Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 57/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.57/COM
Ședința publică din 21 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 2: Claudiu Răpeanu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul comercial d clarat de reclamantul, cu domiciliul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 4554/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL prin administrator judiciar, cu sediul în C,-, -M3,.A,.5,.6, județ C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantul reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr.76353, lipsind intimata pârâtă SC SRL prin administrator judiciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Apelul este declarat și motivat în termen, timbrat cu 0,50 lei timbru judiciar și cu 5 lei taxă judiciară de timbru, conform chitanței CT nr.- din 21.05.2009.
Avocat, pentru apelantul reclamant, precizează că nu are alte cereri prealabile de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru apelantul reclamant, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii acțiunii, susținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală.
Astfel, respingând cererea reclamantului cu motivarea că:
- urmare deschiderii procedurii falimentului față de pârâtă, acesteia i s-a ridicat dreptul de administrare;
- faptul că reclamantul nu a solicitat debitoarei prin administrator judiciar să efectueze aceste reparații;
- faptul că raportul contractual încheiat cu intimata pârâtă se afla în curs de executare, iar în atare situație, în urma notificării făcută administratorului judiciar acesta ar fi avut opțiunea menținerii sau denunțării contractului încheiat de reclamant cu pârâta,
instanța de fond nu a examinat probatoriul administrat în cauză.
Consideră apărătorul apelantului reclamant că în mod nelegal instanța de fond a considerat că reclamantul avea obligația să solicite debitoarei prin administrator judiciar să efectueze aceste reparații, deoarece așa cum rezultă din considerentele sentinței, deschiderea procedurii insolvenței față de intimata pârâtă s-a realizat la data de 04.02.2008 prin sentința nr.267/2008.
Nu s-a avut în vedere că apelantul reclamant a notificat intimata încă de la data de 08.06.2007 cu privire la necesitatea efectuării reparațiilor la lucrările executate, cum de altfel, la aceiași dată a formulat și o reclamație către Oficiul pentru Protecția Consumatorilor, în care a învederat toate aspectele dezvoltate pe larg în acțiunea introductivă.
Precizează apărătorul reclamantului faptul că, rezultă în mod indubitabil, executarea integrală a contractului la momentul promovării acțiunii.
Se arată că, în atare situație, nu era necesară notificarea administratorului judiciar în conformitate cu prevederile art.86 din Legea 85/2006, contractul fiind executat, sens în care administratorul nu mai avea posibilitatea menținerii sau denunțării acestuia, ci, în virtutea atribuțiilor sale stabilite la art.20 lit.f din Legea nr.85/2006, să efectueze conducerea integrală, respectiv în parte, a activității debitorului, cu toate atribuțiile avute anterior de acesta.
Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu consecința admiterii cererii formulate.
CURTEA:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Constanța - Secția comercială, și înregistrată sub nr. 9761/118/01.10.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC Metal SRL, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- obligarea pârâtei la remedierea lucrării efectuate constând în vânzarea și montajul produselor reprezentând: poarta auto, poarta pietonală, panou grad, automatizare, lucrare aflată în garanție,
- cu cheltuieli de judecată.
Motivând acțiunea, reclamantul învederează în esență că, la data de 16.10.2006 a încheiat cu pârâta contractul nr.813/16.10.2006 de prestări servicii confecții metalice în baza căruia pârâta a confecționat și a montat poarta auto, poarta pietonală, panou gard, automatizare, balustradă inox, mână curentă.
După efectuarea montajului lucrării, automatizarea porților auto s-a defectat atât în ceea ce privește sistemul de deschidere cât și în ceea ce privește sistemul de prindere în structura de zidărie a brațelor de automatizare.
Mai mult, automatizarea defectându-se, nu se mai poate realiza o deschidere a porților auto de la telecomandă, iar o deschidere normală nu este posibilă.
Deși pârâta a garantat lucrarea pentru o perioadă de 1 an, aceasta a refuzat remedierea lucrărilor efectuate, motivând lipsa timpului și a echipelor de intervenție.
În drept, invocă dispozițiilor art.1020, 1021, 1075 Cod civil, art.112 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a înțeles a invoca excepția prematurității acțiunii pentru lipsa dovezii de îndeplinire a producerii prealabile a concilierii directe prevăzute de art.7201Cod proc. civilă.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală, întrucât în defectarea sistemului de automatizare, respectiv desprinderile din soclul gardului ale brațelor sistemului de automatizare, societatea nu are nici o vină, lucrarea fiind executată corect. Motivul pentru care brațele sistemului de automatizare s-au desprins este zidăria gardului care nu este solidă, ea neputând susține poarta. Prinderea brațelor s-a făcut în beton, însă zidăria nu este de foarte bună calitate.
La data de 14.01.2008, pârâta a depus la doar completare la întâmpinare prin care a invocat existența clauzei compromisorii în art.8.4 din contractul de prestări servicii confecții metalice nr.813/16.10.2006, astfel încât instanța investită nu este competentă a soluționa cauza.
În baza acestei clauze, la termenul de judecată din 10.01.2008, pârâta a invocat excepția necompetenței materiale, excepție calificată de instanță ca fiind excepția necompetenței generale.
Asupra excepției necompetenței generale, instanța s-a pronunțat prin încheierea din 24.01.2008 în sensul respingerii ei ca neîntemeiată pentru motivele arătate în respectiva încheiere.
De asemenea, și excepția prematurității a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din 06.03.2008, având în vedere că disp. art.7201Cod proc. civilă sunt aplicabile acțiunilor evaluabile în bani.
Având în vedere că, din referatul depus la dosar, de către arhiva de faliment a Tribunalului Constanța -Secția comercială, a rezultat că față de debitoarea SC Metal SRL a fost deschisă procedura insolvenței, instanța de fond a dispus citarea pârâtei prin administratorul judiciar desemnat de judecătorul sindic, respectiv.
La data de 20.09.2008, pârâta prin administrator judiciar a solicitat suspendarea judecării cauzei în temeiul art.36 din Legea nr.85/2006.
Cererea de suspendare a fost respinsă de instanța de fond prin încheierea din 11.09.2008 având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.36 din Legea nr.85/2006.
Prin sentința civilă nr. 4554/COM/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SRL prin administrator judiciar, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, prima instanță a reținut că, prin contractul nr.813/16.10.2006, pârâta s-a obligat să vândă și să monteze produsele specificate în Anexa 1 și Anexa 2 la domiciliul reclamantului și să garanteze lucrarea un an de la semnarea procesului verbal de recepție a lucrării (art.5.2 din contract).
În anexa 1 sunt enumerate produsele vândute și valoarea acestora: poarta auto, poarta pietonală, panou gard, automatizare, balustradă inox, mână curentă, în valoare totală de 11.795 lei.
Prețul prestației stabilit de părți a fost achitat de către reclamant conform facturii fiscale nr.-/16.10.2006 și -/16.10.2006.
Lucrarea a fost executată, iar produsele vândute au fost montate însă părțile nu au încheiat proces verbal de predare-primire a produselor și nici de recepție finală montaj așa cum au prevăzut la art.4.2. Acest aspect al predării produselor și al montării acestora nu a fost, însă, contestat de nici una din părți astfel încât față de data încheierii contractului și art.4.4 din contract, instanța constată că aceste lucrări au fost efectuate la data plății contravalorii lucrărilor, respectiv 16.10.2006.
Prin urmare, s-a reținut că de la această dată începe să curgă termenul de 1 an pentru garantarea lucrării efectuate.
Din contractul părților a rezultat că pârâta și-a asumat atât obligația de a vinde anumite produse, cât și de a monta aceste produse vândute, astfel încât acest contract are o natură mixtă atât de vânzare-cumpărare, cât și de efectuare lucrări.
Pentru aceste obligații, nu este suficientă doar predarea produselor și montarea lor, ci pentru satisfacerea deplină a intereselor beneficiarului, este necesar ca prestatorul să asigure o netulburată și utilă stăpânire a lucrului. În acest sens, art.1336 cod civil referitor la vânzare-cumpărare prevede că vânzătorul răspunde față de cumpărător pentru liniștita posesie a lucrului și pentru viciile lucrului.
Reține instanța de fond că părțile nu au prevăzut pentru care vicii a fost garantată lucrarea timp de 1 an, astfel încât s-au aplicat dispozițiile dreptului comun.
Potrivit art.1352 Cod civil, vânzătorul va răspunde pentru viciile ascunse ale lucrului vândut dacă, din cauza acestora, lucrul nu este bun de întrebuințat, după destinația sa, sau dacă întrebuințarea sa este atât de micșorată încât se poate presupune că, cumpărătorul nu l-ar fi cumpărat sau nu ar fi dat prețul achitat dacă ar fi cunoscut viciile lucrului.
Din probele administrate (reclamația nr.7199/08.06.2007 adresată și planșele fotografice), coroborate cu lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriul propus de reclamantă și încuviințat de către instanță, a rezultat că dintre bunurile vândute au fost descoperite vicii ascunse la automatizarea porții auto astfel încât pârâta are obligația de a înlătura aceste vicii.
În ce privește desprinderea brațelor de automatizare montate în partea de zidărie, aceasta viza obligația asumată de pârâtă de montare a produselor vândute.
În executarea acestei obligații, pârâta trebuia să verifice dacă materialul (în speță zidăria gardului) era suficient de solidă pentru a monta brațele sistemului de automatizare pentru că numai astfel se poate asigura un montaj sigur și conform contractului părților.
Pe de altă parte, invocarea de către pârâtă a faptului că defecțiunile au apărut întrucât zidăria gardului nu este solidă nu poate fi reținută atâta timp cât nu s-au dovedit aceste aspecte.
Având în vedere că părțile au prevăzut în contractul lor garantarea lucrării timp de 1 an de la semnarea procesului verbal de recepție a lucrării (data de la care curge acest termen fiind 16.10.2006), că defecțiunile au fost constatate în interiorul acestui termen față de reclamația nr.7199/08.06.2007, pârâta are obligația de a răspunde pentru viciile constatate întrucât, conform art.969 Cod civil, contractul are forță obligatorie între părți.
Garanția constituie, conform definiției date în anexa la OG nr.21/1992 privind protecția consumatorilor, orice angajament asumat de vânzător sau producător față de consumator, fără solicitarea de costuri suplimentare, de restituire a prețului plătit de consumator, de reparare sau de înlocuire a produsului cumpărat, în cazul în care acesta nu corespunde condițiilor enunțate în declarațiile referitoare la garanție sau în publicitatea aferentă.
Întrucât produsul vândut și montajul acestuia prezintă vicii și deficiențe, în virtutea obligației de garanție, instanța de fond a constatat că acesta are obligația de a răspunde și de a remedia deficiențele constatate, dar trebuie verificat de către instanță dacă această obligație mai poate fi îndeplinită față de deschiderea procedurii insolvenței împotriva ei.
După cum s-a menționat anterior, prin sentința nr.267/COM/04.02.2008 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței ceea ce are ca efect ridicarea dreptului de administrare dacă nu și-a declarat intenția de reorganizare în termenul prevăzut de lege (art.47 din Legea nr.85/2006).
Din referatul arhivei de falimente a rezultat că debitoarea nu și-a declarat intenția de reorganizare în dosarul de insolvență n- al Tribunalului Constanța, astfel încât dreptul de administrare al acestei debitoare a fost ridicat.
În aceste condiții, a constatat instanța de fond că trebuie verificat dacă, potrivit dispozițiilor Legii nr. 85/2006, mai pot fi efectuate activități ce fac parte din obiectul de activitate la debitoarei aflată în insolvență.
Dispozițiile din Legea nr.85/2006 care fac referire la contractele încheiate de debitoare sunt art.49 și 86.
Potrivit art.49 alin.1 lit.b din Legea nr.85/2006, pe perioada de observație debitorul va putea să continue desfășurarea activităților curente și poate efectua plăți către creditori cunoscuți care se încadrează în condițiile obișnuite a activității curente sub conducerea administratorului judiciar dacă debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare.
De asemenea, alin.2 al art.49 arată că actele, operațiunile și plățile care depășesc condițiile menționate la alin.1 vor putea fi autorizate în exercitarea atribuțiilor de supraveghere a administratorului judiciar.
Prin urmare, pe perioada de observație, debitorul poate desfășura doar activități curente, respectiv doar acele fapte de comerț și operațiuni exercitate în cursul normal al comerțului său, dar aceasta reprezintă o opțiune și nu o obligație. În situația în care nu se mai desfășoară aceste activități curente, precum și în situația în care se solicită efectuarea unor activități care depășesc condițiile menționate anterior, acestea trebuie solicitate administratorului judiciar care le va autoriza după ce vor fi supuse aprobării comitetului creditorilor.
Față de aceste aspecte, reține instanța de fond, reclamanta nu a făcut dovada că debitoarea și-a continuat activitatea curentă și nici că a solicitat debitoarei prin administrator judiciar să efectueze aceste reparații. că în situația în care, în urma solicitării efectuării acestor reparații, debitoarea refuză îndeplinirea acestora, reclamanta avea posibilitatea contestării acestui refuz în condițiile Legii nr. 85/2006.
În ce privește art.86 din Legea nr.85/2006, acesta se referă la contractele aflate în curs de executare în cazul cărora, în urma notificării adresată de contractant, administratorul judiciar are anumite opțiuni.
Întrucât, conform art.4.2 din contractul părților, contractul se consideră încheiat după întocmirea procesului verbal de recepție finală - montaj (), iar dovada existenței acestuia nu a fost făcută, se poate considera că acest contract se află în curs de executare astfel încât reclamanta avea posibilitatea notificării administratorului judiciar în condițiile art.86 alin.1, notificare a cărei efectuare nu a fost dovedită.
Având în vedere că nu s-a făcut dovada desfășurării de activități curente de către pârâtă, a solicitării de efectuare a acestor reparații de către debitoare prin administratorul judiciar sau a notificării în condițiile art.86 din Legea nr.85/2006, s-a constatat că pârâta nu își mai poate îndeplini obligația de garanție astfel încât s-a respins cererea reclamantei, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, cu următoarea motivație, în esență:
Reținerile făcute prin hotărâre judecătorească sunt neconforme cu realitatea deoarece, a investit Tribunalul Constanța cu soluționarea cererii având ca obiect obligarea intimatei la remedierea defecțiunilor ivite în perioada de garanție, pentru lucrările efectuate în baza unui contract, cu mențiunea că, aceste reparații erau necesare și obligatorii, ori, instanța de fond, făcând referire la deschiderea procedurii falimentului față de pârâtă, în mod greșit, a concluzionat că, avea obligația să solicite debitoarei prin administrator judiciar efectuarea acestor reparații.
Susține apelantul că, nu s-a avut în vedere notificarea adresată intimatului la data de 08.06.2007 cu privire la necesitatea efectuării reparațiilor, anterioară momentului deschiderii procedurii insolvenței față de intimata pârâtă - debitoare in acea procedură - ce s-a realizat la data de 04.02.2008, prin sentința nr.267/2008.
Nu s-a avut în vedere că, acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția comercială la data de 01.10.2007, fiind depusă la instanță pe data de 28.09.2007.
În mod nelegal, fără a examina clauzele contractuale cuprinse în art.4.2 și art.4.4, a considerat că era necesară notificarea administratorului judiciar, potrivit art.86 din Legea nr.85/2006, atât timp cât, contractul era executat, iar administratorul nu avea posibilitatea menținerii sau denunțării acestuia.
Deși legal citată, intimata pârâtă nu a înțeles a depune întâmpinare la dosarul cauzei.
Apelul este nefondat, urmând a fi respins, conform art.296 din Codul d e procedură civilă, pentru următoarele considerente, în esență:
La data de 16.10.2006, părțile au perfectat contractul nr.813 de prestări servicii confecții metalice, în baza căruia, intimata pârâtă a confecționat și a montat poarta auto, poarta pietonală, panou gard, automatizare, balustradă inox, mână curentă, conform anexei nr.1 la contract, obiectul contractului constând în vânzarea și montajul produselor specificate, la domiciliul apelantului reclamant, în anexa 1 și anexa 2.
Prin același contract, părțile au stabilit termenul de execuție, livrare și montaj, condițiile de plată, obligațiile reciproce asumate, precum și garantarea lucrărilor pe perioada unui an calendaristic de la semnarea procesului verbal de recepție a lucrărilor, așa după cum rezultă din art.5.2 din contract.
Reține Curtea că, lucrarea a fost executată, iar prețul prestației stabilit de părți la produsele vândute și montate a fost achitat integral de către apelantul reclamant conform facturilor fiscale nr.- din 16.10.2006 și nr.- din 16.10.2006, fără însă a se fi încheiat un proces verbal de predare-primire a produselor și nici de recepție finală montaj, așa după cum părțile stipulaseră în conținutul art.4.2 din contract.
Deoarece aspectul predării produselor și montării acestora nu a fost contestat de părți, în mod legal și temeinic instanța de fond a apreciat în sensul că, față de data încheierii contractului și conținutul dispozițiilor art.4.4 din contract, lucrările au fost efectuate la plata contravalorii lor, respectiv la 16.10.2006, dată de la care începe să curgă și termenul de 1 an pentru garantarea efectivă a acestora.
Astfel după cum este conceput conținutul contractului - clauzele cuprinse în acesta - este de necontestat că, natura sa este într-adevăr mixtă, atât de vânzare-cumpărare, cât și de efectuare lucrări, și mai mult, odată ce părțile nu au prevăzut viciile pentru care funcționează garanția lucrărilor timp de 1 an, Curtea apreciază că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în dreptul comun, respectiv cele ale art.1336 Cod civil, cu referire la art.1352 Cod civil.
Probatoriul administrat în cauză face dovada că, la bunurile vândute de intimata pârâtă au fost descoperite vicii ascunse, iar defecțiunile constatate au fost reclamate înlăuntrul termenului de 1 an - reclamația nr.7199/08.06.2007 -, în mod legal și temeinic instanța de fond apreciind că, pârâta are obligația de a răspunde și de a remedia viciile constatate, în virtutea obligației de garanție, în respectarea dispozițiilor art.969 Cod civil, conform cu care: "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Cu toate acestea, acțiunea dedusă judecății este nefondată deoarece, față de debitoarea intimată și pârâtă SC SRL s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței prin Sentința civilă nr.267/COM/04.02.2008 a Tribunalului Constanța - Secția comercială, pronunțată în dosar nr- (filele 87 - 88 dos.fond), ocazie cu care, s-a dispus ridicarea dreptului de administrare al debitoarei, constând în dreptul de a-și conduce activitatea, de a-și administra bunurile din avere și de a dispune de ele, în conformitate cu art.47 al.1 din Legea nr.85/2006.
În aceste condiții, legal și temeinic instanța de fond a procedat la verificarea dispozițiilor Legii nr.85/2006 privind insolvența pentru a analiza dacă, debitoarea ce în speța dedusă judecății are calitate de intimat pârât, mai poate efectua activități ce fac parte din obiectul său de activitate.
În speță, este fără putință de tăgadă că, intimata pârâtă nu și-a declarat intenția de reorganizare în dosarul de insolvență, astfel încât, dreptul său de administrare a fost ridicat, iar Legea nr.85/2006 face referire în conținutul său la contractele încheiate de debitoare, în măsura în care acestea se circumscriu dispozițiilor cuprinse în art.49 cu referire la art.86 din lege.
Curtea reține că, legiuitorul a reglementat situația debitorului în perioada de observație (art.49), adică intervalul de timp cuprins între data deschiderii procedurii și data confirmării planului sau, după caz, a intrării în faliment, stipulând, cu valoare de principiu, că pe perioada de observațiepoatecontinua activitățile curente, adică acele fapte de comerț și operațiuni comerciale exercitate în cursul normal al comerțului său.
Este de menționat că, în situația în care debitorul și-a manifestat opțiunea de reorganizare și nu i-a fost ridicat dreptul de administrare, actele și operațiunile sunt efectuate sub supravegherea administratorului judiciar, aceasta fiindprima ipoteză a art.49 al.1 lit."a".
Conform celeide-a doua ipoteze prev.de art.49 al.1 lit."b",în împrejurarea în care debitorului i s-a ridicat dreptul de administrare - astfel după cum rezultă în speță - activitățile curente sunt desfășurate de către administratorul judiciar.
Cu alte cuvinte, noțiunea de conducere, utilizată aici, are semnificația încheierii operațiunilor exclusiv de către administratorul judiciar, debitorul neavând nici o prerogativă în acest sens, soluția impunându-se și pe considerentul că ridicarea dreptului de administrare a debitorului are ca efect preluarea activității de gestiune de către administratorul judiciar sau lichidator, după caz, ipoteză ce presupune implicit și dreptul de reprezentare și de angajament din punct de vedere juridic.
Reține Curtea că, apelantul reclamant nu a făcut dovada că debitoarea - intimată și pârâtă - a continuat activitatea curentă, cum de altfel, nu a făcut dovada nici că a solicitat acesteia prin administrator judiciar să efectueze aceste reparații, o astfel de solicitare, care ar fi determinat un eventual refuz, putând fi contestată în condițiile Legii nr.85/2006.
Coroborând dispozițiile cuprinse în art.4.2 din contractul intervenit între părți cu dispozițiile cuprinse în art.86 din Legea nr.85/2006, ce se referă la contractele aflate în curs de executare, Curtea apreciază că, în mod legal și temeinic, urmare lipsei notificării adresate administratorului judiciar pentru remedierea situației, precum și a lipsei dovezilor desfășurării de activități curente, în sensul art.1169 Cod civil, instanța de fond a dispus respingerea acțiunii ca nefondată.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru reformarea hotărârii apelate, văzând și dispozițiile art.296 Cod pr.civilă, Curtea respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul comercial d eclarat de reclamantul, cu domiciliul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr. 4554/04.12.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL prin administrator judiciar, cu sediul în C,-, -M3,.A,.5,.6, județ
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond-
Jud.red.-
Dact.Sz. - 4 ex.
Președinte:Georgiana PulbereJudecători:Georgiana Pulbere, Claudiu Răpeanu
