 287,33 mp, până la concurența suprafeței de 563 mp menționați în contractul de vânzare-cumpărare nr. 14/9.02.2003, (pentru care reclamanta a achitat prețul menționat în contract) există o suprafață lipsă de 275,67 mp, valoarea de piață fiind de 2709 lei/mp, respectiv de 746.790,03 lei pentru întreaga suprafață de 275,67 mp.
Motivele de apel invocate de către pârâta apelantă sunt nefondate.
În ce privește critica sub aspectul nelegalității respingerii excepției lipsei de interes și contradictorialitatea și motivarea hotărârii, Curtea reține că prima instanță s-a pronunțat asupra acesteia, în sensul respingerii, în ședința publică din data de 14.11.2007, prin încheierea interlocutorie, apelanta declarând apel doar împotriva sentinței comerciale nr. 2795/27.02.2008 nu și împotriva încheierii interlocutorii, potrivit dispozițiilor articolului 282 alin. 2 Cod procedură civilă.
Nefondat este și al doilea motiv de apel al pârâtei, relativ la nepronunțarea instanței cu privire la aplicabilitatea articolului 225 Cod procedură civilă, întrucât mandatul dat avocatului nu cuprinde și posibilitatea de a răspunde la interogatoriul luat părții pe care o reprezintă.
Deși se invocă aceste critici, în conținutul motivelor de apel privind netemeinicia acțiunii introductive, se motivează și având în vedere răspunsurile date de reclamantă la interogatoriu.
Potrivit dispozițiilor articolului 225 Cod procedură civilă, dacă partea fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfățișează, instanța poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părții potrivnice.
Astfel, pe de o parte, suntem în prezența unei prezumții de recunoaștere tacită, care însă nu este obligatori, nefiind o prezumție legală, ci una simplă, iar pe de altă parte, motivele invocate de apelanta pârâtă nu conduc la incidența acestor dispoziții legale, întrucât reclamanta nu a refuzat să răspundă la interogatoriu sau să se înfățișeze.
Mai mult, considerentele hotărârii atacate nu sunt întemeiate pe răspunsurile date la interogatoriu de către reclamantă.
În ce privește ultimul motiv de apel al pârâtei, criticile sunt nefondate.
Acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile articolului 1021 cod civil teza I raportat la articolul 1073 Cod civil și articolului 1313 Cod civil și următoarele (obligația vânzătorului de a preda bunul vândut).
Creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare, conform dispozițiilor articolului 1073 Cod civil.
Astfel, acțiunea reclamantei întemeiată pe dispozițiile articolului 1021 Cod civil, nu este o acțiune în răspundere întemeiată pe garanția pentru viciu, întrucât dimensiunile terenului nu fac parte din categoria viciilor, acestea din urmă fiind denaturări ale obiectului vânzării, care îl fac impropriu destinației lui.
Pe cale de consecință, reclamanta a formulat corect acțiunea în principal, pe obligația de a i se preda suprafața de 275,67 mp și în subsidiar, pe dispozițiile articolului 1073 Cod civil, rămânând a subsidiar, întrucât principalul nu se mai poate acorda.
Având în vedere că din documentația cadastrală rezultă că suprafața este doar de 287, 33 mp, iar prețul menționat în contract s-a achitat pentru toată suprafața de 563 mp, suprafața lipsă de 275,67 mp neputând fi predată în natură, reclamanta apelantă este îndreptățită la contravaloarea acesteia în sumă de 746.790,03 lei.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor articolului 296 Cod procedură civilă, Curtea urmează să admită apelul declarat de către reclamanta - SRL, să schimbe în parte sentința atacată, în sensul că o va obliga pe pârâta - SA la plata către reclamantă a sumei de 746.790,03 lei, reprezentând contravaloarea spațiului lipsă în suprafață de 275,67 mp.
Curtea va înlătura dispoziția privind obligarea pârâtei să predea reclamantei suprafața de 272,67 mp din imobilul situat în B,-, Sector 4, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.14/2003, menținând restul dispozițiilor sentinței atacate.
Va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă - SA iar în temeiul dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă, o va obliga pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 13.213,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând contravaloarea taxei de timbru, a timbrului judiciar și a onorariului de expert, luând act că reclamanta va solicita pe cale separată contravaloarea onorariului de apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă - SRL cu sediul în B, sector 4,-, împotriva sentinței comerciale nr.2795/27.02.2008, pronunțată de Secția a VI- Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința atacată, în sensul că obligă pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 746.790,03 lei reprezentând contravaloarea spațiului lipsă în suprafață de 275,67 mp.
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei să predea reclamantei suprafața de 275,67 mp din imobilul situat în B,-, Sector 4, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 14/2003.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta pârâtă - SA cu sediul în Otopeni, str. -, - și, nr. 5, Județ I, împotriva sentinței comerciale nr.2795/27.02.2008, pronunțată de Secția a VI- Comercială a Tribunalului București, în dosarul nr-.
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 13.213,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și ia act că reclamanta va solicita pe cale separată contravaloarea onorariului de apărător.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din data de 10.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
-
GREFIER
- -
Red. Jud.
Tehnored.
4 ex.
11.12.2009
.
Tribunalul București - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Carmen Mihaela NegulescuJudecători:Carmen Mihaela Negulescu, Eugenia Voicheci
