Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 571/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B-SECTIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.571
Sedinta publica din 19.12. 2008
Instanta compusa din:
PREȘEDINTE: Georgeta Guranda
JUDECĂTOR 2: Marcela Câmpeanu
Grefier - -
*************
Pe rol solutionarea cererii de apel formulat de apelanta - ROMÂNIA SRL, împotriva sentintei comerciale nr.15019/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- a Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19.12.2008, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 B la 22.09.2005, reclamanta - SA - Direcția de unicații Bac hemat în judecată pe pârâtele - SA C și - SA B, solicitând obligarea acestora să desființeze pe cheltuiala lor rețelele de ca- și instalațiile componente amplasate pe stâlpii de telecomunicații proprietatea reclamantei iar în caz contrar să autorizeze reclamanta să desființeze aceste rețele de ca- pe cheltuiala societăților pârâte, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că își desfășoară activitatea în domeniul telecomunicațiilor. Lucrările de instalare a rețelelor de telecomunicații, în care se includ stâlpii de telecomunicații, au fost executate în cadrul obiectivelor de investiții de societatea reclamantă, aceste bunuri fiind calificate ca bunuri proprietatea - SA prin actul de înființare, respectiv HG 673/1997.
Calitatea de proprietar asupra rețelei de telecomunicații îi conferă reclamantei dreptul de a dispune de bunurile respective, inclusiv stâlpii de telecomunicații, în mod exclusiv și absolut, eventualele cedări ale dreptului de folosință putând opera numai în baza acordului reclamantei.
Fără a exista un acord între părți pârâtele au procedat în mod ilegal și abuziv la amplasarea rețelei de ca- pe un număr de 1508 stâlpi de telecomunicații proprietatea reclamantei.
În speță s-au invocat prevederile art.998 -999 cod civil care instituie răspunderea civilă delictuală. Față de societățile pârâte întrucât sunt îndeplinite condițiile acestei răspunderi, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.
În cauză au fost anexate: centralizatorul stâlpilor ocupați de pârâte, relații OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI și procese-verbale.
La 20.10.2005 reclamanta a formulat precizări cu privire la capătul al treilea din cererea de chemare in judecată privind daunele cominatorii, arătând că aceste daune constituie un mijloc indirect de constrângere la executarea unei obligații de a face sau a nu face, prin urmare au un caracter provizoriu si subsidiar.
La 13.10.2005 pârâta - SA cu sediul în CNa formulat întâmpinare invocând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, intrucât prezenta acțiune a fost introdusă de - SA- Direcția de unicații B care este un dezmembrământ al - SA, neavând capital propriu si patrimoniu, astfel că infrastructura-stâlpi nu este in patrimoniul acesteia. S-a mai invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei - SA, întrucât cererea de chemare în judecată are drept obiect obligația de a desființa rețelele de ca- amplasate pe stâlpii din B, în calitate de pârâtă figurând și - SA Sucursala B care poate sta în instanță în calitate de pârâtă conform art.43 alin.2
S-a invocat și excepția lipsei competentei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3
Prin sentința nr.8666/20.10.2005 a Judecătoriei Sector 3 pronunțată în dosar nr.12370/2005, irevocabilă prin Decizia comercială nr. 998/20.09.2006 a Tribunalului București -Secția a-VI-a Comercială, pronunțată în dosar - instanța a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București -Secția a-VI-a Comercială, reținându-se că părțile sunt societăți comerciale, că fapta ilicită s-a produs în scopul exclusiv al realizării obiectului de activitate, scop comercial, și că prejudiciul produs reclamantei are natura comercială.
La termenul din 30.11.2006 reclamanta a arătat că denumirea actuală este - SA -Unitatea Regională
Pârâta a formulat și răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea excepțiilor.
Prin sentința comercială nr.15019/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul București -Secția a VI- Comerciala, în dosarul nr-, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SA, în contradictoriu cu pârâta - ROMANIA SRL. Pârâta a fost obligată să desființeze pe cheltuiala sa rețelele de ca- și instalațiile componente amplasate pe 1508 stâlpi de telecomunicații proprietatea reclamantei sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 50 RON/zi de la momentul rămânerii definitive a hotărârii. În caz contrar a fost autorizată reclamanta să desființeze pe cheltuiala pârâtei aceste rețele. Pârâta a fost obligată la 19,05 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active s-a aratat că prin Decizia Directorului General nr.94/10.10.2002 directorul sucursalei B are competența de a semna în numele societății numai cererile de chemare în judecată.
Prin adresa nr.201/1439/31.05.2006 - SA și-a însușit acțiunea introductivă formulată de sucursala ce formează obiectul prezentului dosar.
Față de aceste precizări, având în vedere și adresa nr.201/1439/31.05.2006 instanța a constatat că are calitate de reclamant în cauză - SA.
In ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a - SA s-a arătat că față de dispozițiile articolului 43 Cod procedură civilă faptul că sucursalele poat reprezenta societatea mamă nu înseamnă că acestea nu pot fi chemate în judecată împreună.
Pe situația de fapt reclamanta a arătat că cererea de chemare în judecată are la bază dreptul său ca proprietar de a dispune de bunurile pe care le deține, în mod exclusiv și absolut.
In ceea ce privește numărul de stâlpi, s-a arătat că reclamanta a depus înscrisuri din care rezultă evidențierea în patrimoniul său a stâlpilor ocupați de pârâtă.
Obligația legală invocată de pârâtă, în temeiul dispozițiilor OG nr.34/2002 și OG nr.79/2002 devine imperativă pentru reclamantă doar prin intervenția Autorității de reglementare.
S-a mai aratat că în conformitate cu noile dispoziții date de se interzice montarea supraterană pe domeniul public a echipamentelor tehnice ce fac parte din sistemele de telefonie. Prin 105/4.05.2006 se prevede că aceste rețele vor fi reamplasate în subteran în maxim doi ani.
Totodată s-a mai arată că stâlpii în cauză sunt foarte vechi și nu au fost proiectați să suporte rețelele suplimentare cum sunt cele aparținând societății pârâte.
Ulterior prin cererea înregistrată la 12.12.2006 reclamanta a formulat precizări la acțiune, chemând în judecată în calitate de pârâtă pe România SA care a preluat prin absorție pârâtele chemate în judecată.
Prin cererea depusă la termenul din 10.05.2007 reclamanta a precizat că în cauza are calitatea de reclamant - SA, acțiunea fiind îndreptată împotriva pârâtei - Romania SA.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că autorii pârâtei - operator ca- a montat pe stâlpii de telecomunicații proprietatea reclamantei, din B, circuite de ca-, fără ca între părți să existe un contract în acest sens.
Această împrejurare rezultă din cuprinsul proceselor verbale depuse la dosar - fila 23 și urm. semnate de reprezentantul societății -Sucursala B și poartă ștampila acesteia.
Procesul verbal de identificare a stâlpilor proprietatea reclamantei pe care pârâta și-a amplasat cabluri semnate de reprezentanții - SA indica un număr total de 704 stâlpi, reprezentanții pârâtei refuzând să colaboreze pentru identificarea tuturor stâlpilor.
In centralizatorul prezentat de reclamantă și depus la dosar s-a indicat locația stâlpilor pe care reclamanta pretinde că le ocupa pârâta pe zona Municipiului Față de această precizare, pârâta a arătat în răspunsul la interogatoriu că a încheiat contracte de închiriere în tară pentru stâlpii utilizați, iar in Municipiul B urmează a negocia cu reclamanta "pentru utilizarea partajată a stâlpilor", fără a indica în mod concret câți stâlpi utilizează.
S-a mai reținut că în autorizațiile de construire prezentate de pârâtă, având ca obiect lucrările de montare rețea televiziune prin cablu în zonele vizate de reclamantă, se precizează că "traseul cablului este aerian și la nivelul teraselor blocurilor, iar acolo unde se impunea se ancorează de stâlpii existenți în zonă".
Față de aceste împrejurări având în vedere și evidențierea în contabilitate a stâlpilor reclamantei, aplicând prezumțiile simple, s-a constatat că reclamanta a făcut dovada ocupării de pârâtă a unui număr de 1508 stâlpi prin amplasarea rețelei de ca- și instalațiile componente.
În cauză s- reținut că deși - SA și apoi actuala pârâtă, s-au adresat Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor, această instituție nu a dispus obligarea reclamantei de a pune la dispoziție pârâtei rețeaua de stâlpi.
Mai mult, a comunicat pârâtei că măsura impunerii de către a unor obligații privind utilizarea parțială a facilităților are un caracter excepțional, iar sarcina dovedirii acestei situații de excepție revine, în principal, furnizorului care solicită impunerea unor asemenea măsuri. In toate cazurile, solicitările exprimate de furnizorii de rețele de comunicații electronice trebuie fundamentate temeinic, pe baza unor informații și documente relevante, în absența cărora nu poate să-și exercite în condiții optime atribuțiile legale. Simpla enunțare a unor probleme legate de utilizarea partajată a facilităților, fără a le proba, poate conduce la respingerea solicitării ca neîntemeiată. a solicitat pârâtei completarea documentației însă, până la momentul pronunțării hotărârii nu s-a tăcut dovada că in baza prerogativelor conferite de OG 34/2002 privind accesul la rețelele de comunicație electronică si infrastructura asociate aceasta a dispus, în sensul stabilirii dreptului pârâtei la a se conecta la infrastructura reclamantei.
Totodată instanța de fond a reținut și Hotărârea Consiliului General al Municipiului B nr.105/04.05.2006 potrivit cu care pe străzile administrate de Administrația se interzice poziționarea supraterană a rețelelor tehnico edilitare, inclusiv cele de telecomunicații, rețelele existente urmând a fi reamplasate în subteran în maxim doi ani de la intrarea în vigoare a hotărârii. Prin urmare, potrivit actului normativ menționat, reclamanta ar fi obligată să desființeze rețelele supraterane de telecomunicații, inclusiv stâlpii pe care sunt amplasate circuite de ca- de către pârâtă aflate pe domeniul public. Reclamanta este proprietara stâlpilor de telecomunicații, având, în virtutea dispozițiilor art.480 Cod civil dreptul de a dispune de acestea în mod exclusiv și absolut, iar cedarea dreptului de folosință, parțială sau totală a acestor stâlpi, poate opera numai în baza acordului expres și liber exprimat de aceasta, prin reprezentanții săi legali.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța de fond a admis acțiunea și să oblige pârâta să desființeze pe cheltuiala sa rețelele de ca- și instalațiile componente amplasate pe 1508 stâlpi de telecomunicații proprietatea reclamantei sub sancțiunea plății de daune cominatorii 50 RON /zi. În caz contrar a autorizat reclamanta să desființeze pe cheltuiala pârâtei aceste rețele.
În temeiul dispozițiilor art.274 Cod pr.civ. instanța a obligat pârâta la plata sumei de 19,05 RON cheltuieli de judecată către reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel - ROMÂNIA SRL criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pentru următoarele motive: În mod greșit instanța de fond a reținut faptul că reclamanta este proprietara stâlpilor de telecomunicații, în condițiile în care aceasta din urmă nu a făcut dovada existenței în patrimoniul său a stâlpilor de pe care a solicitat desființarea rețelei amplasată de pârâtă.
Dovezile de evidențiere în patrimoniul societății reclamante a stâlpilor respectivi nu se refera la numărul stâlpilor ci la numărul de inventar acordat acestora iar pentru stâlpii montați după anul 2001 se fac mențiuni cu privire la existența unor "linii de stâlpi" fără să se menționeze câți stâlpi fac parte din aceste linii. În aceste condiții pârâta apelantă a arătat că reclamanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra stâlpilor și, pe cale de consecință, instanța de fond nu putea lua în discuție problema caracterului exclusiv al dreptului de folosință asupra acestora.
Consideră că soluția instanței de fond de a obliga societatea pârâtă la desființarea rețelelor de ca- și instalații componente amplasate pe 1508 stâlpi de telecomunicații este nelegală, întrucât instanța, în soluționarea cauzei, a omis să analizeze întreg probatoriul administrat în cauză, în sensul că nu s-a observat că listele de inventariere a stâlpilor nu fac dovada existenței rețelelor de ca- ale apelantei pe un număr de 1508 stâlpi de telecomunicații. În lipsa oricăror probe certe în acest sens, instanța de fond s-a pronunțat pe "prezumții simple" în raport de răspunsul apelantei la interogatoriu și de actele administrate în cauză.
Astfel s-a apreciat ca nelegală concluzia instanței de fond privind existența unui numar de 1508 stâlpi proprietatea reclamantei-intimate ocupați în mod ilegal de către apelanta-pârâtă și pe cale de consecință de obligare a pârâtei la desființarea rețelelor de ca- amplasate pe aceștia în condițiile în care pentru un număr de 801 stâlpi de pe raza Municipiului B există un contract de utilizare temporară a stâlpilor ca suporți pentru rețelele de comunicații încheiat de către of Romania si reclamanta din prezenta cauză, contract încheiat sub nr-/1.04.2005.
Se mai arată că motivarea instanței în sensul că reprezentanții pârâtei au refuzat să colaboreze pentru identificarea tuturor stâlpilor nu este susținută de nici o probă din dosar.
La edificarea rețelei de ca- subscrisa societate a respectat cadrul legal existent, toate retelele de comunicatii ale apelantei fiind edificate ca urmare a obținerii autorizațiilor solicitate de către legile în vigoare la acel moment, obținându-se autorizații de construcții și avize de amplasament. Prin aceste acte SA a fost autorizată de către autoritățile abilitate să amplaseze cablul TV "aerian și la nivelul teraselor blocurilor, iar acolo unde se impune să ancoreze (reteaua) de stâlpii existenți în zonă", pe infrastructura existentă, nefiind autorizată edificarea unei noi rețele de suporți stâlpi deoarece se crea o perdea de suporți-stâlpi de-a lungul artelor de circulație, ceea ce ar fi fost contrar planului de urbanism elaborat de catre Primaria Municipiului În situațiile în care nu existau suporți-stâlpi sau existau și planul de urbanism permitea, a construit asemenea suporți-stâlpi pe care i-a pus la randul lui la dispoziția altor furnizori de telecomunicații, neințelegând să abuzeze de stâlpii aflați în proprietatea altor furnizori.
Instanta de fond a mai retinut ca - potrivit Hotararii Consiliului General al Municipiului B () nr.1 05/04.05.2006 - reclamanta ar fi obligata sa-si desfiinteze retelele supraterane de telecomunicatii, inclusiv stalpii pe care sunt amplasate circuite de ca- ale paratei. Ulterior insa, prin decizia civila nr.421/l4.02.2008, Curtea de Apel Bucureștia anulat în parte nr. 105/04.05.2006 și anume prevederile referitoare la rețelele si echipamente tehnice aferente de telecomunicații (atașat nr.105/04.05.2006 astfel cum a fost parțial anulată de instanța menționată). Prin urmare reclamanta (și nici vreun alt operator de telecomunicații) nu mai are obligația de a-și desființa rețele supraterane de telecomunicații, deci nici stâlpii pe care sunt amplasate circuitele TV ale paratei.
Referitor la cadrul legal aplicabil in domeniul comunicatiilor electronice - 00 34/2002 si 79/2002 - instanta de fond s-a limitat la a retine doar faptul ca nu exista o obligatie legala expresa de a incheia un contract de acces sau interconectare (aceasta obligatie urmand a fi stabilita prin Decizie a ), omitand insa faptul ca exista totusi o obligatie legala de negociere, la cererea unui terț autorizat în condițiile legii, a unui astfel de acord de interconectare sau acces cu solicitantul in cauza, în vederea fumizării de servicii de comunicații electronice destinate publicului (artA alin.(1) lit.b) din 00 34/2002), obligatie care reprezinta o limitare a dreptului operatorilor de telecomunicatii de a dispune în mod exclusiv și absolut de retelele proprii de telecomunicatii. In cazul in care negocierile nu duc la incheierea unui astfel de acord, Autoritatea de reglementare are dreptul să stabilească condițiile în care se realizează interconectarea sau accesul, din proprie inițiativă sau, în lipsa acordului părților, la cererea uneia dintre părți (art.5 alin.5 din 0034/2002).
Instanta de fond nu a avut în vedere faptul că desființarea rețelelor de ca- va aduce prejudicii directe consumatorului, serviciul prestat de societatea pârâtă fiind un serviciu de interes public, interes public care nu a fost avut in vedere de catre instanță in soluționarea cauzei.
În raport de toate cele învederate s-a solicitat admiterea apelului și schimbare în tot a sentinței comerciale nr. 15019/13.12.2007 în sensul respingerii acțiunii promovată de reclamantă ca nefondată.
Curtea verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate urmează a respinge apelul, ca nefondat.
ROMANIA a criticat sentința atacată pe motiv că nu s- facut dovada existentei în patrimoniul societatii reclamante a stâlpilor din litigiu.
Această susținere a apelantei urmează a fi respinsă întrucât întreaga retea de telecomunicatii este proprietatea. Cu referire la obiectul cauzei, s-a dovedit că înscrisurile anexate la prezenta cauză, ca stâlpii de telecomunicatii sunt înregistrați în patrimoniul ca mijloace fixe. Reteaua de telecomunicatii împreuna cu suportii de sustinere (stâlpii de telefonie) au fost montate în mare parte de autoarele SA. intrând în administrarea acestora, ultimul act a fost nr.HG 883/1990 (anexata) privind infiintarea Regiei Autonome -POST -.
În anul 1990, prin efectul art. 5 al Legii nr. 15/1990, bunurile din patrimoniul Regiilor Autonome au trecut în proprietatea lor, acestea exercitându-si astfel drepturile de posesie, de folosinta si de dispozitie, în mod autonom asupra bunurilor, în vederea realizarii scopului pentru care au fost constituite.
Acelasi regim l-au avut si bunurile din patrimoniul Regiei Autonome -POST -, inclusiv reteaua de telecomunicatii. În baza Legii nr. 15/1990, Regia Autonoma -POST- devine "ope legis" proprietarul rețelei de telecomunicații, inclusiv a stâlpilor de telefonie.
Prin efectul nr.HG 448/1991 (anexata) Regia Autonoma -POST- se reorganizeaza, din aceasta formându-se Regia Autonoma -, care prin nr.HG 673/1997 (anexata extras) devine.
Prin actul de înfiintare al societatii reclamante - respectiv nr.HG 673/1997, Regia Autonoma de interes national - se reorganizeaza în.
Prin art. 3 (4) al nr.HG 673/1997 este reglementat statutul juridic al bunurilor ce s-au aflat în patrimoniul Regiei Autonome -. Astfel, la acest articol se stipuleaza:
"Bunurile apartinând domeniului privat al statului ori unitatilor administrativ-teritoriale, inclusiv retelele de telecomunicatii, aflate în administrarea Regiei Autonome, vor trece în proprietatea la data intrarii în vigoarea a prezentei hotărâri. "
Prin urmare, la data de 31.10.1997 (data publicarii în Monitorul Oficial nr. 996/1997 a HG673/1997) toate bunurile inclusiv retelele de telecomunicatii ce cuprind si stâlpii de telefonie, au trecut în proprietatea.
Ulterior prin nr.HG 1260/7.11.2002 (anexat), se dispune privatizarea. SA, acesta devenind, societate cu capital majoritar privat, patrimoniul sau cuprinzând si reteaua de telecomunicatii.
De altfel, reclamanta a fost anterior anului 1990 singurul operator din România ca titular de drepturi exclusive de prestare de servicii locale, interurbane si internationale de telecomunicatii. În aceasta calitate intreaga retea de telecomunicatii a fost edificata de această societate care a dobândit astfel dreptul de proprietate asupra acesteia. Societatile de ca- au aparut pe piata de telecomunicatii din România abia dupa anul 1990, moment în care reteaua de telecomunicatii aeriana si subterana era edificata de societatea reclamantă.
Reteaua de telecomunicatii, ca bun proprietatea, a fost înregistrata în patrimoniul societatii în categoria mijloacelor de productie, respectiva mijloacelor fixe. În acest sens, pentru stâlpii de telecomunicatie proprietatea ocupati de apelanta - pârâta, s-au depus urmatoarele acte:
-situatia centralizatoare a stâlpilor din litigiu înregistrati ca mijloace fixe și fisele acestor mijloace fixe, respectiv a stâlpilor de telefonie, cu mentionarea numerelor de inventar.
În calitate de proprietar al retelei de telecomunicatii, si-a îndeplinit obligatia privind plata impozitului, conform prevederilor Codului fiscal, În conformitate cu dispozitiile art. 254 Cod fiscal, a depus la Primariile de Sector Directia Impozite si Taxe, declaratiile fiscale pentru reteaua de telecomunicatii. Aceasta s-a facut dupa verificarea de institutiile administrativ publice locale a dreptului de proprietate asupra retelelor de telecomunicatii, inclusiv asupra stâlpilor de telefonie.
În acest sens, în cauză s-au depus situatia centralizatoare a declaratiilor fiscale pentru stabilirea impozitului pentru reteaua de telecomunicatii, din care fac parte si stâlpii de telefonie; declaratiile fiscale pentru stabilirea impozitului pentru reteaua de telecomunicatii aeriana (inclusiv pentru stâlpii de telefonie) si subterana și adresele catre Primariile de - Directia Impozite si Taxe referitoare la impozitarea retelei de telecomunicatii.
În conformitate cu dispozitiile Legii nr. 571/2003, SA este scutita de la plata impozitului, retelele de telecomunicatii neavând elementele constitutive ale unei cladiri.
Prin urmare, dreptul de proprietate asupra stâlpilor din litigiu este dovedit prin înscrisurile depuse anexat, respectiv prin actul de înfiintare al SA- G nr. 673/1997, ce trece în proprietatea reclamantei reteaua de telecomunicatii, prin înregistrarea în patrimonioul societatii a acestor bunuri si prin declaratiile fiscale depuse la institutiile administratiei.
Cum calitatea de proprietar, îi confera intimatei, potrivit prevederilor articolului 480 Cod civil, dreptul de a dispune de bunurile aflate in patrimoniul său in mod exclusiv si absolut, eventualele cedari ale dreptului de folosinta putand opera numai in baza acodului expres si liber exprimat de conducerea societatii, în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtei să ridice rețeaua de ca-.
De altfel, apalanta - pârâta se contrazice în susținerile sale în sensul că, pe de o parte dreptul reclamantei de proprietate asupra stâlpilor de telecomunicatie, iar pe de alta parte solicita acesteia perfectarea contractului de închiriere pentru folosirea stâlpilor ce-i apartin în vederea amplasarii retelei sale de comunicatii electronice.
Al doilea motiv al apelului, se refera la cei 1508 stâlpi ocupati de apelanta - pârâta, mentionati în actiunea introductiva.
De fapt, numarul stâlpilor de telecomunicatie nu are relevanta. Prin actiunea introductiva, putea solicita dezafectarea rețelei de comunicatii a ROMANIA de pe stâlpii de telecomunicatie ce apariiii societății de pe raza municipiului Numarul stâlpilor de telecomunicatie ocupati de apelanta - pârâta poate fi diferit în functie de cum aceasta procedeaza la dezactivarea retelei sale, sau la ocuparea altor stâlpi de telefonie ce-i apartin.
Nu are relevanta ca prin interogatoriu nu s-a întrebat nimic referitor la numarul de stâlpi, deoarece acest aspect se probeaza cu acte.
Cât priveste mentiunea referitoare la contractul încheiat de reclamantă cu Of Romania, acest aspect excede obiectului prezentei cauze. Actiunea se refera în exclusivitate la stâlpii ce apartin societatii reclamante, ocupati de ROMANIA SRL.
Al treilea motiv al apelului se referă la autorizațiile de construire.
Autorizațiile depuse de apelanta pârâtă, la instanta de fond, sunt datate din anii 1995 - 1996. Prin acestea, Primăria a aprobat o soluție provizorie pentru anul 1996, dispunând ca după anul 1996 să se treacă la amplasarea cablurilor de comunicații electronice (inclusiv de TV) în subteran, în canale de tip telefonic. În partea finală a acestor autorizații, Primăria a arătat că "În anul 1996 se va trece la pozarea cablurilor între clădiri în soluție definitivă în canale de tip telefonic. "
-aceste autorizații au fost eliberate în condițiile Certificatelor de urbanism, acestea din urmă fiind emise doar în în baza avizelor de principiu eliberate de deținătorii de instalații din zona respectivă, cu indicarea anumitor condiții;
-în autorizație se indică traseul pentru cablurile TV, respectiv: " cablului este aerian și la nivelul teraselor blocurilor. " Acest traseu trebuie înțeles în sensul că amplasarea cablului TV se va face aerian, montarea fiind făcută obligatoriu la nivelul teraselor blocurilor (respectiv etaj 4, 8, 10, etc). Acest tip de amplasare, impune montarea cablurilor TV doar la nivelul teraselor blocurilor. Cu titlu de excepție, se prevede că amplasarea se va face "pe stâlpii existenți în zonă". Această situație de excepție, implică acordul proprietarului stâlpilor respectivi, conform art. 2 din Legea 50/1991. Or, în cazul, nu s-a emis nici un acord unic pentru încheierea efectivă a vreunui contract, în vederea utilizării de apelanta pârâtă a stâlpilor de telecomunicații ce-i aparțin.
Prin urmare, autorizațiile depuse la dosar nu au relevanță pentru situația prezentă, ele fiind emise pentru anul 1996, doar pentru montarea rețelei apelantei pârâte la nivelul teraselor blocurilor. Autorizațiile sunt provizorii, sub condiția pusă solicitantului - respectiv apelantei - pârâte, de a trece din anul 1996 la amplasarea rețelelor sale în canale subterane.
În ceea ce privește susținerea apelantei referitor la nr. 105/2006, Curtea o va respinge, întrucât această Hotărâre nu are relevanță față de pretențiile reclamantei din prezenta cauză. Prin înscrisurile depuse anexat la prezenta cauză s-a dovedit că intimata este proprietara rețelelor de telecomunicații, inclusiv ai stâlpilor de telefonie. Or, în calitatea sa de proprietar are dreptul și obligația de a dispune de stâlpii în litigiu pentru a-și desfășura în condiții corespunzătoare activitatea.
Al cincilea motiv al apelului este cel referitor la nr.OG 79/2002 si nr.OG34/2002, sustinându-se ca exista o obligatie de negociere si ca Autoritatea de reglementare are dreptul de a stabili conditiile în care se poate realiza accesul.
Cu privire la acest aspect,s-a arătat ca s-a pronuntat, recunoscând dreptul de proprietate al asupra retelelor sale de telecomunicatii. Astfel prin raspunsul dat prin adresa nr. 7/-/16.03.2007 de Agentia de reglementare catre - SRL - unul din furnizorii de servicii de comunicatii electronice, prin care se menționează: principiul care guverneaza raporturile comerciale dintre furnizorii de retele de comunicatii electronice este cel al libertatii contractuale, de regula furnizorii nefiind obligati sa negocieze si sa încheie contracte în masura în care acestea nu ar corespunde intereselor lor comerciale. "
Acest raspuns denota recunoasterea de Agentia de reglementare a dreptului reclamantei la proprietate asupra retelei de telecomunicatii, a dreptului său de a dispune exclusiv si absolut de reteaua de telecomunicatii, în conditiile eficientizarii activitatii sale comerciale.
Față de aceste împrejurări, în conformitate cu articolul 296 Cod procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta - ROMÂNIA SRL cu sediul în B,. nr. 62 D și cu sediul ales la Societatea Civilă de Avocați în B,-, sector 2, împotriva sentintei comerciale nr.15019/13.12.2007 pronunțată de Tribunalul B-Sectia a VI- Comerciala, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - SA cu sediul în B, sector 1,-. și în B, sector 1, nr. 35
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 19.12.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
16.01.2009
------------------
Tribunalul București B -Sectia a VI- Comerciala
Judecător fond:
Președinte:Georgeta GurandaJudecători:Georgeta Guranda, Marcela Câmpeanu
