Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Bacau

Dosar nr-

R O M Â N I

CURTEA DE APEL BACĂU

- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -

Decizia nr. 606/2009

Ședința publică de la 18 Iunie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător

JUDECĂTOR 2: Morina Napa

JUDECĂTOR 3: Claudia Popescu

Grefier: ---

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a fost pe rol judecarea recursului declarat de recurenta-reclamantă P N, împotriva sentinței civile nr. 37/COM din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: consilier juridic pentru recurenta-reclamantă P N și avocat pentru intimata-pârâtă TRANS SERV P

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă P N se legitimează cu seria nr. -, eliberată de Municipiul P N la 18.10.2000.

Instanța constată că recursul este declarat în termen, motivat, legal timbrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.

Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă PNd epune la dosar extras de carte funciară și concluzii scrise, precizând că din înscrisurile depuse în cauză rezultă faptul că sunt proprietarii suprafeței de teren în discuție.

Față de acestea, având în vedere și concluziile scrise depuse la acest termen, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, având în vedere că instanța de fond nu a respectat dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod procedură civilă, neluând în considerare dovezile invocate de reclamantă.

Avocat pentru intimata-pârâtă TRANS SERV P N, având cuvântul, solicită a se constata că în cauză, reclamanta a introdus acțiune posesorie, invocând faptul că pârâta i-a tulburat posesia, în susținerea acțiunii precizând că sunt proprietarii unor cisterne cumpărate de la o persoană fizică, cisterne care se află într-adevăr pe suprafața de teren în discuție, însă ei nu sunt proprietarii acestei suprafețe de teren cum susțin. Arată că, terenul în discuție aparține Primăriei P N, fiind înscris în cartea funciară, iar de la Primăria PNa cest teren a fost concesionat societății comerciale pârâte.

Totodată, solicită a se constata că, în fața instanței de fond reclamanta nici nu a susținut că ar fi proprietara acestei suprafețe de teren, venind acum în recurs cu această susținere.

În concluzie, având în vedere și motivele invocate prin întâmpinarea depusă în fața instanței de fond, pe care le menține, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea la cheltuieli de judecată, conform chitanței anexate la dosar.

Consilier juridic pentru recurenta-reclamantă P N, având cuvântul, în replică, precizează că, contractul de concesiune despre care face vorbire pârâta privește o altă suprafață de teren, această suprafață de teren se află la 5 km. distanță, respectiv pe str. G-ral nr. 191.

Avocat pentru intimata-pârâtă TRANS SERV P N, având cuvântul, în replică, referitor la cele precizate de recurentă prin motivele de recurs, respectiv la calitatea de consilier local a administratorului societății pârâte și solicitarea de probe cu martori și cercetare locală, solicită a se constata că este vorba de probe noi, care nu au fost solicitate în fața instanței de fond, astfel că în recurs nu se pot invoca probe noi.

S-au declarat dezbaterile închise.

A:

- deliberând -

Asupra recursului comercial d e față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- (în urma declinării de competență de la Judecătoria Piatra Neamț ), reclamanta a chemat în judecată pe pârâta TRANS SERV, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să îi respecte pașnica folosință a terenului în suprafață de 2596 mp, situat în P N, str. G-ral nr.1 și să-și ridice utilajele și gardul de pe acest teren.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 674 Cod procedură civilă.

Prin sentința civilă nr. 37/13.01.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Neamța respins excepția de necompetență materială invocată de reclamantă și a respins acțiunea ca nefondată.

Considerentele reținute de instanța de fond sunt următoarele:

În ce privește excepția de necompetență materială a instanței, s-a avut în vedere că, în raport de prețuirea făcută de reclamantă conform dispozițiilor art. 112 Cod procedură civilă, valoarea obiectului litigiului est de 1,8 miliarde lei, ceea ce determină competența tribunalului în soluționarea în primă instanță a cauzei.

Nu se poate aprecia, așa cum a reținut judecătoria că litigiul este nepatrimonial. În raport de natura și obiectul dreptului exercitat de către reclamantă, acțiunea reală imobiliară are un conținut economic, dreptul asupra unei suprafețe de teren transferând și litigiului caracterul patrimonial. De altfel, în considerentele Deciziei nr. 32/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a reținut caracterul patrimonial al acțiunilor posesorii.

Pentru considerentele menționate s-a respins excepția de necompetență materială.

Pe fondul cauzei, instanța de fond a constatat următoarele:

Reclamanta a invocat în acțiune că a posedat terenul mai mulți ani, în mod continuu, pașnic, public și sub nume de proprietar, fără a face o atare dovadă.

Art.674 Cod procedură civilă reglementează procedura derogatorie de la dreptul comun pentru cererile privitoare la posesiune cu scopul de a ocroti o stare de fapt prin care se manifestă drepturile reale.

Însă, în cauză, nu se poate stabili o obligație legală în sarcina pârâtei de încetare a deposedării sau tulburării posesiei, în condițiile în care pârâta face dovada posesiei legale exercitată în baza contractului de concesiune încheiat cu proprietarul terenului, respectiv Municipiul P

S-a apreciat că nici susținerea făcută în răspunsul la întâmpinare de către reclamantă referitoare la faptul că a cumpărat respectiva suprafață de teren de la numitul nu poate fi primită. Reclamanta nu a depus la dosar nici un act valabil de vânzare-cumpărare pentru teren și nici nu a făcut dovada vreunui titlu de proprietate al numitului, titlu din care să rezulte dreptul de a dispune valabil de tren.

De altfel, reclamanta se contrazice în propriile susțineri, invocând inițial, prin acțiune, că a cumpărat de la respectivul vânzător numai rezervoarele de combustibil pentru ca ulterior să susțină că a cumpărat și terenul.

Cercetând aparența dreptului în raport cu actele depuse la dosar și în raport de probele administrate, instanța de fond a constatat că acțiunea nu este întemeiată, reclamanta nefăcând dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art.674 Cod procedură civilă, considerente pentru care s-a respins cererea.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, care a susținut că hotărârea este nelegală, în primul rând pentru că nu este motivată nici în fapt, nici în drept.

Pe fondul cauzei, apelanta a reiterat argumentele din acțiune, susținând că a dovedit că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.674 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte - contractul de concesiune invocat de pârâtă se referă la un teren aflat la o altă adresă (str.G-ral nr.191 și nu nr.1.).

De asemenea, apelanta arată că la data încheierii contractului de concesiune nr. 65839/01.01.2008 era demarat litigiul între apelantă și numitul privind terenul în cauză, de la care a cumpărat terenul.

În dovedirea susținerilor din apel s-a solicitat proba cu martori și cercetare locală și s-au depus la dosar acte.

La termenul din 4.06.2009 curtea a stabilit că, în raport de obiectul acțiunii și de dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, calea de atac promovată în cauză este recurs, iar nu apel.

Recurentul-reclamant a formulat concluzii scrise, prin care a solicitat casarea sentinței, cu reținere spre rejudecare, în raport de dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă și de înscrisurile care dovedesc calitatea sa de proprietar pe terenul în cauză.

Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente, curtea constată nefondat recursul, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

În ce privește dispozițiile art.304 pct.10 Cod procedură civilă, invocate de recurentă în concluziile scrise, aceste dispoziții au fost abrogate prin art. pct.1111din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.138/2000 pentru modificările și completările Codului d e procedură civilă.

Referitor la lipsa motivării în fapt și în drept a hotărârii recurate (motiv ce se circumscrie dispozițiilor art.304 pct.7 Cod procedură civilă), curtea constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate.

Instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt, în sensul că reclamanta nu a făcut dovada vreunui titlu în temeiul căruia să stăpânească terenul în discuție, iar susținerile reclamantei sunt contradictorii, aceasta arătând inițial că a cumpărat de la numitul doar rezervoarele de combustibil aflate pe teren, pentru ca, ulterior, să susțină că a cumpărat și terenul.

De asemenea, s-a reținut că pârâta a făcut dovada posesiei legale asupra terenului, prin contractul de concesiune nr. 65839/1.01.2008.

În raport de această situație de fapt, tribunalul a apreciat că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.674 Cod procedură civilă privind acțiunea posesorie.

Ca urmare, hotărârea este motivată, atât în fapt, cât și în drept, nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.

Referitor la susținerile recurentei, conform cărora s-ar fi făcut dovada întrunirii condițiilor prevăzute de art. 674 Cod procedură civilă (susțineri ce urmează a fi analizate raportat la dispozițiile art. 304 pct.9 Cod procedură civilă), curtea constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 674 Cod procedură civilă, pentru exercitarea acțiunii posesorii este necesar să fie îndeplinite, cumulativ următoarele condiții:

- să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare;

- reclamanta să fi posedat cel puțin un an înainte de tulburarea posesiei;

- posesia reclamantului să fie utilă, adică să fie întrunite condițiile cerute de art. 1846 - 1847 Cod civil, adică: posesia să fie continuă, neîntreruptă, pașnică, publică și sub nume de proprietar.

Ultima cerință nu mai este necesară atunci când reclamantul este titularul unui dezmembrământ al dreptului de proprietate ori un detentor precar.

Deși reclamantei i s-a pus în vedere să probeze posesia terenului în cauză, nu s-au făcut dovezi sub acest aspect.

Mai mult, susținerile reclamantei sunt contradictorii, așa cum a reținut și instanța de fond, în sensul că în acțiune se arată că a cumpărat de la numitul doar niște rezervoare de combustibil aflate pe teren ( fără a se preciza cu ce titlu a fost deținut terenul și pe ce interval de timp), pentru ca ulterior reclamanta să susțină că este proprietara terenului respectiv (afirmație care - însă - nu a fost probată cu antecontractul de vânzare la care se face referire în răspunsul la întâmpinare, ori cu actul de proprietate al numitului ).

Ca urmare, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada că a exercitat o posesie utilă asupra terenului în discuție, în conformitate cu condițiile legale expuse mai sus.

În atare condiții, instanța de fond a stabilit în mod corect că nu sunt date în cauză condițiile prevăzute de art. 674 Cod procedură civilă.

Această concluzie nu poate fi infirmată de încheierea nr. 24971/382/6.09.2007 a Biroului de Carte Funciară, întrucât litigiul dintre recurentă și numitul nu este în măsură să suplinească lipsurile anterior constatate cu privire la posesia recurentei-reclamante.

Ca urmare, constatând neîntemeiate criticile recurentei, în raport de dispozițiile art.312 al.1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursul de față, ca nefondat.

În ce privește actele noi depuse la dosar de către recurentă odată cu concluziile scrise asupra recursului, acestea nu pot fi analizate, fiind depuse după începerea dezbaterilor.

Aceste probe au fost depuse la dosar cu încălcarea dispozițiilor art.316 raportat la art. 292 al.1. Cod procedură civilă, care interzic părților să se folosească, înaintea instanței de recurs, de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea recursului, ori încuviințate de instanța de recurs.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, recurenta va fi obligată la plata, către intimată a cheltuielilor de judecată în sumă de 3500 lei, reprezentând onorariu avocat, dovedit cu chitanța depusă la fila 12 dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-reclamantă P N, cu sediul în P N,-, -. C,. 1,. 42, județul N, împotriva sentinței civile nr. 37/COM din 13 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă TRANS SERV P N, cu sediul în P N,-, județul

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 3.500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 18 iunie 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- -

Judecător,

- -

Grefier,

---

Red.-

Red./29.06.2009

Tehnored.

Ex.2

Președinte:Vera Stănișor
Judecători:Vera Stănișor, Morina Napa, Claudia Popescu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 606/2009. Curtea de Apel Bacau