Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 648/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 648
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cipriana Poiană
Judecător I -
JUDECĂTOR 2: Iulia Miler
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Comercial privind pe recurent " " și pe intimat " " I, lichidator CASA DE INSOLVENȚĂ " M ", având ca obiect obligatia de a face împotriva încheierii de ședință din 26.06.2008 a Tribunalului Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat pentru recurentul, lipsind:
- lichidator - CASA DE INSOLVENȚĂ " M "
- intimat - " "
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la al 3-lea, acordat ca recurentul, prin apărător, să poată lua cunoștință de întîmpinarea formulată de lichidatorul judiciar în cauză,după care
D-na avocat arată că la cererea de suspendare formulată de lichidatorul judiciar, vis a vis de motivele de recurs invocate, recurenta se opune suspendării judecării recursului, susținînd că nu există nici o motivație a cererii de suspendare vis a vis de motivele de recurs.
Instanța respinge cererea de suspendare formulată de lichidatorul judiciar în temeiul art. 244 alin. (1) pct.1 Cod procedură civilă în raport de faza procesuală în care este pricina și nu a falimentului. Constată recursul în stare de judecată și acordă cuvîntul la dezbateri.
concluzii de admitere a recursului, de desființare a încheierii recurate și de trimitere a dosarului aceleiași instanțe pentru continuarea judecății, d-na avocat precizează că în speță nu este vorba despre o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci este vorba de o custodie a unor bunuri.
Instanța declară închise dezbaterile și rămîne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Deliberând asupra recursului comercial d e față;
Prin încheierea de ședință din 26.06.2008, pronunțată de Tribunalul Iași, în baza dispozițiilor art.36 din Legea nr.85/2006, s-a suspendat judecata cauzei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 06.03.2008, Înalta Curte de Casație și Justiție a înaintat dosarul acestei secții cu nr-, cu sentința civilă nr. 5882 din 11.05.2006 pronunțată de Judecătoria Iași, sentința civilă nr. 7129/E/6.12.2006 a Tribunalului Iași - Secția comercială și de contencios administrativ, decizia nr. 44 din 23.04.2007 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI - Secția comercială și decizia nr. 3487 din 06.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială.
Prin sentința comercială nr. 526/S/28.11.2007 Tribunalul Iași - comercial faliment a admis cererea formulată de debitorul SC SA, societate în dizolvare și lichidare voluntară și pârâta în cauza de mai sus, prin lichidatorul desemnat Casa de Insolvență M SRL I pentru deschiderea procedurii simplificate de insolvență.
Prin cererea formulată și depusă în scris la termenul de judecată din 15.05.2008, pârâta SC SA I societate în faliment, prin lichidator Casa de Insolvență M SRL I, în calitate de pârâți au solicitat suspendarea prezentei acțiuni, conform art. 36 din Legea nr. 85/2006.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei decizia nr. 2518 din 26.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, în dosarul nr-.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea formulată privind suspendarea judecății cauzei este întemeiată.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, de la data deschiderii procedurii se suspendă de drept toate acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului.
Obiectul cauzei îl constituie, după restrângerea acțiunii, obligația de a face în sensul obligării pârâtei să predea instalația de granulare și a granulelor sau a produselor finite rezultate din procesarea granulelor.
Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin decizia civilă nr. 2518 din 26.06.2007 în sensul că dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 137/2002 nu-și găsesc aplicabilitatea în cauza dedusă judecății în dosarul nr- întrucât acțiunea cu care a fost investită instanța pentru soluționare nu are ca obiect pretenții împotriva societății, ci obligația de a face, respectiv constatarea nulității absolute a unei acțiuni.
Ori în speța de față, instanța nu a fost investită cu constatarea nulității absolute a unei acțiuni ci cu obligația de a transmite un drept real ca predarea sau restituirea unui bun, respectiv a instalației de granulare.
Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, cu următoarea motivare:
În fapt, prin încheierea de ședință sus-menționată și atacată, s-a dispus suspendarea judecății cauzei ce face obiectul prezentului dosar, în baza dispozițiilor art.36 din Legea 85/2006, considerând că se impune a se suspenda cauza fiind deschisă procedura falimentului împotriva
Arată recurenta că instanța, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, a considerat că în speță e în soluționare o cerere în pretenții, astfel, ignorând atât dispozițiile legale cât și probatoriile administrate a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal.
Motivele de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct.8 și 9 din Codul d e procedură civilă.
Arată recurenta că prima instanță a confundat obiectul acțiunii dându-i o calificare greșită. Nici un moment nu s-au adresat instanței cu o acțiune în pretenții, care, firesc ar fi impus suspendarea.
Susține recurenta că nu dorește ca pârâta-intimată să fie obligată a-i plăti ceva, dorește să le restituie printr-o hotărâre în obligația de a face, cantitatea de 425 tone granule, livrate în baza unui contract de procesare.
Aceste granule nu au făcut obiectul unei vânzări, din documentele depuse la dosar rezultă că ele se aflau la aceasta în baza unui document numit "" Custodie.
Instanța a ignorat faptul că atât documentele recurentei, cât și ale pârâtei evidențiază acest lucru.
Există la dosarul cauzei Contractul de procesare nr.110/2004 care subliniază acest aspect. nu a mai avut loc, produsul finit nu s-a mai realizat.
În speță, apreciază recurenta că sunt aplicabile dispozițiile art.39 din aceeași lege, care în alineatul 1 pct. A-a și c se referă la restituirea bunurilor ce îi aparțin, bunuri ce nu au contribuit la mărirea patrimoniului societății sau la mărirea valorii de inventar al bunurilor pârâtei.
Analizând motivele de recurs formulate și raportându-le la actele dosarului și la dispozițiile legale aplicabile în cauză, Curtea constată că recursul de față este fondat pentru motivele ce vor fi expuse în continuare:
Față de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictor cu pârâta I, și anume, obligarea pârâtei de a preda reclamantei anumite utilaje și instalații proprietatea, pe care pârâta le deține în baza contractului de procesare nr.110/2004, se reține că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.36 din Legea nr.85/2006.
Astfel, e de precizat în acest context că efectul suspendării prevăzut la articolul sus-menționat se aplică numai în cazul acțiunilor care au ca obiect realizarea creanțelor creditorilor debitorului aflat în insolvență, ceea ce nu e cazul în speță.
a contrario, acțiunile care au un alt obiect decât realizarea creanțelor nu se vor suspenda.
Așa fiind, în baza dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul comercial d e față și va casa încheierea recurată, cu trimiterea cauzei primei instanțe pentru continuarea judecății.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul formulat de " " împotriva încheierii de ședință din 26.VI.2008 a Tribunalului Iași, pe care o casează.
Dispune trimiterea dosarului aceleiași instanțe pentru continuarea judecării cauzei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 3: Camelia Gheorghiu
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
-
19.III.2009.-
2 ex.-
Președinte:Cipriana PoianăJudecători:Cipriana Poiană, Iulia Miler, Camelia Gheorghiu
