Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 6/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
Dosar nr-
CURTEA DE APEL B - SECTIA a V- a COMERCIALA
Decizia comercială nr.6
Ședința publică de la 17.01.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
GREFIER -- -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr.882F/2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta pârâtă prin consilier juridic cu delegație depusă la fila 11, lipsind intimata reclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe apel.
Apelanta pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea apelului schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată, apreciind că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit prevederile contractului și nu a analizat în logic și coroborat probele administrate în cauză. În ce privește capătul 2 al cererii de chemare în judecată, instanța de fond nu a motivat în nici un fel cu privire la acesta. Arată că prevederile art.4.3 din contract nu este aplicabil în prezenta cauză.
Instanța constată închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin sentința comercială nr.882 F din 2 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Ialomița - Secția Civilă respinge excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, admite ca fondată cererea formulată de reclamanta - SRL F, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, dispune pârâtei să reducă redevența pentru terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune nr.79/2000 de la 530 kg /ha la 360 kg /ha, începând cu anul 2003, să nu efectueze acte juridice - concesiune, arendă închiriere, asociere în participațiune - cu privire la terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune nr.79/2000 până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Totodată,pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în valoare de 19,3 lei, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul reține că singurul instrument procesual al reclamantei de a obliga pârâta la respectarea contractului de concesiune nr.79/2000, este sesizarea Tribunalului, situație față de care excepția inadmisibilității cererii este nefondată. Pe fondul cauzei, Tribunalul reține că pârâta este în continuare obligată față de reclamantă în a respecta condițiile și clauzele contractului de concesiune nr.79/2000 aflat în derulare și că declanșarea litigiului s- datorat culpei pârâtei.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, înregistrat sub nr- la Curtea de Apel București - Secția a Va Comercială, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea apelului, se arată că în cauză nu sunt incidente prevederile articolului 4.3. din contractul de concesiune, reținute nelegal și netemeinic de către instanța de fond, întrucât însușirile tehnice ale terenului concesionat nu s-au prezentat de concedent și nici nu s-a dovedit că aceste însușiri să fi fost altele decât cele prezentate de concedent la același moment al semnării contractului. În cauză, raportul de bonitate s-a efectuat la 3 ani după încheierea contractului de concesiune.
Instanța de fond a constatat nelegal și netemeinic că părțile nu ar fi negociat redevența, interpretând greșit articolul 21 din OUG nr.198/1999 și ignorând procesul-verbal din 21.12.2000. Sentința este criticată și sub aspectul încadrării greșite a terenului în clasele de calitate.
Se mai susține de către apelantă că instanța s-a pronunțat și pe ceea ce nu s-a cerut, respectiv pe aspectul rezilierii contractului de concesiune.
Intimata nu a depus întâmpinare.
Analizând motivele de apel în raport de actele dosarului se reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.412/2006 la Judecătoria Călărași reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, solicitând obligarea pârâtei la reducerea redevenței pentru terenul agricol ce face obiectul contractului de concesiune nr.79/2000 începând cu anul 2003, conform situației reale a terenului stabilit de instituțiile specializate, la neefectuarea unui act de dispoziție (concesiune, arendă, închiriere sau asociere în participațiune) cu privire la terenul agricol în litigiu, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința comercială nr.882 F din 2 octombrie 2007, tribunalul, admite acțiunea. Criticile apelantei aduse împotriva sentinței sunt întemeiate și vizează fondul cauzei.
Între părți s-a încheiat contractul de concesiune nr.79/2000 reclamanta - SRL având calitate de concesionar, AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI calitatea de concedent, iar obiectul contractului fiind exploatarea terenului agricol în suprafață de 5404,88 ha. La data de 12.02.2004 prin adresa nr.11450, invocând prevederile articolului 5.5 din Contract, care stipulau că "neplata redevenței în termen de 30 de zile de la data limită de plată conduce la rezilierea de drept a contractului", pârâta a notificat rezilierea contractului către reclamantă, aceasta necontestând în vreun mod situația intervenită între părți.
Instanța de fond a considerat însă în derulare contractul de concesiune, apreciind că pârâta este în continuare obligată față de reclamantă în a respecta condițiile și clauzele contractului, deși operase pactul comisoriu de gradul IV; stipulat prin convenția părților în articolul 5.5. pentru neîndeplinirea obligației de plată a redevenței de către concesionar, la termenele scadente.
Instanța de fond a motivat că pârâta nu putea rezilia contractul, fiind în culpă referitor la neîndeplinirea obligațiilor asumate prin articolul 4.3 din contract. Această argumentare nu are suport probator, iar pe de altă parte neîndeplinirea prevederilor respective nu este sancționată cu rezilierea de drept contractului. De altfel, rezilierea contractului nu a fost solicitată prin acțiune, instanța de fond luând-o în discuție pentru a motiva că acest contract este în ființă.
În raport de cele expuse, instanța de fond, fără a avea un temei de drept, a dispus modificarea unor clauze contractuale substituindu-se voinței părților, reducând cuantumul redevenței și instituind o interdicție în ce o privește pe pârâtă de a nu-și exercita drepturile sale în calitate de concedent.
Cuantumul redevenței s-a realizat prin raportare la zona agro-pedo-climatică a terenului, părțile negociind contractul, semnat fără obiecțiuni, asumându-și obligații reciproce. În procesul-verbal de negociere din 21.12.2000 se menționează că ofertantul - respectiv reclamanta - SRL a prezentat documente atestând situația fondului financiar - clasa de calitate, caracteristici tehnice ale terenului, etc. și de asemenea că în urma negocierii părțile au convenit și stabilit redevența conform anexei 1. După 3 ani de executare a contractului, reclamanta sesizează diferențe de calitate a terenului, situație care chiar dacă contractul nu ar fi reziliat, nu afectează raporturile juridice dintre părți cât timp contractul de concesiune are putere de lege conform articolului 969 și nu poate fi unilateral denunțat. Atâta timp cât nu s-a dovedit că la data încheierii contractului de concesiune concedentul ar fi prezentat anumite caracteristici tehnice ale terenului care nu ar fi fost reale la data respectivă și nu după 3 ani, dispozițiile articolului 4.3 din contract nu-și găsesc aplicare și în consecință nivelul redevenței nu poate fi recalculat, concesionarul însăși depunând înscrisurile atestând caracteristicile tehnice ale terenului, clasa de calitate fiind unul din elementele acestora. Instanța de fond a apreciat greșit că terenul a fost încadrat în momentul semnării contractului în clasa I de calitate, din modul de calcul al redevenței minime rezultând contrariul. Motivarea instanței că redevența nu s-a negociat este infirmată de probele administrate (vezi procesul verbal din 21.12.2000) și de dispozițiile articolului 21 din OUG nr.198/1999 care indică această modalitate de negociere.
În ce privește soluționarea excepției inadmisibilității cererii invocată de apelanta -pârâtă, respinsă prin sentința apelată, Curtea apreciază că măsura a fost dispusă în mod corect de instanța de fond.
De altfel această soluție nu a făcut obiectul criticilor aduse de apelanta -pârâtă sentinței atacate și ca atare sub acest aspect va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
În raport de aceste considerente apelul este fondat și conform articolului 296 Cod Procedură Civilă va fi admis, sentința atacată fiind nelegală și netemeinică sub aspectul soluționării pe fond cauzei, urmând să se dispună schimbarea sa în parte și pe fond cererea așa cum a fost formulată nefiind dovedită, să fie respinsă ca neîntemeiată.
În raport de decizia Curții, cererea reclamantei fiind respinsă, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată dispusă de instanța de fond prin sentința apelantă nu mai are temei juridic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței comerciale nr.882F/2.10.2007 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă - SRL F cu sediul în F, str. - -, -ila Z 29,. 1, Județ
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că: respinge cererea ca neîntemeiată.
Înlătură obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în fond.
Menține celelalte dispoziții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
ex.4
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
