Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 55/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA nr. 55/
Ședința publică din 16 iunie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului formulat 2000, cu sediul în B,-,.2, sector 4, reprezentată de administratorul judiciar C, cu sediul în B-,. 103,.A. 4,. 12, sector 3, împotriva sentinței nr.101/30.01.2008 a Tribunalului Comercial Mureș, pronunțată în dosarul nr.1462/1371/200.
La apelul nominal răspunde intimata-reclamantă M Târgu-M prin avocat, lipsă administratorul judiciar al intimatei-reclamante, apelanta-pârâtă 21000 B și administratorul judiciar al acesteia C Consult
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat și motivat în termenul procedural, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, iar pârâta-reclamantă a depus întâmpinare.
Instanța constată că administratorul judiciar al intimatei-reclamante, și-a însușit întâmpinarea formulată de aceasta.
Instanța pune în discuție excepția necompetenței teritoriale a acestei instanțe invocată de apelantă prin cererea de apel.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea acestei excepții, având în vedere că ea trebuia invocată până la prima zi de înfățișare, și întrucât aceasta este o excepție de necompetență relativă, ea nu poate fi invocată pentru prima dată prin cererea de apel.
Cu privire la excepția de nulitate a invitației de conciliere invocată și ea tot prin cererea de apel, precizează că invitația la conciliere a fost emisă cu respectarea prev. art. 7201Cod procedură civilă, care nu prevede necesitatea ca această procedură să se desfășoare la sediul persoanei chemate la consiliere.
Instanța se va pronunța asupra excepției invocate împreună cu fondul cauzei.
Reprezentantul intimatei declară că nu are alte cereri de formulat.
Instanța închide faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în fond.
Reprezentantul intimatei-reclamante cere, conform întâmpinării depuse la dosar, respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, precizând că nu se poate lua în considerare afirmațiile apelantei cum că nu ar fi avut cunoștință de factura fiscală și procesul-verbal de custodie încheiat la 06.12.2002, atâta timp cât acestea poartă ștampila și semnătura reprezentantului legal al societății. Solicită și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, conform art.274 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin sentința nr. 101/30.01.2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Mureș, în dos. nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta "", prin reprezentant administrator judiciar, în contradictoriu cu pârâta " 2000", prin reprezentant lichidator judiciar C și, în consecință, a obligat pârâta să predea reclamantei marfa descrisă în factura cu nr. -/05.12.2002 și în procesul - verbal de custodie încheiat între părți.
A respins excepția prescripției dreptului material la exercitarea acțiunii invocată din oficiu.
A respins solicitarea privind plata cheltuielilor de judecată formulată de pârâtă.
Pentru a pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.10.2007, se arată în considerentele hotărârii atacate, reclamanta, prin reprezentant, a formulat acțiune introductivă de instanță solicitând instanței obligarea pârâtei la predarea mărfii descrisă în cuprinsul facturii nr. -/05.12.2002, care se află în custodia pârâtei potrivit procesului verbal de custodie încheiat la data de 06.12.2002.
În ce privește excepția lipsei de reprezentant a reclamantei, invocată de pârâtă, instanța, se arată în cuprinsul hotărârii atacate, s-a pronunțat prin încheierea din 25.01.2008.
În ce privește starea de fapt, instanța de fond reține că aceasta nu a fost contestată de pârâtă, sens în care se reține că potrivit facturii nr. -/27.12.2002 reclamanta a livrat pârâtei stabilizatori de tensiune trifazică 3 X 380 V în valoare de 600.000 lei RON, plus TVA. De asemenea, pârâta a livrat reclamantei 35 de bucăți de condiționări de linie pentru stabilizatoare de tensiune în valoare de 687.585.79 lei RON potrivit facturii -/05.12.2002. Ulterior, părțile au încheiat pentru marfa cuprinsă în factura nr. -/05.12.2002 un contract de custodie prin care pârâta, în calitate de depozitar, deținea marfa cuprinsă în factură, contractul fiind afectat de condiția îndeplinirii obligației depozitarului - pârât de a remite reclamantului documentația tehnică și instrucțiunile de montaj ale echipamentelor ce a constituit obiectul material al contractelor de vânzare - cumpărare succesive.
Prima instanță afirmă că pârâta, deținând bunurile în cauză sub titlu precar, în temeiul unui contract de depozit, deținerea acestor bunuri nu pot constitui o posesie sub nume de proprietar, nefiind utilă și, astfel, ar cădea sub incidența dispozițiilor art. 1846 și 1909 alin. 1 Cod civil.
Deși inițial instanța de fond, se arată în continuare în considerentele hotărârii atacate, a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, această excepție invocată a avut în vedere raportul juridic de creanță ce are ca obiect contractul de custodie și nu raportul juridic real de proprietate, în raport cu care a invocat apărări peste termenul defipt de lege pârâta. Cu alte cuvinte, instanța de fond nu a ținut cont de apărările pârâtei susținând că apărările în cauză le-a formulat după termenul prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă, astfel că instanța nu le-a luat în considerare.
Astfel, prima instanță a reținut că în cauză obiectul acțiunii este o revendicare mobiliară, sunt incidente dispozițiile art. 1890 cod civil care prevede un termen de prescripție de 30 de ani, ce nu ar fi îndeplinit în speța de față în raport cu posesia precară a bunurilor de către pârâtă, respectiv 06.12.2002.
Pârâta, arată instanța de fond, nu a contestat în niciun fel dreptul de proprietate al reclamantei asupra bunurilor. Constatând că dreptul de proprietate îi revine reclamantei, în scopul reîntregirii atributelor dreptului de proprietate, instanța de fond a dispus conform celor de mai sus.
Față de această hotărâre a declarat, în termen, apel pârâta " 2000", prin reprezentant administrator judiciar C, solicitând ca, prin admiterea apelului, să se dispună desființarea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente în temeiul art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă; în subsidiar, apelanta a solicitat desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei primei instanțe cu obligarea de a reface actele de procedură îndeplinite cu neobservarea formelor legale, potrivit art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă. Cu privire la solicitarea principală, apelanta arată că invitația de conciliere s-a desfășurat în Tg. - M, deși sediul apelantei - pârâte se află în B, iar locul unde s-a emis factura nr. -/05.12.2002 este tot în B, astfel că, concluzionează apelanta, atât concilierea este nulă, cât și hotărârea atacată pe motiv de necompetență teritorială. Totodată, apelanta arată că în întâmpinarea formulată a precizat că nu a fost citată cu o copie de pe acțiunea introductivă de instanță formulând, astfel, în cauză apărări doar în raport cu excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune invocată de instanță. În continuare, apelanta susține că nu au fost respectate dispozițiile art. 114 Cod procedură civilă, în sensul că nu i-au fost comunicate actele anexate cererii de chemare în judecată. Astfel, cum inițial obiectul acțiunii a fost întemeiat pe o "obligație de a face", de a preda bunurile cuprinse în factura cu nr. -/05.12.2002 și cum, ulterior acestui moment, a rezultat că, în fapt, reclamanta și-a întemeiat acțiunea ca fiind una în "revendicare mobiliară", această ultimă precizare nefiindu-i comunicată apelantei - pârâte, instanța avea obligația de a dispune amânarea cauzei și comunicarea cererii de modificare a acțiunii introductive de instanță, mai ales că pârâta a solicitat judecarea în lipsă, potrivit art. 242 Cod procedură civilă. În continuare, apelanta mai arată că în hotărârea atacată se face referire la un contract de depozit, la factura cu nr. -/27.12.2002 pe care aceasta nu le-a găsit în arhiva proprie.
Intimata - reclamantă, prin reprezentant, a formulat întâmpinare ( 12 - 14) solicitând respingerea apelului formulat ca nefundat și menținerea sentinței instanței de fond. Intimata, în esență, arată că sunt nefondate susținerile apelantei cum că nu i-au fost comunicate acțiunea și celelalte înscrisuri, întrucât la dosar sunt dovezi de comunicare, la 36 din dosarul de primă instanță apărând mențiunea instanței " detașarea cererii introductive și a actelor anexate aflate la filele 9 -16 din dosar", iar la fila 42 se află dovada comunicării citației către pârâtă prin administratorul judiciar. De asemenea, intimata susține ca fiind nefondate argumentele în ce privește nulitatea concilierii și a hotărârii atacate, aceasta din urmă din perspectiva necompetenței teritoriale.
Analizând actele de la dosar, atât prin prisma motivelor de apel invocate, cât și a apărărilor formulate de intimată, ținând cont și de principiul devolutiv al prezentei căi de atac ordinare, instanța de apel reține următoarele:
Practic, apelanta susține admiterea căii de atac ordinare prin prisma a două dispoziții procedural civile. Prima este situația prevăzută de art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, care prevede că " În cazul în care se constată că, în mod greșit, prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe", ceea ce impută apelanta hotărârii atacate fiind faptul că deși a precizat că nu a i-a fost comunicată acțiunea introductivă, totuși nu i s-a comunicat acțiunea pentru a-și formula apărări și, pe de altă parte, deși a solicitat judecarea și în lipsă, nu i s-a comunicat precizarea de acțiune ulterioară, în sensul că din "obligație de a face" reclamanta și-ar fi precizat acțiunea în "revendicare mobiliară".
Cea de a doua situație este cea prevăzută de art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, în sensul prin care se cere instanței de apel să se pronunțe asupra competenței teritoriale și, astfel, să dispună trimiterea cauzei instanței competente teritorial.
Instanța va proceda, în primul rând, la analiza apelului din perspectiva primei situații, având în vedere că se invocă faptul că pârâta apelantă nu și-ar fi putut face apărările în fața primei instanțe, prin faptul că nu i s-ar fi comunicat actele procesuale.
Așa cum s-a arătat și în considerentele hotărârii atacate, reclamanta - intimată, prin reprezentant, a depus acțiunea introductivă la data de 22.10.2007 împreună cu o serie de înscrisuri (f. 2 - 7 dos. primă inst.). Prin acțiunea introductivă se specifică expres adresa reprezentantului pârâtei - apelante ( 2 dos. primă inst.).
Prin dispozițiile de ordin administrativ, instanța de judecată ( 11 dos. primă inst.) stabilește obligațiile reclamantei privind taxele judiciare și, de asemenea, invocă din oficiu excepția prescripției extinctive, în raport cu care dispune efectuarea unei adrese către reclamantă și pârâtă pentru a fi " informată asupra invocării din oficiu a prescripției extinctive".
În adresa trimisă pârâtei - apelante, instanța comunică acesteia o adresă, înainte de a avea loc primul termen de judecată cu procedura completă, caz în care putea, eventual, pune în discuție în mod contradictoriu excepția de fond invocată din oficiu. Adresa cuprinde două mențiuni, și anume că acțiunea are ca obiect "obligația de a face", și că anterior primului termen de judecată pârâta - apelantă urmează să-și exprime poziția procesuală asupra excepției prescripției extinctive invocată din oficiu de instanță ( 12 dos. primă inst.). De precizat că această adresă a fost comunicată la adresa pârâtei, deși reclamanta a indicat adresa reprezentantului legal al acesteia chiar prin cererea introductivă de instanță.
De altfel, din mențiunile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului ( 23 - 25 dos. primă inst.) rezultă că pârâta - apelantă se află supusă procedurii insolvenței, fiind menționat și administratorul judiciar care-i reprezintă interesele.
Prin întâmpinarea depusă de pârâta - apelantă, prin reprezentant, pentru termenul din 23.11.2007 aceasta formulează apărări în raport cu excepție prescripției dreptului la acțiune invocată din oficiu ( 31 dos. primă instanță) și invocă, la rândul ei, o excepție procedurală privind lipsa calității de reprezentant a celui care a semnat acțiunea introductivă de instanță, în sensul că nu ar fi fost semnată de reprezentant, respectiv de administratorul judiciar al intimatei - reclamante.
Conform citației emise la data de 30.11.2007 ( 40 dos. primă inst.), pentru termenul din 17.12.2007 se comunică un exemplar din acțiune și actele anexe (înscrisurile anexate de reclamantă la acțiune) pârâtei și nu reprezentantului acesteia, deși, așa cum s-a arătat deja, chiar reclamanta indicase sediul administratorului judiciar. De asemenea, citația cuprinde și obiectul acțiunii, și anume "obligație de a face".
Notele de ședință depuse de reclamanta - intimată, prin reprezentant, pentru termenul din 17.12.2007 ( 44 - 46 dos. primă inst.), note de ședință prin care reclamanta apreciază că obiectul acțiunii este, în fapt, o "revendicare mobiliară", au fost comunicate iarăși doar pârâtei, nu și reprezentantului legal al acesteia ( 49 dos. primă inst.).
În raport cu cele de mai sus, instanța constată că art. 87 pct. 5 Cod procedură civilă prevede, imperativ, că se va proceda la citare " cei supuși procedurii reorganizării judiciare și a falimentului prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar".
Acest text trebuie coroborat cu art. 134 Cod procedură civilă, care prevede că " este socotită ca prima zi de înfățișare aceea în care părțile, legal citate, pot pune concluzii".
În cazul de față, acțiunea introductivă și înscrisurile în probațiune depuse de reclamanta - intimată a fost comunicată pârâtei, nu și reprezentantului legal, de abia pentru termenul de 17.12.2007.
Cu alte cuvinte, rezultă cu evidență faptul că apelanta - pârâtă nu a fost deloc "legal citată" pe parcursul procedurii în fața primei instanțe. Ca atare, nu și-a putut face apărări în raport cu motivele de fapt și de drept invocate de reclamanta - intimată prin acțiunea introductivă și prin notele de ședință (acestea din urmă fiind, de asemenea, comunicate la sediul pârâtei, și nu la sediul reprezentantei legale a acesteia).
Este adevărat că pârâta - intimată și-a făcut apărarea în raport cu excepția prescripției extinctive, însă această excepție, în primul rând, nu a fost invocată cu respectarea dispozițiilor procedurale, în sensul în care ședința de judecată este publică, excepțiile fiind prevăzute expres de lege (art. 121 alin. 1 Cod procedură civilă), iar consemnarea actelor procedurale și procesuale efectuate de instanță, cum este și excepția invocată, trebuie cuprinse într-o hotărâre (art. 255 Cod procedură civilă). Mai mult, invocarea unei excepții de fond printr-o rezoluție este în afara cadrului procesual, cu atât mai mult cu cât nu s-a respectat principiul publicității și nici al contradictorialității în ședința publică. Motiv pentru care instanța de apel reține că aceste note de ședință depuse de pârâta - intimată în raport doar cu excepția prescripției extinctive nu acoperă "nelegala citare", ținând cont că acțiunea principală a fost comunicată după acest moment procesual, ca și precizarea cererii făcută de reclamantă prin notele de ședință.
În concluzie, instanța constată că sunt îndeplinite condițiile art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul în care judecata s-a făcut în lipsa părții nelegat citate, prin aceea că pârâta nu și-a putut exercita dreptul la apărare prin nelegala citare, dar și prin necomunicarea acțiunii introductive de instanță și a celorlalte înscrisuri depuse de reclamanta - intimată.
În consecință, va admite apelul formulat, și va desființa hotărârea atacată urmând a dispune trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Comercial Mureș.
În ce privește actele procedurale și procesuale efectuate de instanța de fond, instanța de apel constată că acestea sunt toate nule, urmând ca rejudecarea, practic, să se deruleze de la prima zi de înfățișare (în sensul că instanța de fond urmează să discute în contradictoriu toate apărările sau excepțiile invocate, inclusiv cea legată de necompetența teritorială invocată de pârâta - apelantă).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul 2000, cu sediul în B,-,.2, sector 4, reprezentată de administratorul judiciar C Consult, cu sediul în B-,.103,.A.4,.12, sector 3, formulat împotriva sentinței nr. 101/30 ianuarie 2008 Tribunalului Comercial Mureș, dosar nr- și, în consecință:
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, respectiv Tribunalul Comercial Mureș.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
6 exp./29.08.2008
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
