Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 57/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 57
Ședința publică de la 05 Martie 2008
PREȘEDINTE: Sanda Lungu
JUDECĂTOR 2: Carmen Mladen
Grefier -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O împotriva Sentinței nr. 237 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-( nr. format vechi 976/CAF/2006), în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL S.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-pârâtă FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O, reprezentată de avocat și intimata-reclamantă - SRL S, reprezentată de avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au depus prin Serviciul Arhivă, precizări de către intimata-reclamantă - SRL S, un supliment la raportul de expertiză de către expertul, iar apelanta Fundația Județeană pentru Tineret Oad epus precizare în sensul majorării pretențiilor solicitate prin cererea reconvențională, situația contabilă cu privire la datoriile - Computers SRL către O pentru intervalul noiembrie 2005-12 aprilie 2006 și chitanța nr.560-63-0027 din 03 martie 2003, după care:
Av. pentru intimata-reclamantă - SRL S arată că taxa judiciară în sumă de 422 lei a fost achitată numai în contul Primăriei C, deși reprezintă taxa și pentru fond și apel.
Curtea, apreciază că în mod legal a fost plătită taxa judiciară în contul Primăriei C, această obligație fiind stabilită de instanța de apel.
După ce părțile declară că nu mai au alte cereri de formulat, Curtea constatând cauza în stare de judecată, acordat cuvântul asupra apelului.
Av. pentru apelanta-pârâtă FUNDAȚIA PENTRU TINERET O, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul O l t, respingerea pe fond a acțiunii și admiterea în totalitate a cererii reconvenționale.Totodată solicită cheltuieli de judecată aferente cheltuielilor suportate de apelantă.
Arată că instanța de fond a omis să se pronunțe pe toate capetele de cerere, nu s-au acordat utilitățile, iar restituirea bunurilor mobile este neconformă cu dispozițiile contractuale.
Av. arată că își menține concluziile anterioare, în sensul respingerii apelului, menținerea soluției pronunțată de instanța de fond, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.237/29.05.2007 a Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a fost admisă în parte acțiunea reclamantei - SRL S în contradictoriu cu pârâta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O precum și cererea reconvențională din 15.06.2006.
A fost dispusă obligarea pârâtei la 2.523,52 lei cu titlu de chirie achitată în plus și la restituirea următoarelor bunuri: ușă metalică, pereți rigips, aparat aer condiționat, scară metalică.Totodată a fost constatat reziliat de drept contractul de închiriere nr.531/01.02.2001 și a fost respins petitul privind obligarea pârâtei la contravaloarea chiriei aferente perioadei noiembrie 2005 - martie 2006 și la penalități de întârziere, ca neîntemeiat.
Pârâta a fost obligată la 1.106 lei cheltuieli de judecată.
În motivare instanța a reținut că din expertiza întocmită de expertul rezultă că reclamanta a achitat în plus 2.523,52 lei.
Instanța a constatat reziliat de drept contractul de închiriere nr.531/07.02.2001, având în vedere că,deși acesta fusese prelungit cu 10 ani, conform actului adițional, în realitate reclamanta a fost nevoită să părăsească locația respectivă în mai 2006.
Cât privește penalitățile de întârziere, instanța a arătat că nu vor fi acordate deoarece în evidențele contabile ale pârâtei-reclamante nu se găsesc înregistrate facturi fiscale care să vizeze calculul acestora.
Apreciind că reclamanta a achitat 2.523, 52 lei chirie în plus, instanța a reținut că reclamanta nu datora chirie pentru perioada noiembrie 2005 - martie 2006, așa cum a solicitat pârâta.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel la 16.07.2007 pârâta-reclamantă FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra tuturor capetelor de cerere din cererea reconvențională, în sensul că, deși în raportul de expertiză s-a făcut vorbire de contravaloarea utilităților solicitate pentru perioada01.11.2005-26.04.2004și a penalităților de întârziere, instanța a omis să acorde această sumă.
A doua critică vizează faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției vizând admisibilitatea cererii principale, deoarece aceasta nu și-a îndeplinit obligația de a efectua concilierea prealabilă conform dispozițiilor art.7201Cod procedură civilă.
Cât privește penalitățile de întârziere, apelanta arată că acestea ar fi trebuit să-i fie acordate în condițiile în care reclamanta nu și-a mai achitat obligațiile asumate în contract și Anexa nr.1.
În ce privește constatarea rezilierii de drept a contractului, acesta ar fi trebuit realizat în baza pactului comisoriu de gradul IV din contract, ca urmare a neplății chiriei de către reclamantă.
Mai reține că restituirea bunurilor solicitate de reclamantă nu este justificată, deoarece, așa cum s-a stipulat în Cap.III alin.2 lit.f din contract, - SRL s-a obligat ca orice modificare adusă spațiului închiriat, să rămână în patrimoniul FUNDAȚIEI JUDEȚENE PENTRU TINERET
O ultimă critică vizează faptul că pârâta nu trebuia obligată la restituirea sumei de 2.841,31 RON deoarece între părți a intervenit un acord tacit referitor la majorarea cuantumului chiriei de la 200 USD la 238 USD, fapt dovedit prin aceea că, timp de 24 de luni, reclamanta a acceptat și plătit chiria astfel stabilită, fără obiecțiuni.
În plus, raportul de expertiză omologat de instanță a fost lovit de nulitate, astfel cum s-a arătat în obiecțiunile aflate la dosar.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.282 și următoarele Cod pr. civilă, art.7201Cod pr. civilă, art.43 Cod Comercial, art.1021, art.1025, art.969-970 și art.977 Cod Civil.
În dovedirea apelului s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile prin care să se stabilească dacă reclamanta pârâtă datorează chirie și penalități, cuantumul acestora și penalitățile de întârziere.
În ședința publică din 17.10.2007, fiind pusă în discuția părților cererea apelantei de încuviințare a probei cu expertiza contabilă, a fost admisă cererea de probatorii, a fost desemnată experta, precum și un expert asistent solicitat de intimată. Acesta a fost precizat în persoana d-nei, a cărei adresă nu a fost însă comunicată expertei desemnată de instanță decât după ce aceasta a întocmit raportul de expertiză.
Raportul de expertiză a fost depus la dosar la 20.12.2007, părțile formulând obiecțiuni la care s-a răspuns la 28.01.2008.
La 06.02.2008, intimata-reclamantă - SRL Saf ormulat o cerere precizatoare, arătând că valoarea bunurilor revendicate este de 5000 lei, timbrând corespunzător acestei valori.
La dosar au fost depuse, în copie balanța mijloacelor fixe a - SRL S și extras practică judiciară.
La 06.02.2008, intimata - SRL Sad epus la dosar, noi precizări referitoare la raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză, fiind anexate, în copie, fișe analitice, aferente lunilor decembrie 2003, decembrie 2004 și decembrie 2005.
La dosar s-au mai depus precizări de către intimata-reclamantă - SRL S, un supliment la raportul de expertiză de către expertul, iar apelanta Fundația Județeană pentru Tineret Oad epus precizare în sensul majorării pretențiilor solicitate prin cererea reconvențională, situația contabilă cu privire la datoriile - SRL către O pentru intervalul noiembrie 2005-12 aprilie 2006 și chitanța nr.560-63-0027 din 03 martie 2003.
Apelanta a timbrat corespunzător cererea precizată în fond și în apel.
Analizând actele și lucrările cauzei, prin prisma motivelor de apel formulate, Curtea apreciază apelul pârâtei FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O fondat, pentru următoarele considerente:
Prin sentința nr.237/29.05.2007 a Tribunalului Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta - SRL S, fiind obligată pârâta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O la plata sumei de 2.523,52 lei cu titlu de chirie achitată în plus precum și la restituirea următoarelor bunuri: ușă metalică, pereți rigips, aparat aer condiționat, scară metalică.
Critica apelantei referitoare la nelegalitatea și netemeinicia acestei soluții este întemeiată.
Prin contractul de închiriere nr.531/01.02.2001 încheiat între cele două părți, cap.I pct.3 și Anexa 1 pct.1 (filele 38-41 dosar nr.5558/2006 al Judecătoriei Slatina ) s-a convenit ca, pentru spațiul închiriat de - SRL S de la FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET să se plătească o chirie lunară de 200 dolari SUA plus TVA, în echivalent lei. Conform facturilor, acest TVA era de 38 dolari SUA.
În acest sens, apelanta pârâtă a emis reclamantei facturi fiscale în care evidențiat suma în lei reprezentând chirie și cea reprezentând TVA, până în luna noiembrie 2003, când, în urma modificării legislației în materie, toate facturile fiscale au fost emise cu TVA zero (așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul nr.5558/2006 al Judecătoriei Slatina, filele 57-78).
Pârâta a continuat să transmită reclamantei chiriașe facturi fiscale în care a fost înscrisă chiria la valoarea în lei a sumei de 238 USD, practic încasând astfel o chirie majorată.
Reclamanta, timp de doi ani, între noiembrie 2003 și noiembrie 2005 a acceptat la plată aceste facturi pe care le-a și achitat, rezultând de aici intenția sa de a accepta tacit majorarea cuantumului chiriei de la 200 USD la 238 USD în echivalent în lei la data plății.
Susținerea reclamantei, în sensul că pârâta a perceput pe nedrept TVA și după luna noiembrie 2003, este nefondată, din facturile fiscale precum și din susținerile experților rezultând că după această dată nu s-a mai evidențiat și nu s-a mai calculat TVA.
Apărarea reclamantei în sensul că în contractul de închiriere nr.531/01.02.2001 nu s-a prevăzut renegocierea chiriei nu are relevanță, părțile putând conveni - expres sau tacit - o modificare a cuantumului chiriei,fără a exista o clauză expresă în acest sens.
Cât privește forma înscrisului prin care se stabilește chiria majorată, aceasta este irelevantă, contractul de închiriere fiind unul consensual ce nu necesită forma scrisă ca o condiție de valabilitate - ad validitatem - ci numai pentru probațiune (ad probaționem).
În consecință, având în vedere durata mare, de doi ani, în care chiriașul a plătit chiria majorată, conform facturilor ce au fost remise serviciului său de contabilitate, în consecință unor specialiști care cu certitudine au constatat, încă de la început, că în facturi nu mai este înscrisă cota de TVA însă este majorat cuantumul chiriei - nu se poate aprecia că reclamanta a fost indusă în eroare sau că nu și-a exprimat acordul cu privire la noua chirie stabilită de proprietarul clădirii.
În considerarea celor expuse, văzând dispozițiile art.969 cod civil și art.1429 Cod civil, instanța constată că în perioada noiembrie 2003 - noiembrie 2005 pârâta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET Oac alculat și încasat în mod legal chiria în valoare de 238 USD în echivalent lei, neexistând niciun temei juridic pentru restituirea acesteia către chiriașul reclamant - SRL
În consecință, urmând să admită apelul pârâtei FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O și să schimbe sentința instanței de fond, în sensul că va fi respins capătul de cerere din acțiunea principală având ca obiect obligarea pârâtei la restituirea sumei de 2.841,31 lei reprezentând suma încasată fără just temei de către pârâtă în perioada noiembrie 2003 - noiembrie 2005 ca nefondat.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect revendicarea bunurilor prin care s-a realizat amenajarea corespunzătoare destinației a spațiului închiriat de reclamantă, este de asemenea nefondat, critica apelantei în acest sens fiind întemeiată.
Astfel, conform Cap. III pct. f din Contractul de închiriere nr.531/01.02.2001 (fila 39 dosar nr.5558/2006 al Judecătoriei Slatina ): "orice modificare adusă spațiilor ce fac obiectul contractului - rămân în patrimoniul FUNDAȚIEI JUDEȚENE PENTRU TINERET O".
În consecință, în baza art.969 Cod civil și a dispoziției contractuale citată, ușa metalică, pereții de rigips, și scara metalică acces spațiu, revin FUNDAȚIEI JUDEȚENE PENTRU TINERET O, capătul de cerere având ca obiect revendicarea acestor bunuri urmând a fi respins.
Având în vedere poziția constant exprimată de apelanta pârâtă, atât în fața instanței de fond cât și în fața instanței de apel (și consemnate în încheierea de ședință din 30.01.2008) în sensul disponibilității de restituire a aparatului de aer condiționat, va fi admisă cererea reclamantei formulată în acest sens și pârâta va fi obligată la restituirea acestuia către reclamantă.
Cât privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 4330, 38 lei reprezentând contravaloare salarii, factură internet și încasări zilnice aferente perioadei 27.03.2006 - 13.04.2006, deși instanța de fond nu s-a pronunțat în considerente cu privire la acesta, în mod corect a fost respins, cererea fiind nefondată, reclamanta neprezentând nicio dovadă referitoare la aceste prejudicii.
O altă critică a apelantei vizează greșita motivare a constatării ca fiind reziliat de drept contractul de închiriere nr.531/01.02.2001.
Într-adevăr, instanța de fond face greșit aplicarea dispozițiilor cap.IV pct.4 lit.s a contractului de închiriere, care prevăd că rezilierea de drept a contractului se realizează numai în caz de neplata la termen a obligațiilor asumate prin contract de către chiriași.
Ori, instanța constată, fără a preciza niciun temei juridic, reziliat de drept contractul pentru faptul că, din mai 2006, reclamanta - SRL S nu mai ocupă spațiul închiriat, deși niciuna din părți nu a formulat un de capăt de cerere cu o astfel de justificare.
În consecință, motivarea instanței de fond nu este legală și nu concordă cu soluția pronunțată.
În fapt,contractul de închiriere a fost denunțat unilateral de reclamantă.
Din corespondența purtată de părți (adresele de la filele 12-15 din dosarul nr.5558/2006 al Judecătoriei Slatina ) rezultă că - SRL S inițial, nu a înțeles să solicite rezilierea, ci din contră, a înțeles să continue locațiunea.
Doar prin adresa nr.29/27.03.2006 (verso) arătat că înțelege să se folosească de dispozițiile pct.9 Cap.IV din Contractul de închiriere, anunțând renunțarea cu 15 zile înainte, respectiv din 13 aprilie 2006.
De altfel, se constată că pârâta a acceptat acest lucru, solicitând contravaloarea chiriei și utilităților conform contractului numai până în luna martie 2006 inclusiv.
Este adevărat că în cuprinsul contractului de închiriere nr.53/01.02.2001, cap.IV pct.4 lit. este cuprins un caz de reziliere convențională, respectiv un pact comisoriu de gradul III (și nu de gradul IV cum arată pârâta) însă aceasta operează doar în cazul neplății la termen a obligațiilor contractuale de către chiriaș, fiind necesar ca instanța să constate acest lucru.
Cum însă, așa cum am arătat anterior, părțile au stabilit convențional că reclamanta chiriașă poate denunța unilateral contractul cu 15 zile înainte, fapt realizat la 27.03.2006 prin adresa nr.29, nu se mai poate constata rezilierea, încetarea contractului de închiriere operând deja la 13 aprilie 2006.
În consecință, această critică nu este fondată, urmând a fi respinsă cererea de constatare rezilierii de drept a contractului în baza cap.IV pct.4 lit.b din contract.
O altă critică a apelantei, referitoare la nelegala respingere a capătului de cerere din reconvențională referitor la obligarea reclamantei la plata chiriei,este apreciată de C ca întemeiată.
Așa cum s- a reținut anterior în considerentele expuse, între părți a intervenit o convenție tacită privind majorarea cuantumului chiriei, iar refuzul plății acesteia de către chiriaș în perioada noiembrie 2005 - martie 2006 contravine dispozițiilor art.969 Cod civil și art.1429 Cod civil.
Cât privește cuantumul acestei chirii, el a fost stabilit prin raportul de expertiză la 3.570,81 RON (fila 43 din dosarul de apel).
În aceste condiții, criticile apelantei aduse hotărârii instanței de fond cu privire la cererea reconvențională sunt parțial fondate, urmând ca reclamanta-intimată să fie obligată la plata chiriei aferente perioadei noiembrie 2005 - mai 2006.
Totodată este fondată critica apelantei referitoare la penalitățile de întârziere neacordate de instanța de fond, cât timp, în cap.IV pct.3 părțile au convenit expres că:" pentru neplata sumelor convenite, la termenele stabilite în prezentul contract, părțile stabilesc de comun acord penalități de 1% pentru fiecare zi de întârziere ", sumele urmând a fi achitate, conform cap.I pct.3 din contract, în primele 15 zile ale fiecărei luni, pentru luna în curs.
Cum ultima plată făcută de chiriaș corespunde luncii octombrie 2005, începând din data de 16 noiembrie 2005, pârâta-apelantă este în drept să perceapă penalități de 1%/zi pentru sumele datorate, în baza dispozițiilor art.969 Cod civil, 1066 și următoarele Cod civil și art.43 Cod comercial, debitorul fiind pus de drept în întârziere în litigiile comerciale.
O ultimă critică a apelantei vizează faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra plății contravalorii utilităților și penalităților aferente conform contractului.
Critica este întemeiată, în considerentele sentinței apelate nefăcându-se nicio referire la această solicitare.
Se constată că cererea este întemeiată în baza art.969 Cod civil și Cap.III pct.g din contractul de închiriere,în care părțile stabilesc că - SRL se obligă să achite contravaloarea energiei electrice, servicii apă-canal, energiei termice, conform consumurilor existente, după caz.
Reclamanta intimată susține că nu a achitat aceste servicii pe de o parte deoarece nu a beneficiat de ele,iar pe de altă parte deoarece nu i s-a emis factură.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de experta, precum și din facturile depuse la dosar și din specificul activității reclamantei, rezultă că aceasta a beneficiat de energie electrică. Chiar dacă nu a fost emisă o factură pentru stabilirea contravalorii acesteia, fiind convenită plata de către părți prin contractul de închiriere, reclamanta urmează a fi obligată și la plata acestor sume, în cuantum de 885,52 RON reprezentând utilități (contravaloare energie electrică) aferente perioadei noiembrie 2005 - martie 2006 astfel cum pârâta a solicitat prin cererea reconvențională.
În schimb, nefiind emisă o factură, astfel încât reclamanta să ia cunoștință de suma datorată și pentru a se putea realiza punerea în întârziere conform art.43 Cod comercial, instanța apreciază că nu se impune acordarea clauzei penale, întârzierea în executarea acestei obligații nefiind imputabilă chiriașului, motiv pentru care acest capăt de cerere va fi respins.
Suma datorată drept chirie va fi reactualizată de la data de 13 aprilie 2006 (data denunțării contractului) până la plata efectivă,iar suma datorată pentru utilități va fi reactualizată de la data pronunțării prezentei hotărâri până la plata efectivă.
Cât privește neefectuarea procedurii prealabile prevăzute de art.7201Cod pr. civilă se apreciază corespondența purtată ca echivalând cu îndeplinirea acesteia.
În consecință, în baza art. 296 pr civ, Curtea va admite apelul, va schimba sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta să restituie reclamantei aparatul de aer condiționat.
Va respinge celelalte capete de cerere ale acțiunii principale ca nefondate.
Va admite în parte cererea reconvențională.
Va obliga reclamanta la 3570,81 RON aferentă perioadei noiembrie 2005 - martie 2006 și la 2943 lei cu titlu de penalități de întârziere, sume ce vor fi reactualizate de la data de 13 aprilie 2006 până la data efectivă a plății.
Va obliga reclamanta la 885,52 lei reprezentând utilități aferente perioadei noiembrie 2005 - martie 2006, sumă ce va fi reactualizată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la plata efectivă a debitului.
Va respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere.
Va obliga reclamanta pârâtă la 1993, 16 lei cheltuieli de judecată către pârâta reclamantă, la fond și în apel.
În baza art.274 Cod pr. civilă intimata reclamantă va fi obligată la 1.993,16 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxe timbru, onorariu expert și avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O, cu sediul în Municipiul S,-, județul O, împotriva Sentinței nr. 237 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul nr-( nr. format vechi 976/CAF/2006), în contradictoriu cu intimata-reclamantă - SRL S, cu sediul în municipiul S, str. -.-, nr.1, județul
Schimbă sentința apelată, în sensul că admite în parte acțiunea reclamantei - SRL și obligă pârâta FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O să restituie aparatul de aer condiționat.
Respinge celelalte capete de cerere ale acțiunii principale ca nefondate.
Admite în parte cererea reconvențională.
Obligă reclamanta - SRL S la 3570,81 RON.aferentă perioadei noiembrie 2005 - martie 2006 și la 2943 lei cu titlu de penalități de întârziere, sume ce vor fi reactualizate de la data de 13 aprilie 2006 până la data efectivă a plății.
Obligă reclamanta - SRL S la 885,52 lei reprezentând utilități aferente perioadei noiembrie 2005 - martie 2006 sumă, ce va fi reactualizată de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri până la plata efectivă a debitului.
Respinge capătul de cerere având ca obiect constatarea rezilierii de drept a contractului de închiriere.
Obligă reclamanta pârâtă - SRL la l993,16 lei cheltuieli de judecată către pârâta-reclamantă FUNDAȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU TINERET O, la fond și în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 05 Martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
05 Martie 2008
Red. Jud.
Jud. Fond.
Ex. 5 tehnored. /7.03.2008
Președinte:Sanda LunguJudecători:Sanda Lungu, Carmen Mladen
