Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 603/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 613/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIE COMERCIALĂ Nr. 603
Ședința publică de la 23 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Zaharia
JUDECĂTOR 2: Iulia Manuela Cîrnu I-- -
JUDECĂTOR 3: Alecsandrina
GREFIER -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta - SRL C împotriva sentinței comerciale nr.1915 din 11.02.2008 de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - INTERNAȚIONAL ). ) SRL.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta prin consilier juridic, cu delegație la dosar, intimata prin avocat, cu împuternicire avocațială nr.- din 22.05.2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la dosar s-a depus prin Serviciul Registratură din partea recurentei dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei cu nr. 928 din 06.05.2008 și timbru judiciar de 0,15 lei.
Recurenta prin consilier juridic arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat solicitând cuvântul pe cererea de recurs.
Intimata prin avocat arată că alte cereri nu mai are de formulat și nici probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurenta prin consilier juridic solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului,menținerea sentinței ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința comercială nr.1915 din 11.02.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Comercială a fost admisă excepția de necompetență generală a instanțelor judecătorești și, în consecință, respectându-se cererea formulată de reclamanta - SRL C în contradictoriu cu pârâta - Internațional SRL.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a apreciat că prin contractele de vânzare-cumpărare nr.460/23618/1.03.2007 și 460/23765/25.06.2007 părțile au prevăzut competența Curții de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României în soluționarea litigiilor izvorâte din aceste contracte.
Împotriva acestei hotărâri formulează recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței și constatarea faptului că, raportat la datele speței, competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor judecătorești comerciale de drept comun, în esență, pentru următoarele motive:
Potrivit art.343 indice 2.pr.civ. compromisul prin care părțile convin ca un litigiu ivit între ele să fie soluționat pe calea arbitrajului, este lovit de nulitate dacă părțile nu arată obiectul litigiului și numele arbitrilor sau modalitatea de numire a lor.
Astfel, se arată de către recurentă, faptul că părțile, în contract, nu au convenit asupra numelor arbitrilor sau a modalității de numire a lor, situație în care convenția arbitrală este incompletă și este lovită de nulitate.
Analizând actele dosarului,l Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.343 alin.2 pr.civ. convenția arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înțelegeri de sine stătătoare, denumită compromis.
Așadar, convenția arbitrală poate îmbrăca două forme: clauza compromisorie și compromisul, forma aleasă depinzând de momentul la care intervine acordul de voință - înainte de nașterea litigiului său ulterior.
În speță părțile au încheiat o clauză compromisorie, conform art.3431alin.1 pr.civ.
În privința conținutului aceste clauze compromisorii, textul de lege mai sus citat; se limitează - doar la necesitatea indicării numelui sau a modalității de numire a acestora, fără a fi prevăzută nici o sancțiune dacă aceste arătări nu sunt făcute.
Nulitatea de care recurenta face vorbire se aplică doar în cazul compromisului, acest sens fiind clare dispozițiile art.3432pr.civ. de esența compromisului fiind, pe lângă existența unui litigiu, indicarea obiectului litigiului și a numelui arbitrilor sau a modalității de numire a acestora.
Așadar, dispozițiile art.3432pr.civ. invocate de către recurent nu se aplică în cauză, nefiind vorba de un compromis, ci despre o clauză compromisorie, astfel încât nu poate fi pusă în discuție nulitatea acesteia.
Față de cele de mai sus arătate, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Respinge recursul formulat de recurenta - SRL C împotriva sentinței comerciale nr.1915 din 11.02.2008 de Tribunalul București - Secția a VI a Comercială, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata - INTERNAȚIONAL ). ) SRL.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23.05.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr.I
GREFIER,
-
Red. Jud. - 2.06.2008
Tehnored. - 9.06.2008
2 ex.
Fond - Tribunalul București - Secția VII- Comercială
Președinte -
Președinte:Rodica ZahariaJudecători:Rodica Zaharia, Iulia Manuela Cîrnu, Alecsandrina
