Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 594/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.594
Ședința publică de la 09.12.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta-reclamantă JILAVA, împotriva sentinței comerciale nr.6661/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte, PRODUCȚIE, SERV, SERV COM și G & T 2002
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 02.12.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care Curtea pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 09.12.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința comercială nr.6661/29.05.2008 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca nefondată acțiunea principală formulată de reclamanta JILAVA împotriva prin care s-a solicitat, obligarea pârâtei la desființarea construcției prin care s-a racordat la rețeaua de gaze naturale precum și la demolarea cablului de transport energie electrică situat între rețeaua și transformatorul aflat în apropierea sediului pârâtei, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să permită aducerea la îndeplinire de către reclamantă a respectivelor obligații pe cheltuiala pârâtei în situația neexecutării de bunăvoie.
Prin aceeași sentință au fost respinse ca nefondate și acțiunile conexate la cererea principală, prin care reclamanta JILAVA a solicitat obligarea pârâtelor, SERV, SERV COM, PRODUCȚIE și G & T 2000, la desființarea construcțiilor prin care s-au racordat la rețeaua de gaze naturale și pronunțarea unei hotărâri care să permită aducerea la îndeplinire a obligațiilor respective de către reclamantă, pe cheltuiala pârâtelor, în cazul neexecutării de bunăvoie.
Pentru a pronunța această hotărâre, în raport de considerentele expuse prin acțiunile deduse judecății, prima instanță a reținut în esență că, nu îi revine competența de a obliga la desființarea construcției pentru lipsa autorizației de construire, într-o asemenea situație sancțiunea prevăzută de dispozițiile Legii nr.50/1991 constând în aplicarea unei amenzi contravenționale în desființarea lucrării, care se dispune de organele abilitate de lege.
Au fost considerate ca nefondate și celelalte susțineri ale reclamantei constând în faptul că pârâtele nu sunt proprietarele terenurilor și nu au acordul reclamantei, instanța fondului constatând în esență că: operațiunea de racordare la rețeaua de gaze naturale s-a realizat de o firmă specializată avizată de DISTRIGAZ SUD, care a ales locul racordării și traseul instalației; există prezumția acordului tacit al reclamantei pentru racordarea pârâtelor la rețeaua de gaze naturale, care rezultă din adresa nr.46359/2006 și din faptul că, pentru efectuarea lucrării era necesară oprirea alimentării cu gaze a reclamantei, care nu putea fi făcută decât cu știința și acordul acesteia.
A mai reținut tribunalul că pârâta chemată în judecată prin cererea principală, este beneficiara unui contract de vânzare-cumpărare, prin care reclamanta și-a asumat obligația de a-i pune la dispoziție toate utilitățile, iar pentru pârâta din raportul de expertiză, rezultă că aceasta nu este racordată la rețeaua de gaze naturale, conducta nefiind vopsită și neavând contor de gaze.
În privința lucrării privind cablul pentru transportul energiei electrice, instanța fondului a constatat că transformatoarele de la care pornește racordul se află pe proprietatea pârâtei, iar racordarea s-a efectuat pe proprietate publică.
Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta Jilava, criticile formulate fiind motivate în drept pe dispozițiile art.282 și următoarele pr.civ.
Apelanta a susținut că hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, invocând în esență următoarele argumente:
- în mod greșit a apreciat instanța fondului că nu intră în competența sa desființarea construcției pentru lipsa autorizației, aceasta fiind un atribut exclusiv al organelor abilitate în termen de prescripție de 2 ani, în realitate din interpretarea dispozițiilor art.31 din Legea nr.51/1991 prescripția intervenind numai cu privire la constatarea contravențiilor și aplicarea amenzii;
- după trecerea acestui termen orice persoană îndreptățită se poate adresa instanței competente pentru desființarea unei lucrări ilicite cu caracter continuu, care poate genera oricând catastrofe datorită nerespectării condițiilor impuse de lege, desființarea lucrării fiind reglementată de Legea nr.50/1991 ca sancțiune complementară și nu ca o amendă, care este sancțiune principală, legiuitorul referindu-se doar la prescripția aplicării amenzilor;
- în mod ilegal s-a apreciat, existența acordului dintre societatea apelantă și pârâte pentru ridicarea țevii de gaze, fiind inadmisibilă proba cu prezumțiile pentru demonstrarea unui act juridic civil cu o valoare mai mare de 0,025 lei conform art.1191 Cod civil, existența acordului trebuind să rezulte dintr-un contract sau cel puțin dintr-un proces verbal la momentul racordării țevii de gaze, iar nu pe presupunerile instanței, total incerte și confuze, prin care se reține acordul tacit pe baza faptului că lucrarea presupune oprirea, precum și constatările că nu este racordată, întrucât țeava nu este vopsită și nu are contor de gaze;
- nu a existat niciodată acordul reclamantei pentru efectuarea lucrării, aceasta neputând ști ce face fiecare din cele peste 50 de societăți care efectuează pe platforma industrială lucrări de amenajare și producție;
- țeava de gaze străbate terenul proprietatea reclamantei pe o distanță de aproximativ 1000 metri, traseul acesteia fiind descris în expertiză, modalitatea în care a fost ales traseul, urmărind ascunderea acesteia, mergând pe lângă țeava de gaze a reclamantei și urcând la înălțime de aproximativ 5 metri de-a lungul clădirilor, rezultând caracterul clandestin al acesteia;
- prin hotărârea dată instanța a dispus menținerea unei instalații de gaze, deși aceasta s-a edificat fără autorizație de construcție și fără a exista acordul apelantei în calitate de proprietar pentru construirea pe terenul său a instalației respective;
- instalația amplasată pe terenul apelantei îi îngreunează acesteia activitatea comercială și o privează de folosirea liberă a proprietății;
- pentru această lucrare, orice beneficiar este obligat să își procure avizele și autorizațiile cerute de lege, care prevede imperativ obligativitatea acordului scris, aprecierea acordului pe baza presupunerilor instanței fiind nelegală.
În opinia apelantei din probele administrate a rezultat, lipsa acordului său ca proprietar pentru edificarea instalației de gaze pe terenul său, lipsa autorizației de construcție și încălcarea dreptului de proprietate, lipsa unui control al autorităților asupra respectivei lucrări și chiar suspiciunea cu privire la siguranța construcției, care a fost edificată fără certificat de urbanism și fără a fi proiectată și avizată de persoane competente.
În finalul motivelor pe care s-a întemeiat calea de atac, apelanta a solicitat "oprirea stării de ilegalitate prin admiterea apelului și respingerea în tot a hotărârii atacate", prin precizarea scrisă înregistrată la data de 02.12.2008, partea solicitând desființarea hotărârii și obligarea intimatelor pârâte la desființarea țevii de gaze, precum și obligarea intimatei la desființarea cablurilor electrice.
Prin întâmpinările depuse la dosar la termenul de judecată din data de 04.11.2008, intimatele-pârâte și au solicitat respingerea apelului ca nefondat, părțile înțelegând să detalieze considerentele de fapt și de drept dovedite prin înscrisurile câștigate cauzei, menite să conducă la menținerea sentinței primei instanțe ca temeinică și legală.
În dovedirea apelului, respectiv în combaterea motivelor pe care s-a întemeiat calea de atac, părțile au solicitat proba cu înscrisurile anexate în dosarul primei instanțe, acte care au fost atașate și în prezenta cauză de către intimata-pârâtă odată cu notele scrise formulate în cadrul termenului de amânare a pronunțării.
Examinând sentința comercială atacată prin prisma criticilor formulate de către apelanta-reclamantă, Curtea urmează a respinge apelul pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Primele două critici evocate de apelantă apar nefondate, Curtea, constatând că, prin considerentele care au stat la baza adoptării sentinței atacate, prima instanță a răspuns unuia dintre motivele dezvoltate în susținerea capătului de cerere constând în obligarea pârâtelor la demolarea instalației de gaze naturale, consecința edificării respectivei lucrări fără autorizație de construcție.
Astfel, în raport de motivarea de fapt expusă prin acțiunea principală și cererile conexe, cu referire la acest capăt de cerere, reclamanta precizând că se impune obligarea pârâtelor la demolarea instalației datorită lipsei autorizației de construire, instanța fondului a avut în vedere dispozițiile reglementate prin Legea nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcție, cu referire la organele abilitate legal pentru constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute prin articolul 26, inclusiv măsura solicitării desființării lucrărilor executate fără autorizație în condițiile instituite prin prevederile art.28 alin.1 și 2 și ale art.32 din aceeași lege.
Pe fondul acțiunilor deduse judecății, având drept obiect - obligația de a face, Curtea reține că, motivele de fapt și de drept care au format convingerea netemeiniciei cererii principale și a cererilor conexe, au avut la bază prezumția primei instanțe rezultând din probele administrate în timpul judecății, constând în existența acordului tacit al reclamantei la data edificării instalației de racordare la rețeaua de gaze naturale.
Această prezumție judecătorească a pornit de la faptul că, racordarea pârâtelor a avut loc la instalația de gaze aparținând reclamantei, realizarea racordării impunând obligatoriu oprirea alimentării cu gaze a reclamantei, operațiune care nu putea avea loc fără știința și acordul acesteia.
Totodată a fost avută în vedere adresa emisă de autoritatea competentă în această materie - DISTRIGAZ, purtând numărul 46359/01.06.2006 existentă la fila 11 dosarului de fond, prin care se menționează expres că: lucrările de separare a consumului de gaze pentru pârâtele-beneficiare, "au fost executate în baza aprobărilor și documentațiilor tehnice" avizate de respectiva societate precum și faptul că, "recepția tehnică, montarea aparatelor de măsură și punerea în funcțiune s-au efectuat de specialiștii săi, în baza contractului de furnizare gaze".
Prin aceeași adresă, instituția abilitată pentru distribuirea gazelor naturale, specifică expres și că: "alegerea traseelor s-a făcut conform înțelegerilor care au avut loc cu ocazia întocmirii proiectelor - anul 2004, eventualele litigii apărute ulterior între părți", excedând competenței societății emitente,precum și necondiționarea realizării lucrării de existența autorizației de construire.
A mai reținut totodată instanța fondului că stabilirea traseului de amplasare a instalației de racordare gaze naturale a fost efectuată de aceeași societate DISTRIGAZ SUD, astfel cum rezultă și din conținutul adresei emisă sub nr.-.3/05.12.2003 anexată la fila 30 dosar fond, cu respectarea condițiilor impuse de societatea abilitată legal în acest domeniu.
Respectarea tuturor normelor și dispozițiilor în materie, este reliefată și prin conținutul procesului-verbal de recepție tehnică instalație de utilizare nr.5100/15.03.2004, întocmit de specialiștii DISTRIGAZ SA. în care se menționează la rubrica "concluzii", faptul că, "la executarea lucrărilor s-au respectat prevederile pentru proiectarea și executarea instalațiilor de gaze naturale", "conducta supusă recepției fiind declarată admisă", înscrisul fiind atașat la filele 32-33 din dosarul de fond.
Curtea constată că în mod întemeiat, în prezumarea acordului tacit al reclamantei la data edificării instalației de gaze naturale, prima instanță a avut în vedere și obligația asumată de această parte prin contractul de vânzare-cumpărare teren încheiat cu pârâta din acțiunea principală, anexat la filele 235-237 ale dosarului de fond, privind asigurarea accesului la utilități.
În opinia Curții, probele administrate în timpul primei judecăți, inclusiv înscrisurile mai sus arătate, justifică prezumția judecătorească menționată în considerentele hotărârii atacate, fiind greu de crezut că, începând cu luna martie a anului 2004 și până la data înregistrării acțiunilor - iulie 2006, începerea și finalizarea lucrării instalației de racordare la gaze naturale, au putut avea loc fără acordul reclamantei-apelante, cu atât mai mult cu cât instalația, era situată și traversa proprietatea acesteia, astfel cum se specifică și în raportul de expertiză tehnică realizat în timpul primei judecăți.
Pe același aspect, Curtea va reține că în speță, nu sunt incidente dispozițiile art.1191 cod civil evocate de apelantă, în cauză nefiind vorba de dovedirea existenței unui act juridic, reprezentând manifestarea de voință cu intenția de a produce efecte juridice, obiectul acțiunilor deduse judecății constând în obligația de a face.
De altfel, nimic nu împiedica reclamanta, în condițiile inexistenței acordului său, să sesizeze organele abilitate pentru stabilirea și sancționarea contravențiilor și adoptarea celorlalte măsuri reglementate prin Legea nr.50/1991.
Curtea urmează a constata că hotărârea primei instanțe este corectă și în privința capătului de cerere privind demolarea cablului de transport energie electrică, probele cauzei relevând că, realizarea respectivei lucrări a avut loc cu avizul și respectarea condițiilor impuse de societatea de furnizare și distribuție a energiei electrice, conform și autorizației de construire emisă în acest sens (a se vedea înscrisurile anexate în calea de atac - filele 69-76), apelanta neformulând de altfel în mod expres critici și pe acest aspect.
Curtea va avea în vedere și faptul că apelanta-reclamantă nu a dovedit în nici un mod susținerile referitoare la posibilitatea generării unor condiții de insecuritate a siguranței furnizării gazelor naturale și cele privind prejudiciile care i-au fost cauzate prin edificarea instalației de racordare, în condițiile în care terenul care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta din cererea principală era destinat unei activități de producție, care necesita utilizarea de gaze, electricitate, etc.
În considerarea celor expuse, în temeiul prevederilor art.296 pr.civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanta-reclamantă JILAVA, cu sediul în comuna Jilava,-, județ I, împotriva sentinței comerciale nr.6661/29.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte, cu sediul în comuna Jilava,-, județul I, cu sediul în comuna Jilava,-, județ I, PRODUCȚIE, cu sediul în comuna Jilava,-, județ I, SERV, cu sediul în B, str. - - nr.4, -5,.1,.2,.9, sector 2, cu sediul în B,-,.25,.8, sector 4, SERV COM, cu sediul în B, șos. - nr.140,.5,.5,.3,.171, sector 4 și G & T 2002, cu sediul în B, Calea 13 nr.239, -.1,.3,.16, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 09.12.2008.
Președinte Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
10 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar
