Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 72/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 72/COM
Ședința publică de la 16 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 2: Nastasia Cuculis
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial d eclarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în B, Calea, 6-7, nr.155, - sect.1, împotriva Sentinței civile nr. 5533/COM/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 8163/com/2006) în contradictoriu cu intimata pârâtă. cu sediul în B,-,. 17,.3, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 02.04.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise cât și având nevoie de timp pentru a delibera la data de 9.04.2008, 16.04.208, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 8163/com/2006 (nr. în format nou -), pe rolul Tribunalului Constanța - Secția Comercială reclamanta - - B în contradictoriu cu pârâta - SRL a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
- demolarea construcțiilor edificate în mod abuziv de pârâtă pe terenul proprietatea reclamantei, pe cheltuiala acesteia;
- cu cheltuieli de judecată.
S-a arătat în fapt că a înstrăinat pârâtei terenul în suprafață de 2.737,75 mp, pe care sunt edificate Vilele Coral C4, C5, C6 și C9, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 3398 din 27.12.2000, aceeași pârâtă având un drept de proprietate și asupra activelor Vilele Coral C4, C5, C9 conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2308/2000.
S-a relevat că pârâta efectuează lucrări de extindere în mod nelegal pe terenul proprietatea reclamantei, blocând o de acces importantă în acea zonă - respectiv - zona de Nord a Stațiunii, împrejurare constatată în data de 09.10.2006 și 12.10.2006.
Deși i-a notificat pârâtei sistarea lucrărilor pretins abuzive, prin adresele nr. 807/13.10.2006, respectiv nr. 838/07.11.2006, aceasta a refuzat să procedeze la demolarea construcțiilor efectuate abuziv fără avize, aprobări proiecte, autorizații.
În opinia reclamantei, sunt aplicabile în speță, prevederile art. 494 cod civil care stipulează următoarele: "dacă plantațiile, construcțiile și lucrările au fost făcute de către oat reia persoană cu materialele ei, proprietarul pământului are dreptul de a le ține pentru dânsul sau de a îndatora pe aceea persoană să le ridice.
Dacă proprietarul pământului cere ridicarea plantațiilor și a construcțiilor, ridicarea va urma cu cheltuiala celui ce le-a făcut.
În probațiune s-a folosit de proba cu înscrisuri și interogatoriu pârâtei.
În ședința de judecată din data de 18.04.2007, reclamanta și-a modificat acțiunea în raport de dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă solicitând:
- obligarea pârâtei să amenajeze circulabilă distrusă cu ocazia lucrărilor efectuate;
- ridicarea porților metalice edificate de pârâtă și care îngrădesc accesul liber pe circulabilă proprietatea reclamantei.
S-a arătat că proprietatea pârâtei este străbătută de o de acces proprietatea reclamantei care asigură libera circulație în zona de Nord a Stațiunii, iar cu ocazia lucrărilor de amenajare, a fost distrusă și blocată de acces prin montarea unor porți metalice.
Pârâta a formulat concluzii scrise prin care a arătat că a procedat la refacerea în totalitate a aleii pe cheltuiala sa, astfel că primul capăt de cerere a rămas fără obiect. Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, în opinia pârâtei se impune respingerea lui ca nefondat întrucât asupra respectivei alei are un drept de superficie înscris și în Cartea Funciară.
În această situație, nu a încălcat dreptul de proprietate al reclamantei prin edificarea porților pe un teren asupra căruia are un drept legal de folosință.
Tot astfel, prin edificarea porților și-a exercitat dreptul legal de folosință asupra terenului, prin îndeplinirea unor acte de administrare pentru conservarea bunului.
De asemenea, precizează că respectivele porți au fost edificate din necesitatea eliminării furturilor din camerele turiștilor cazați în vilele din apropiere.
Mai relevă faptul că reclamanta nu a dovedit că porțile edificate îngrădesc accesul liber al personalului angajat, întrucât acestea se află în întregime în interiorul proprietății sale, această situație rezultând în mod evident și din schița terenului.
Prin Sentința civilă nr. 5533/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțas -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta - - în contradictoriu cu pârâta - SRL.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză pârâta potrivit extrasului de carte funciară (f 54) are în favoarea sa instituit un drept de superficie asupra terenului de 3.500 mp. proprietate reclamantei, suprafață din care face parte și litigioasă de 186,37 mp. aferentă vilelor Coral C4, C5, C6, C9.
-se astfel cu un drept de superficie asupra respectivei suprafețe, s-a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art. 492 Cod civil invocate ca și temei de drept material de către reclamantă, deoarece dreptul de superficie este definit ca acel drept ce consta în dreptul de proprietate pe care-l are o persoană denumită superficiar asupra construcțiilor, plantațiilor sau altor lucrări care se află pe o suprafață de teren ce aparține unei alte persoane, teren asupra căruia superficiarul va avea un drept de folosință.
Dreptul de superficie constituie o derogare de la regula înscrisă în art. 492 Cod civil, potrivit cu care, orice construcție, plantație sau lucru în pământ sau asupra pământului sunt prezumate a fi făcute de către proprietarul acelui pământ, cu cheltuiala sa, și că sunt ale lui, până se face dovada contrară.
A mai arătat tribunalul că reclamanta în calitatea sa de proprietar asupra terenului are obligația de a garanta liniștita posesie a imobilului pentru ceilalți terți contractuali însă din nici-o probă administrată în cauză nu rezultă că cele două porți îngrădesc accesul liber și i-ar perturba exercitarea normală a dreptului de proprietate.
De asemenea s-a mai reținut că din conținutul procesului verbal de constatare încheiat la data de 16.02.2007, înscris emanat de la însăși reclamantă, rezultă că gardul metalic edificat pe respectiva circulabilă nu afectează în mare măsură accesul proprietarilor vecini, aceștia având și alte căi de acces.
Cum, în cauză din nici-o probă administrată nu rezultă că edificarea respectivelor porți afectează sau îngrădește dreptul de proprietate al reclamantei, cererea nu are caracter fondat.
A mai constatat prima instanță că măsura ridicării gardului metalic nu poate constitui o soluție economicoasă, avându-se în vedere și scopul pentru are au fost edificate (protecția turiștilor cantonați în complexul hotelier).
În referire la capătul de cerere privind reamenajarea aleii circulabile, instanța a reținut că pârâta a acționat în sensul solicitat de către reclamantă, motiv pentru care a dispus respingerea acestuia ca rămas fără obiect.
Împotriva sentinței mai sus menționate a declarat apel reclamanta - - care a criticat soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea apelului s-a arătat că prin contractul de vânzare cumpărare nr. 3398/2000 a înstrăinat pârâtei - SRL, activul Vile C4, C5, C6 și C9 ocazie cu care a asigurat acesteia și un drept de superficie pentru terenul aferent acestor construcții. Suprafața de teren pe care sunt edificate Vilele și pentru care a asigurat pârâtei un drept de superficie, este străbătută de o alee, care asigură legătura dintre zona și sat, proprietăți învecinate, alee care asigură libera circulație în zona și care face din terenul pentru care s-a asigurat dreptul de superficie.
Mai arată apelanta că pârâta în mod abuziv și fără acordul reclamantei a îngrădit libera circulație pe această alee prin montarea unei porți metalice. Prin adresa nr. 1116, depusă la sediul reclamantei de către pârâtă, aceasta își asumă obligația să ridice cele două porți în cel mult 4 săptămâni, recunoscând că nu face obiectul dreptului de superficie.
Intimata, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamantă ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind legală și temeinică, motivând că deși în discuție nu este în proprietatea sa, în baza dreptului legal de superficie pe care îl are asupra acesteia poate efectua acte de administrare și de conservare a bunului, iar edificarea porților se înscrie în categoria acestor acte. În opinia intimatei, nu era necesar acordul proprietarului pentru exercitarea acestor acte.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate și în conformitate cu dispozițiile art.295 alin.1 Cod procedură civilă, Curtea constată că este fondat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat la BNP sub nr.2308/21.09.2000 reclamanta apelantă a vândut pârâtei intimate activul situat în, constând în vilele Coral C4, C5, C6 și C9, constituind totodată un drept de superficie asupra terenului în suprafață de 3500 mp aferent vilelor.
Vânzătoarea, în calitate de proprietară a terenului, a reclamat blocarea aleii ce străbate terenul prin ridicare a două porți metalice de către pârâtă, fapt demonstrat din probele administrate ( planșe fotografice ) și recunoscut de pârâtă care pretinde că a acționat în virtutea dreptului de a efectua acte de conservare asupra bunului față de care deține un drept de folosință.
Pârâta, deși invocă faptul că a acționat în virtutea dreptului de administrare și de conservare pe care pretinde că îl are asupra terenului proprietatea reclamantei, nu a arătat în ce sens ridicarea porților era necesară pentru conservarea terenului ci motivează că ridicarea porților a contribuit la siguranța turiștilor cazați în zonă, prin urmare s-a realizat o mai bună administrare și conservare a propriei afaceri.
Nu poate fi reținut punctul de vedere al pârâtei întrucât prin ridicarea unor porți prin care s-a blocat accesul spre terenul asupra căruia deține doar un drept de folosință s-a realizat în fapt o veritabilă grănițuire a acestui teren față de cel învecinat, ceea ce echivalează cu exercitarea dreptului de dispoziție, atribut ce aparține doar proprietarului bunului.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, fapt pentru care, în temeiul art.296 Cod procedură civilă apelul va fi admis, schimbată în parte hotărârea apelată în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei - - și obligării pârâtei să ridice porțile metalice amplasate pe circulabilă proprietatea reclamantei. Vor fi menținute celelalte dispoziții din hotărâre.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul comercial dclarat de apelanta reclamantă - -, cu sediul în B, Calea, 6-7, nr.155, - sect.1, împotriva Sentinței civile nr. 5533/COM/24.10.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 8163/com/2006) în contradictoriu cu intimata pârâtă -. cu sediul în B,-,. 17,.3.
Schimbă în parte hotărârea apelată în sensul admiterii în parte a cererii reclamantei - -.
Obligă pârâta să ridice porțile metalice amplasate pe circulabilă proprietatea reclamantei.
Menține celelalte dispoziții din hotărâre.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședințapublicăastăzi, 16 Aprilie 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Tehnored.dec.jud. - -/4 ex.
Președinte:Mihaela Davidencu ȘerbanJudecători:Mihaela Davidencu Șerban, Nastasia Cuculis
