Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Alba Iulia

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 680

Ședința publică de la 19 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Marius Irimie

JUDECĂTOR 2: Mircea Noșlăcan

JUDECĂTOR 3: Nicolae Durbacă

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Bank SA B împotriva Sentinței nr. 433/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamanții intimați și, lipsă fiind pârâta apelantă.

Procedura este legal îndeplinită.

Avocat arată că nu mai are alte cereri de formulat, situație față de care instanța pune în discuție competența de soluționare a cauzei.

Mandatara reclamanților intimați susține că este neevaluabil în bani capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei la respectarea termenilor contractuali, dar este evaluabil în bani capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la restituirea sumelor de bani achitate de către reclamanți ca diferență la comisionul de administrare stabilit inițial, astfel că judecătoria este instanța competentă să soluționeze prezenta cauză.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanța lasă cauza în pronunțare pe excepția competenței materiale.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față,

Constată că prin Sentința nr.433/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamanții și și s-a dispus obligarea pârâtei Bank SA B la respectarea termenilor contractuali, așa cum au fost stabiliți în Contractul de credit nr. 57227/9.10.2006 și, de asemenea, obligarea pârâtei să restituie reclamanților suma de 190 Euro, reprezentând comision de administrare.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că la data de 9.10.2006 între reclamanți și societatea bancară pârâtă a fost încheiat un contract de credit în baza căruia reclamanții au obținut un împrumut în sumă de 22.000 euro.

Anterior, la data de 6.10.2006, reclamantul a deschis un cont în euro, ocazie cu care i-a fost înmânat un exemplar din condițiile generale de ale băncii și a luat la cunoștință de conținutul acestora.

Litigiul dintre părțile contractante a intervenit la momentul în care reclamanții au primit o notificare din partea băncii prin care li se aducea la cunoștință că, începând cu data de 21.01.2008 au de achitat un comision de administrare de 0,5 % față de 0,3 % cât a fost prevăzut inițial.

Prima instanță a observat că la art. 10.1 din Condițiile generale de ale băncii pârâte, în vigoare la data deschiderii contului curent, este prevăzută posibilitatea băncii de a modifica unilateral comisioanele, modificări care devin opozabile clientului prin afișare la sediul băncii.

Pe de altă parte, s-a reținut că în preambulul contractului de credit încheiat între părți se specifică faptul că "în caz de conflict între prevederile și prezentul contract de credit, vor prevala termenii și condițiile prezentului contract de credit". Această precizare corespunde principiului de drept conform căruia în cazul existenței unor condiții speciale în ce privește un anumit raport juridic se vor aplica acestea cu prevalență față de condițiile generale care guvernează în materia respectivă.

Făcând aplicarea dispozițiilor speciale ale contractului, în detrimentul Condițiilor generale, pe temeiul principiului că normele speciale derogă de la cele generale, s-a observat că la art. 3.3 ii) se prevede că banca percepe un comision de administrare de 0,2% calculat la soldul lunar al creditului. Din interpretarea acestei prevederi rezultă că este vorba despre un comision fix pe toată perioada de creditare. În aceste condiții, nu pot fi reținute susținerile pârâtului cum că, dacă prin contract nu s-a prevăzut interdicția de a modifica comisionul practicat, banca are dreptul de a acționa în acest sens. Or, contractul fiind rezultatul unui mutuus consensus și revocarea sau modificarea acestuia trebuie să fie rezultatul unui mutuus dissensus, simetrie înscrisă în principiul formulat de art. 969 alin.2 Cod civil.

Deși s-a admis că de la acest principiu sunt posibile unele excepții, cu condiția să fie acceptate prin convenția părților, s-a observat că respectivul contract de credit nu constituie o asemenea clauză în ce privește comisionul de administrare, ci doar referitor la rata dobânzii.

S-a apreciat prin urmare că, modificarea cuantumului comisionului de administrare operat de bancă este nelegală, astfel încât acțiunea reclamanților se dovedește întemeiată și s-a admis ca atare.

Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta societate bancară, solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.

În motivarea recursului se arată că posibilitatea băncii de a modifica comisionul este expres prevăzută de textul art.10.1 din Condițiile Generale de, lucru cu care reclamanții au fost de acord prin aplicarea semnăturii pe contractul de deschidere de cont curent astfel că, pe temeiul art. 969.civ. potrivit cu care convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acțiunea reclamanților trebuia respinsă ca neîntemeiată.

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată următoarele:

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a din Codul d e procedură civilă, tribunalul judecă în primă instanță litigiile comerciale al căror obiect are o valoare de peste 100.000 lei. Cum obiectul prezentului litigiu este inferior acestei valori urmează ca, potrivit art.1 pct.1 pr.civ. competența de soluționare a prezentei cauze, să revină judecătoriei în primă instanță.

Această soluție se impune chiar dacă se are în vedere că reclamanții solicită obligarea pârâtei să respecte termenii contractuali ai contractului de credit nr. 57227/9.10.2006, o atare solicitare putând avea cel mult valoarea unei situații premisă, a unei chestiuni prejudiciale în vederea soluționării fondului cererii, respectiv a prestației urmărite de către reclamanți ca și diferență la comisionul de administrare stabilit la semnarea contractului.

În acest context, cererea reclamanților prin care solicită obligarea pârâtei să respecte termenii contractuale dobândește valoarea unei cereri accesorii în raport cu cererea principală materializată în cererea de restituire a comisionului și care constituie prestația urmărită de reclamanți prin formularea cererii de chemare în judecată, așa încât competența de soluționare a acestei acțiuni în justiție, în ansamblul său, se va stabili în conformitate cu cererea principală, ca o cerere patrimonială, evaluabilă în bani de competența judecătoriei în primă instanță, potrivit criteriului valoric mai sus indicat.

Desigur, cele menționate nu vor împiedica instanța competentă să observe inclusiv faptul dacă este admisibilă o cerere prin care solicită, chiar cu titlu accesoriu, constatarea unui principiu general de drept, cel al forței obligatorii a contractelor, consacrat ca atare de textul art. 969.civil.

Așa fiind, în considerarea celor menționate, precum și a dispozițiilor art. 158.pr.civ. privitoare la soluționarea cu prioritate a excepțiilor de competență, se va admite recursul de față și se va trimite cauza spre competentă soluționare Judecătoriei Alba Iulia, instanța competentă teritorial.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta Bank SA B împotriva Sentinței nr. 433/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

Casează sentința atacată și trimite cauza Judecătoriei Alba Iulia pentru competentă soluționare în primă instanță.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 19.12.2008.

Președinte Judecător Judecător

- - - - - -

Grefier

- -

Red.

Th.

Ex.2/13.01.2009

Jud. fond:

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA COMERCIALĂ

Dosar nr-

ÎNCHEIERE

Ședința publică de la 19 2008

Completul compus din:

PREȘEDINTE - -

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de pârâta SC BANK SA B împotriva Sentinței civile nr.433/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.

La apelul nominal s-a prezentat avocat pentru reclamanții intimați și, lipsă fiind pârâta apelantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Față de cuantumul sumei care se solicită, instanța pune în discuția părților calea de atac.

Mandatara reclamanților intimați depune la dosar împuternicire avocațială. Apreciază calea de atac ca fiind recursul, față de suma modică, care este mult sub 100.000 lei și de obiectul cauzei care este obligația de a face.

CURTEA DE APEL

În deliberare, califică prezentul apel ca fiind recurs și

DISPUNE:

Transpunerea dosarului la completul de recursuri pentru întregirea completului de judecată.

Pronunțată în ședința publică din 19 2008.

Președinte, Judecător,

- - - -

Grefier

- -

Președinte:Marius Irimie
Judecători:Marius Irimie, Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 680/2008. Curtea de Apel Alba Iulia