Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 58/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. -
DECIZIA nr. 58/2008 - A/
Ședința publică din 6 mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Blaga Gabriela
JUDECĂTOR 2: Rițiu Roxana
Grefier - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor comerciale declarate de apelanta reclamantă - SRL - de la sediul procedural ales - T-. 4 și apelanta pârâtă - SA cu sediul în S M- județul SMî mpotriva sentinței nr. 2212/LC/2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosarul nr. 1049/2006, având ca obiectobligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi nu se prezintă nicio parte.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelul declarat de - SRL este legal timbrat cu 1.728,24 RON taxă de timbru - OP nr. 1796/12.12.2006 și OP nr. 51/19.01.2007 - plus timbru judiciar în valoare de 10 RON, apelul declarat de - SA este legal timbrat cu OP nr. 38/25.01.2007 în valoare de 276,10 RON reprezentând taxă de timbru, plus 5 RON timbru judiciar.
Judecarea în fond a cauzei a avut loc în data de 22.04.2008, când partea prezentă a pus concluzii asupra fondului cauzei, ce au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, și când, având nevoie de timp în vederea deliberării, s-a amânat pronunțarea.
CURTEA D APEL
DELIBERÂND
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 2212/LC/2006 Tribunalul Satu Marea respins acțiunea comercială formulată de reclamanta - SRL cu sediul în T Calea nr. 138-140. I cam. 5 județul T împotriva pârâtei - SRL cu sediul în S M- județul SMp entru anularea facturii nr. - din 24.06.2005. A admis cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă - SRL SMî mpotriva reclamantei pârâte reconvenționale - SRL T și în consecință: a obligat reclamanta pârâtă reconvențională - SRL să plătească pârâtei reclamante reconvenționale - SRL SMs uma de 113.998,08 RON reprezentând debit restant din factura fiscală nr. -/24.06.2005 la care se adaugă penalități de întârziere contractuale de 0,15% / zi de întârziere calculate cu începere din 16.07.2005 și până în ziua plății efective.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 722/28.05.2005 prin care reclamanta pârâtă - SRL în calitate de antreprenor general a transmis către pârâta reclamantă reconvențională executarea lucrărilor de construcții de infrastructură la obiectivul S M, contract depus la dosarul cauzei în xerocopie.
În executarea acestui contract, pârâta - reclamantă reconvențională a emis factura nr. - din 24.06.2005 raportat la lucrările efectiv executate și a situațiilor de lucrări privitor la suma de 1.939.980.840 ROL cu TVA inclus.
Anterior emiterii facturii pârâta - reclamantă reconvențională a transmis reclamantei - pârâte antreprenor spre verificare și avizare prin adresa nr. 867 situația de lucrări nr. 1, procedură prealabilă prevăzută în contract pentru emiterea facturilor fiscale lunare. Această situație de lucrări nr. 1 fost avizată prin semnarea acestuia de reprezentantul reclamantei pârâte reconvenționale, fără obiecțiuni, astfel a fost emisă factura fiscală pentru suma de mai sus. Aceasta din urmă, în baza facturii efectuează două plăți parțiale respectiv la data de 29.06.2005 suma de 500.000.000 lei ROL și la data de 14.07.2005 suma de 300.000.000 lei ROL deși termenul scadent pentru întreaga sumă facturată era de 16.07.2005.
Astfel fiind, cererea reclamantei pârâte de anulare a facturii fiscale de mai sus a fost considerată neîntemeiată de prima instanță, această factură fiind emisă cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege și în baza contractului părților.
Astfel fiind, văzând dispozițiile art. 969 cod civil și contractul părților, prima instanță a găsit neîntemeiată acțiunea în anularea facturii formulată de reclamanta pârâtă reconvențională iar în ce privește acțiunea reconvențională prima instanță a considerat-o întemeiată pentru suma pretinsă ca diferență de plată pentru factura fiscală nr. -/24.06.2005. Cât privește cealaltă sumă pretinsă de reclamanta reconvențională de 7.896 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și nefacturate, prima instanță a considerat că această pretenție, în lipsa actelor care s-o justifice, în cadrul acestui proces este neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel în termen, legal timbrat, atât reclamanta - SRL cât și pârâta - SA.
Prin apelul formulat, apelanta SRL a solicitat instanței admiterea acestuia și schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii sale de chemare în judecată și a respingerii cererii reconvenționale a pârâtei - SA.
Apelanta reclamantă în motivare a arătat că între - SRL (antreprenor general) și - SA (subantreprenor) s-a încheiat contractul de subantrepriză nr. 722/28.05.2005 având ca obiect lucrări de construcții de infrastructură la obiectivul S M, decontarea lucrărilor urmând să se facă în baza măsurătorilor avizate de reprezentantul antreprenorului general potrivit anexei nr. 2 din contract.
Referitor la lucrările efectuate, apelanta a precizat că - SA a înaintat situația de plată nr. 1 pentru care a întocmit o factură mai M decât valoarea situației de plată, aceasta din urmă nefiind avizată potrivit capitolului 1 din anexa nr. 2 contractului, așa încât factura se impune a fi anulată.
De asemenea apelanta a mai învederat instanței că intimata pârâtă a întocmit oad oua situație de plată, total incorectă pentru a justifica valoarea facturată în plus față de situația reală, situație de plată avizată de către un reprezentant al său care nu avea astfel de atribuții.
Apelanta a precizat și că suma facturată nu reprezintă o plată datorată pârâtei, sumele reale urmând a fi determinate după prezentarea de către pârâtă a situației de lucrări finale spre avizare și însușire, respectiv a procesului verbal de recepție a lucrărilor și a actelor pentru cartea tehnică a lucrărilor executate.
Apelul nu a fost motivat în drept.
- SA prin recursul formulat, recalificat de către instanță în apel, a solicitat instanței admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii în sensul admiterii și a punctului 3 din cererea reconvențională, respectiv obligarea pârâtei reconvenționale - SRL și la plata sumei de 7896 RON la care să se adauge penalități de întârziere de 0,15 % pe zi calculate cu începere din data de 11.07.2005 până la plata efectivă a acestora, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor formulate, apelanta a arătat că starea de fapt relevă univoc nerespectarea de către reclamantă a obligațiilor asumate prin contract, adică obligația de a achita contravaloarea lucrărilor executate de către ea pe propria cheltuială.
În privința celei de-a doua situații de lucrări, apelanta reclamantă reconvențională a subliniat că aceasta a fost întocmită potrivit prevederilor contractuale, astfel că este nejustificată soluția primei instanțe de respingere a cererii de acordare a contravalorii ei.
În aceeași ordine de idei, apelanta a arătat că a depus situația de lucrări spre avizare încă de la data de 08.07.2005 însă nici nu i s-a restituit un exemplar avizat dar nici nu s-a ridicat vreo obiecție de către apelanta reclamantă referitoare la conținutul acesteia, astfel că s-a aflat în imposibilitatea emiterii facturii asupra valorii lucrărilor cuprinse în situația de lucrări.
Astfel, apelanta pârâtă a menționat că începând cu data de 11.07.2005, dată la care a expirat termenul de trei zile în care trebuia ori avizată ori respinsă situația de lucrări nr. 2, curge obligația de plată a contravalorii lucrărilor precum și penalitățile aferente.
S-a precizat de către apelanta reclamantă reconvențională că potrivit cap. I pct. 3 alin. 3 din anexa nr. 2 la contract, verificarea de către antreprenor a situației de lucrări se face în trei zile de la depunerea lor, că emiterea facturii fiscale pentru aceste lucrări nu a fost posibilă fiind condiționată expres de avizarea situației de lucrări conform art. 6.2 din contract și cap. II pct. 1 din anexa nr. 2 la contract.
În drept au fost invocate dispozițiilor art. 3041Cod de Procedură Civilă art. 969 și următoarele Cod Civil, art. 962 Cod Civil.
Examinând apelurile formulate atât prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu, instanța a reținut următoarele:
Apelul formulat de reclamanta - SRL este nefondat motiv pentru care va fi respins în baza art. 296 Cod de Procedură Civilă.
În fapt, prin cererea de chemare în judecată formulată - în contradictoriu cu SA a solicitat anularea facturii nr. - din data de 24.06.2005 emisă de către aceasta din urmă, pe considerentul că valoarea facturii emise este mai M decât situația de plată, care nu are la bază nicio avizare.
Motivul invocat de apelanta reclamantă nu se încadrează în categoria motivelor care să poată atrage sancțiunea nulității, astfel că pe bună dreptate cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost respinsă.
Așadar, criticile apelantei circumscrise acestui aspect nu sunt pertinente.
Nu vor putea fi primite nici observațiile apelantei legate de faptul că nu datorează contravaloarea facturii nr. - /24.06.2005 solicitată de pârâtă prin cererea reconvențională formulată.
Potrivit art. 6.2 din contract subantreprenorul va emite și depune factura fiscală la antreprenor, după verificarea și avizarea situațiilor de lucrări provizorii/finale sau a rapoartelor de producție lunar/final, iar potrivit cap. II pct. 1 din anexa 2 la contract factura fiscală se întocmește și se depune la antreprenor după ce sunt îndeplinite următoarele condiții: situațiile de lucrări provizorii au fost verificate și avizate de antreprenor cu mențiunea "bun de facturat" și depunerea odată cu situația de lucrări provizorii a documentelor privind cartea construcției.
Deoarece prin adresa nr. 867/24.06.2005 situația de lucrări nr. 1 fost transmisă spre avizare iar această situație de lucrări a fost avizată de reprezentantul antreprenorului în mod just și în conformitate cu prevederile contractuale enunțate, pârâta a procedat la emiterea facturii în litigiu.
Referitor la cuantumul acestei facturi, din lucrarea de expertiză efectuată în cauză rezultă în mod evident că reclamanta datorează suma înscrisă în aceasta.
Chiar dacă din lucrarea de expertiză reiese că unele lucrări suplimentare efectuate de subantreprenor s-au datorat unor erori de măsurare a lucrărilor din partea apelantei reclamante reconvenționale, conform expertizei s-a stabilit că valoarea lucrărilor decontabile efectuate de aceasta pentru ambele situații de lucrări este de 134.666 RON. Reclamanta reconvențională a solicitat însă pentru situația de lucrări nr. 1 evidențiate în factura contestată, suma de 113.998,08 RON, iar pentru situația a doua de lucrări, suma de 7896 RON, totalul reprezentând suma de 121.894,08 lei, sumă care este mai mică decât cea stabilită ca datorată pentru ambele situații de lucrări, prin expertiza efectuată (134.666 RON).
În concluzie, pârâta reconvențională datorează așa cum a stabilit și Tribunalul întreaga valoare a facturii nr. - emisă de reclamanta reconvențională la data de 24.06.2005, respectiv suma de 113.998,08 RON.
În privința apelului formulat de apelanta pârâtă acesta va fi admis potrivit art. 296 Cod de Procedură Civilă.
Deși reclamanta reconvențională a respectat prevederile contractuale, trimițând spre avizare a doua situație de lucrări, pârâta nu i-a comunicat nici un răspuns acesteia, astfel că cea dintâi nu a putut întocmi factura fiscală.
Cu toate acestea, prin lucrarea de expertiză efectuată în cauză s-a confirmat efectuarea lucrărilor cuprinse în situația a doua de lucrări și valoarea lor.
Deși așa cum am mai arătat unele manopere au fost efectuate în plus de subantreprenor și în privința celei de-a doua situații de lucrări suma solicitată de reclamanta reconvențională pentru ambele situații de lucrări, 121.894,08 RON, se încadrează în cuantumul lucrărilor decontabile stabilit de expert pentru cele două situații de lucrări, 134.666,32 lei, context în care instanța de apel apreciază că pârâta reconvențională datorează reclamantei reconvenționale și suma de 7896 lei RON.
Cum potrivit art. 9.1 lit. b din contract, antreprenorul datorează subantreprenorului penalități de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere din valoarea facturii întârziate la plată, condiționat de însușirea de către antreprenor a situațiilor de lucrări provizorii/lunare/finală, instanța va obliga pârâta reconvențională să-i plătească reclamantei reconvenționale și penalități de 0,15 % pentru fiecare zi de întârziere pentru suma de 7.896 RON, începând cu data de 02.05.2006, data introducerii cererii reconvenționale și până la data plății efective.
Instanța apreciază că momentul de la care curg penalitățile de întârziere nu poate fi cel indicat de apelanta reclamantă reconvențională întrucât nu pot fi aplicate prevederile contractuale decât în privința acordării penalităților, nu și a momentului de la care ele curg.
În concluzie, criticile apelantei pârâte reclamante reconvenționale sunt fondate doar din perspectiva celor expuse.
Pentru considerentele ce preced va fi respins apelul declarat de - SRL și va fi admis apelul - SA, sentința urmând a fi schimbată în parte conform dispozitivului.
În baza art. 274 Cod de Procedură Civilă, va fi obligată apelanta intimată - SRL să-i plătească apelantei - SA suma de 281,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând taxă de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de - SRL cu sediul în T, Calea nr. 138 - 140.
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta - SA în contradictoriu cu intimata - SRL împotriva sentinței nr. 2212 din 19.10.2006 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în întregime acțiunea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională - SA în contradictoriu cu pârâta reconvențională - SRL.
Obligă pârâta reconvențională - SRL să-i plătească reclamantei reconvenționale - SA și suma de 7896 RON precum și penalități de întârziere de 0,15% pe zi începând cu data de 02.05.2006 data introducerii cererii reconvenționale și până la data plății efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă apelanta intimată - SRL să-i plătească apelantei - SA suma de 281,10 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în apel, reprezentând taxă de timbru.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 6 mai 2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
Red. dec. /22.05.2008
Judecător fond Gh.
4 ex./26.05.2008
Emis/exp. 2 comunicări:
apelanta reclamantă - SRL - de la sediul procedural ales - T-. 4 apelanta pârâtă - SA cu sediul în S M- județul SAstăzi, __05.2008
Președinte:Blaga GabrielaJudecători:Blaga Gabriela, Rițiu Roxana
