Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 707/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 707/COM
Ședința publică de la 03 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Elena Carina Gheorma
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 3: Mihaela
Grefier -
Pe rol judecarea recursului comercial d eclarat de recurenta reclamantă - - SRL, cu sediul în C,-,.2..4,.59, împotrivaSentinței civile nr. 438/com/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul ales în B,-,.1,.2, sect.2, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 20.05.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a se depune la dosar concluzii scrise la data de 27.05.2009, 03.06.2009, pentru când:
CURTEA
Asupra recursului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Constanța sub nr- reclamanta - SRL a chemat în judecată pârâta - INTERNAȚIONAL SRL solicitând ca, prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să fie obligată la livrarea cantității de 23.070 kg sferturi posterioare de pui proveniență în schimbul prețului convenit de 115.303, 86 lei, cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat că la data de 25.02.2008 între părți, în forma simplă, a cererii reclamantei urmată de acceptare din partea pârâtei, a intervenit contractul de vânzare - cumpărare a cantității de 49.060 kg sferturi posterioare de pui proveniență.
Deși întreaga cantitate de marfă a fost facturată de pârâtă și achitată integral de reclamantă, în mod nejustificat - Internațional SRL a refuzat livrarea cantității de 23.070 kg sferturi posterioare de pui proveniență, procedând la stornarea parțială a facturii și restituirea prețului aferent.
Acest demers reprezintă, în opinia reclamantei, o denunțare unilaterală a contractului fără suport legal sau convențional care nu afectează valabilitatea obligațiilor asumate de pârâtă.
În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 969, art.1313 - 1316, 1319 - 1320 Cod civil, art.274 Cod Procedură Civilă
În probațiune au fost depuse la dosar înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca nefondată.
Pe cale de excepție, pârâta a invocat necompetența teritorială a Tribunalului Constanțaîn soluționarea cauzei și prematuritatea cererii, motivată de neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de art.7201din Codul d e Procedură Civilă.
În motivarea excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța pârâta a susținut că, în raport de locul situării sediului său -B - în cauză devin incidente dispozițiile art.5 din Codul d e Procedură Civilă.
Această competență teritorială este subliniată și de împrejurarea că între părți nu s-a încheiat un contract scris din care să rezulte locul nașterii obligațiilor sau al plății pentru a justifica teritorial competența Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei, sens în care a solicitat declinarea cauzei în favoarea Tribunalului București.
La primul termen de judecată, reclamanta a formulat cerere de modificare a obiectului acțiunii deduse judecății, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea convenției părților și obligarea pârâtei la plata daunelor interese.
Conform precizărilor reclamantei efectuate în spiritul Deciziei 32/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în referire la art.112 al.1 pct.3 din Codul d e Procedură Civilă, valoarea obiectului cererii principale este de 245.301,84 lei.
Prin Sentința civilă nr. 438/20.01.2009pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și declinată cauza spre competentă soluționare, în favoarea Tribunalului București - Secția a IV-a Comercială.
Pentru a pronunța această hotărârea instanța de fond a reținut că, potrivit art.5 din Codul d e Procedură Civilă,
Cererea se face la instanța domiciliului pârâtului.
Potrivit art.10 din Codul d e Procedură Civilă,
În afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente următoarele instanțe:
1.în cererile privitoare la executarea, anularea, rezoluțiunea sau rezilierea unui contract, instanța locului prevăzut în contract pentru executarea, fie chiar în parte, a obligațiunii;
4. în cererile privitoare la obligații comerciale, instanța locului unde obligația a luat naștere sau aceea a locului plății;
Deși în contractul de vânzare cumpărare încheiat în formă simplificată nu se menționează locul încheierii și nici locul plății, aceste împrejurări pot fi stabilite de instanță în raport de înscrisurile depuse în probațiune de către părți.
Analizând susținerile părților exprimate în corespondența purtată a rezultat că locul nașterii obligației este situat în B, respectiv depozitul aparținând pârâtei de unde reclamanta a ridicat cantitatea de 26.010 kg. marfă pentru care a achitat prețul. În același context sunt și pretențiile reclamantei care a inclus în cuantumul daunelor interese pretinse și c/valoarea cheltuielilor de transport.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat recurs reclamanta - SRL, care a criticat-o ca fiind nelegală.
Arată recurenta că în cauză, Tribunalul Constanța reprezintă instanța locului unde au luat naștere obligațiile comerciale ce fac obiectul cauzei.
Astfel, de principiu, locul încheierii contractului este indisolubil legat de momentul încheierii contractului, acesta din urmă fiind momentul la care acceptarea întâlnește oferta, formându-se, de această manieră, consimțământul. Contractul dintre reclamantă și pârâtă a îmbrăcat forma simplificată a comenzii societății reclamante urmată de executarea din partea societății pârâte, fiind încheiat între părți ce nu se aflau în aceeași locație. Ne aflăm deci în ipoteza contractului intervenind între absenți.
Societatea reclamantă a comandat societății pârâte - oferta de a contracta - o anumită cantitate de sferturi posterioare de pui, pârâta emițând, pe baza cererii, factura nr. 2677 din 25.02.2008 pe care a înserat ca scadență a obligației de plată data de 01.03.2008.
Potrivit doctrinei, în situația contractelor între absenți, au fost propuse mai multe sisteme de apreciere a momentului perfectării contractului (sistemul emisiunii, cel al expedierii, sistemul acceptării de către ofertant și, în sfârșit, sistemul informării), valabile dovedindu-se în cele din urmă, doar ultimele două care se și confundă de o oarecare manieră.
Astfel, ambele sisteme califică drept moment al perfectării contractului, momentul la care cel ce a făcut oferta de a contracta (în speță, reclamanta) a luat cunoștință de acceptarea destinatarului ofertei.
Stabilirea momentului realizării acordului de voință prezintă relevanță în stabilirea locului perfectării contractului. În speță, este evident că locul în care societatea reclamantă a luat cunoștință de acceptarea pârâtei de a contracta este C, unde se află sediul local al reclamantei, adresă la care a fost remisă factura emisă de pârâtă ca urmare a comenzii reclamantei.
Faptul derulării de această manieră a demersurilor ce au precedat realizării acordului de voință al părților rezultă din răspunsul pârâtei la invitația remisă de reclamantă în vederea realizării procedurii concilierii directe, răspuns în care acesta confirmă expres faptul inițierii acestora prin comanda emisă de societatea reclamantă, adică prin oferta reclamantei de a contracta, urmată de emiterea facturii de către pârâtă, care reprezintă, explicit, acceptul acesteia în sensul de a contracta.
Intimata legal citată a formulat întâmpinaresolicitând respingerea recursului formulat de reclamantă ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică.
Intimata consideră că instanța competentă să soluționeze prezenta cauza este Tribunalul București. Sediul principal al societății pârâte este în Municipiul
Pe cale de extensie, în condițiile în care între cele două părți ar fi existat un contract din care rezultă faptul că obligațiile asumate sau locul plății, sau orice alt act trebuie efectuat în C, atunci instanța ar putea agrea ca și competența vreo instanța din județul În lipsa vreunui astfel de act care să reglementeze expres competența teritorială a Tribunalului Constanța, ne aflăm în situația de necompetență conform excepției invocate de către pârâtă și admisă de instanța de fond.
Recurenta a depus la dosar note scrise, după ce instanța a rămas în pronunțare, prin care aduce argumente suplimentare în susținerea recursului, arătând că Tribunalul Constanța este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza prin raportare la dispozițiile art.10 pct.1 pr.civ. înscrisurile depuse direct în fața instanței de recurs, intrate în posesia sa întâmplător întrucât vizează raportul intimatei cu depozitarul mărfii predate, fac dovada faptului că municipiul C este loc al executării contractului, al executării obligației intimatei de predare a mărfii către cumpărător.
Examinând cauza prin prisma argumentelor invocate în susținerea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304/1 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Recurenta a susținut că Tribunalul Constanța este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza întrucât reprezintă instanța locului unde au luat naștere obligațiile comerciale.
Potrivit art.129 alin.1 pr.civ. părțile au îndatorireaca, în condițiile legii, să urmărească desfășurarea și finalizarea procesului. De asemenea, ele au obligația să îndeplinească actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau de judecător, să-și exercite drepturile procedurale conform dispozițiilorart. 723alin. 1, precum șisă-și probeze pretențiileși apărările.
În același sens și dispozițiile art.1169 civ. conform căruia, cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.
A arătat recurenta că speței i se aplică regulile specifice contractului încheiat între absenți, potrivit cărora, momentul perfectării contractului este cel în care ofertantul a luat cunoștință de acceptarea ofertei de către destinatarul acesteia. Iar stabilirea momentului realizării acordului de voință prezintă relevanță în stabilirea locului perfectării contractului.
Susținerile recurentei sunt întemeiate, în acest sens fiind întreaga doctrină și jurisprudență însă aceasta nu a făcut dovada faptului încheierii contractului între absenți, adică prin corespondență - prin scrisoare, telegramă, telex sau telefax. Împrejurarea că în răspunsul la invitația la conciliere directă pârâta confirmă expres faptul inițierii demersurilor ce au precedat realizării acordului de voință prin comanda emisă de reclamantă, adică prin oferta acesteia de a contracta, urmată de emiterea facturii de către pârâtă, nu este prin sine o dovada a faptului încheierii contractului prin corespondență. Reclamanta avea obligația, potrivit art.1169 civ. și art.129 alin.1 pr.civ. să facă dovada modalității de transmitere a comenzii, obligație pe care nu și-a îndeplinit-o, astfel că nu sunt incidente în speță dispozițiile art.10 pct.4 pr.civ. în ceea ce privește locul unde obligația a luat naștere.
În ceea ce privește incidența dispozițiilor art.10 pct.1 pr.civ. Curtea constată că aceasta nu a fost invocat în fața instanței de fond și nici prin motivele de recurs ci prin concluziile scrise depuse după ce instanța de recurs a rămas în pronunțare, astfel că nu va fi analizată, în sens contrar fiind încălcat principiul contradictorialității și implicit dreptul de apărare al pârâtei.
În considerarea dispozițiilor art.5 pr.civ. instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza de față este Tribunalul București, după cum în mod corect a stabilit prima instanță.
Pe cale de consecință, neexistând motive de nelegalitate a hotărârii atacate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art.312 Cod pr.civilă să fie respins.
În temeiul art.274 pr.civ. recurenta va fi obligată în favoarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat conform chitanței nr.-/31.03.2009 ( fila 12 ).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursulcomercial dclarat de recurenta reclamantă - SRL, cu sediul în C,-,.2..4,.59, împotrivaSentinței civile nr. 438/com/20.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-în contradictoriu cu intimata pârâtă - Internațional SRL, cu sediul ales în B,-,.1,.2, sect.2,ca nefondat.
Obligă recurenta în favoarea intimatei la plata sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 03.06.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Jud.fond
tehnoredactat dec.jud.- -/2 ex.
Președinte:Elena Carina GheormaJudecători:Elena Carina Gheorma, Nastasia Cuculis, Mihaela
