Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 70/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR. 70/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 25 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian JUDECĂTOR 2: Carmen Bujan
- - - - judecător
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții, și împotriva sentinței civile nr.118/C din 3 februarie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de contencios Administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, s-a constatat lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 18 iunie 2009, potrivit încheierii de ședință din acea zi.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 25 iunie 2009.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă cu nr. 118/C/03.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții, și având ca obiect "obligație de a face".
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, au solicitat să se dispună obligarea pârâtei " COMPANIA " B la încheierea de contracte individuale de prestări servicii cu fiecare consumator, proprietar din blocul de locuințe situat în B,-,. A, avându-se în vedere dispozițiile art. 28 alin. 1 din Legea nr. 230 /2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Din interpretarea sistematică a art. 28 alin.1 din Legea nr. 230/2007 și a art. 221 din Ordinul nr. 88/2007 din Regulamentul cadru al serviciului de alimentare cu apă și canalizare emis de Autoritatea pentru Serviciul de Gospodărire Comunală, rezultă că pentru imobilele condominiale se pot încheia contracte individuale de prestări servicii când sunt îndeplinite condițiile tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor pentru fiecare imobil din condominiu și pentru individualizarea consumurilor, ori în cauză reclamanții nu au făcut dovezi în acest sens.
Potrivit art. 216 din Regulamentul - cadru aprobat prin Ordinul 88/2007
"(1) Instalația interioară de alimentare cuprinde ansamblul tehnico - sanitar, de la robinetul de după apometru (punctul de delimitare) în sensul de curgere a apei, până la armătura de utilizare. Rețeaua interioară de alimentare cu apă aparține, ca obligație de întreținere și reparație, utilizatorului.
(2) Instalațiile de apă și canalizare care deservesc doi sau mai mulți proprietari dintr-un condominiu, inclusiv teul de derivație sunt instalații aparținând părților comune ale condominiului și intră ca obligație de întreținere și reparație în sarcina tuturor proprietarilor condominiului.
(3) Instalațiile interioare de apă și canalizare din cadrul condominiului care deservesc un singur proprietar, sunt instalații ce aparțin acestuia și intră ca obligație de întreținere și reparație în sarcina proprietarului respectiv.
(4) Punctul de delimitare între instalațiile aparținând părților comune și instalațiile fiecărui proprietar al condominiului este teul de derivație, respectiv prin care se schimbă direcția de circulație a apei din verticală în orizontală, în cazul proprietarilor care au în proprietate apartamente de la ultimul etaj a unui bloc de locuințe".
În aceste condiții separarea instalațiilor pentru imobilele din condominiu se face de fiecare proprietar, condițiile tehnice fiind stabilite de operator pe baza metodologiei elaborate și aprobate de Asociația Națională de Reglementare a Serviciilor Comunale.
Împotriva sentinței civile susmenționate au declarat apel reclamanții, și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanții susțin că: a) prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, întrucât argumentele cuprinse în considerentele sentinței sunt străine de petitele cererii de chemare în judecată și de probele administrate; b) obligația pârâtei Compania B de a încheia contract de prestări servicii cu reclamanții - prevăzută de art. 28 alin.1 din Legea nr. 230/2007 - nu are nici o legătură cu prevederile art. 216 din Regulamentul cadru nr. 88/2007 emis de Autoritatea Pentru Servicii de Gospodărire Comunală; noțiunea de "prestări servicii" cuprinsă în textul art. 28 susinvocat nu are nici legătură cu normele tehnice de separare a instalațiilor reclamanților din condominiu.
S-a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată de reclamanți.
In cauză, intimata Compania Baf ormulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și păstrarea sentinței atacate, cu motivarea ca apelanții - reclamanți interpretează greșit dispozițiile art. 28 alin.1 din Legea nr. 230/2007.
Efectuarea serviciilor pe care apelanții le atribuie conținutului noțiunii de "contract de prestări servicii" menționat în art. 27 din Lege este în sarcina proprietarilor imobilului astfel cum rezultă din interpretarea art. 34 si a art. 35 din Legea nr. 114/1996 - legea locuinței. Susține intimata că între aceasta și reclamanți nu se pot încheia contracte de prestări servicii sau de furnizare a apei în mod individual întrucât în imobilul în discuție nu mai există constituită Asociație de Proprietari, iar reclamanții nu au împuternicit nici un reprezentant care să le reprezinte interesele în raporturile cu intimata pârâtă în condițiile legii.
Apelanții reclamanți nu pot invoca în favoarea lor inexistența unei Asociații de Proprietari ca o condiție necesară și suficientă pentru a obține obligarea intimatei pârâte la încheierea unor contracte de prestări servicii - furnizare apa - cu fiecare dintre aceștia.
În probațiune au fost depuse înscrisuri: adrese către Consiliul Județean B, către Primăria B, către publicații locale, etc, extrase din acte normative.
Apelul a fost legal timbrat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința civilă atacată, față de motivele invocate, Curtea constată că apelul este nefondat.
În raport cu obiectul cererii de chemare în judecată - astfel cum acesta a fost stabilit de către apelanții reclamanți - prima instanță a analizat solicitările formulate și a făcut o aplicare corecta a dispozițiilor legale în materie și o interpretare justă a tuturor probelor administrate, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.
Ceea ce a constituit obiectul analizei instanței de fond a fost dacă - față de dispozițiile art. 28 alin.1 din Legea nr. 230/2007 - cererea reclamanților de obligare a pârâtei Compania la încheierea unui contract de prestări servicii cu o persoana juridica sau fizica și în subsidiar - la încheierea unor contracte individuale cu fiecare consumator din condominiu, cu plata de daune compensatorii pentru fiecare zi de întârziere este fondata.
Potrivit prevederilor legale pe care reclamanții apelanți și-au întemeiat acțiunea "asociația de proprietari poate intermedia servicii între furnizori și proprietarii consumatori, în special cu privire la serviciile publice de utilități, pe baza unor contracte de prestări de servicii sau de furnizare cu caracter individual. Pentru contractele de furnizare cu caracter individual, drepturile și obligațiile cu privire la serviciul furnizat aparțin, pe de o parte, furnizorului și de cealaltă parte, proprietarului.
Pentru recuperarea debitelor cu privire la serviciile publice de utilități, furnizorul serviciului va acționa împotriva proprietarilor restanțieri.
Serviciul de intermediere din partea asociației de proprietari constă în: repartizarea facturilor către proprietari prin lista de plată lunară, încasarea și plata sumelor reprezentând contravaloarea consumului facturat, înștiințarea furnizorului cu privire la debitori."
Așadar, Legea nr. 230/2007 și care reprezintă legea - cadru de înființare, organizare și funcționare a Asociațiilor de Proprietari face trimitere - în textul art. 28- atât la noțiunea de "furnizor de servicii publice de utilități" cât și la noțiunea de "utilizator"al acelorași servicii.
Aceste noțiuni sunt definite de mai multe acte normative în materie, respectiv Legea nr. 51/2006-art. 2 lit.g, h - privind serviciile comunitare de utilități publice, Legea nr. 241/2006 - art. 25, 27 - privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare și Ordinul nr. 88/2007 - art.221- privind Regulamentul cadru al serviciului de alimentare cu apă și de canalizare.
În raport cu norma generală instituită în Legea nr. 230/2007, dispozițiile inserate în textele legilor susmenționate, reprezintă dispoziții speciale și care derogă de la legea generală.
Așadar, atât în ceea ce privește noțiunile de utilizator și furnizor de servicii comunitare de utilități publice cât și în ceea ce privește drepturile și obligațiile acestora, instanța trebuie să se raporteze la normele speciale, în speță Ordinul cu nr. 88/2007 cât și Legile nr. 51/2006 și respectiv, nr. 241/2006.
Nu poate fi reținută deci critica apelanților reclamanți în sensul inexistenței legăturii juridice dintre dispozițiile art. 28 din Legea nr. 230/2007 și normele speciale cuprinse (și) în Ordinul 88/2007, avându-se în vedere cele arătate anterior și faptul că Ordinul susmenționat a fost dat în aplicarea dispozițiilor art. 50 alin.2 din Legea nr. 51/2006 și respectiv, în aplicarea art. 6 si 40 din Legea nr. 241/2006.
Rezultă din actele dosarului că reclamanții - apelanți nu mai sunt membri ai vreunei Asociații de Proprietari constituită în temeiul Legii cadru (nr. 230/ 2007) și că nu au desemnat un reprezentant care să le reprezinte interesele în raporturile cu intimata pârâtă Compania B astfel încât, în condițiile legii - art.221 din Ordinul 88/2007, art.2 lit.h din Legea nr. 51/2006, art.27 din Legea nr. 241/2006, să poată fi încheiate contracte individuale de prestări servicii cu intimata - pârâtă. Reclamanții apelanți nu au făcut dovada că în calitate de potențiali utilizatori individuali ai serviciului de alimentare cu apă și de canalizare dețin condiții tehnice pentru delimitarea/separarea instalațiilor între fiecare dintre ei, pentru individualizarea consumului ți pentru încheierea contractului de furnizare/prestare a serviciului în nume propriu.
Reclamanților apelanți le este recunoscut dreptul la libera asociere consacrat de dispozițiile art. 40 alin.1 din Constituție, astfel încât ei pot fără nici o îngrădire să-și constituie un "comitet de bloc" fără personalitate juridică.
Dar, în conformitate cu legile ce reglementează organizarea și funcționarea serviciilor de utilități publice, ei pot dobândi calitatea de utilizator al serviciilor respective numai dacă sunt constituiți într-o Asociație de proprietari sau - în caz contrar - numai dacă au branșament propriu de apa potabilă sau racord propriu de canalizare sau dacă au condiții tehnice de separare a consumului, astfel cum corect a reținut și instanța de fond în considerentele sentinței atacate.
Obligarea intimatei pârâte Compania B la încheierea cu reclamanții a unor contracte individuale de furnizare a apei potabile în lipsa unor condiții tehnice de separare ar contraveni dispozițiilor legale și nu ar avea finalitatea practică urmărită de reclamanți în condițiile în care prestarea cât și facturarea unui astfel de serviciu nu ar fi posibilă.
Față de cele expuse anterior, constatându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, văzându-se prevederile art. 296 Cod procedura civilă, Curtea va respinge apelul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelanții - reclamanți, și împotriva sentinței civile cu nr. 118/C/13.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Lilioara
- - - - -
Grefier,
-
Red.: /13.07.2009
Tehnored: /15.07.2009/ -7 ex -
Judecător fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Carmen Bujan, Lilioara
