Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 74/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALA
DECIZIA NR.74/
Ședința publică de la 19 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta SC Distribuție Muntenia Nord SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani, cu sediul in Focșani,-, jud.V, împotriva sentinței civile nr.24 din 6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea in dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatii, cu domiciliul in I,-,.C,.4,.15, jud.I și SC Muntenia Nord SA P, cu sediul in-, jud.P, având ca obiect- obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru apelanta pârâtă consilier juridic, cu delegație la dosar,lipsă fiind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 18.09.2008, cerere prin care intimata solicită judecarea cauzei în lipsa sa și întâmpinare într-un exemplar.
Reprezentantul apelantei pârâte susține că a luat cunoștință de întâmpinarea formulată de intimata.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul apelantei critică hotărârea pronunțată de instanța de fond pe motiv de nelegalitate pentru următoarele considerente:
- a invocat la fond excepția necompetenței materiale a Tribunalului Vrancea in soluționarea pe fond a cauzei;
- s-a procedat la soluționarea cauzei fără a se intra in cercetarea fondului, pentru a se stabili cine se face vinovat de incălcarea dreptului de proprietate al intimatei-reclamante:
- pe parcursul judecății intimata și-a modificat pretențiile, rezumându-se doar la mutarea unui singur stâlp, iar instanța a admis cererea,dispunând mutarea stâlpului de medie tensiune, fără a mentiona cine suportă cheltuielile.
S-a făcut dovada cu actele depuse la dosar, respectiv avizul nr.1370/1998 și certificatul de urbanism nr.76/1998, că terenul pe care se situează rețelele electrice se află in proprietatea Consiliului Local Tulnici. Susține că există o neconcordanță între certificatul de urbanism, avizul dat pentru ocuparea terenului și titlul de proprietate 47300/1994 invocat de petentă, situație constatată în anul 2004 cu ocazia intocmirii documentației pentru intabulare.
Depune la dosar note de concluzii scrise și solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 3920/91/07, reclamanta a chemat în judecată pârâții Muntenia Nord și Filiala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani a Muntenia Nord A pentru ca, în contradictoriu și pe baza probelor administrate, să fie obligați pârâții să mute stâlpii rețelei de medie tensiune proprietatea Muntenia Nord construiți pe terenul reclamantei, fără acordul prealabil al acesteia.
Acțiunea a fost ulterior restrânsă la obligarea pârâților la mutarea unui singur stâlp situat spre șoseaua -Soveja, în extremitatea Lotului 1 identificat cu numărul cadastral 1592/1N.
În motivarea acțiunii a arătat că, în anul 1994 dobândit prin reconstituire dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 23.261 mp situat în comuna Tulnici, județul V, fiindu-i eliberat titlul de proprietate nr.47300.
S-a susținut că, pe acest teren, începând cu anul 1998, fără a cere acordul proprietarului, pârâtele au amplasat 5 stâlpi de medie tensiune, fapt care îl pune în imposibilitate de a utiliza o bună parte din teren.
În dovedirea pretențiilor sale au fost depuse dovezi ale dreptului de proprietate asupra terenului și încercarea de conciliere a pretențiilor sale.
În drept, pretențiile au fost întemeiate pe prevederile Legii nr.50/1991. Prin Întâmpinarea formulată, pârâta - Sucursala de distribuție a energiei electrice Focșani a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
S-a arătat că lucrarea de electrificare în urma căreia a fost afectat terenul reclamantei a fost executată în baza certificatului de urbanism nr.76/1998, din care rezulta că terenul pe care s-a executat lucrarea se afla în proprietatea Consiliului Local Tulnici.
Au fost invocate prevederile art.41.alin.4 din Legea energiei electrice nr.13/2007, conform cărora,terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, aceste dispoziții legale fiind interpretate ca o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate de către stat.
S-a mai arătat că, potrivit disp. art.41 alin.7 din Legea nr.13/2007,cheltuielile pentru modificarea instalațiilor de distribuire a energiei electrice inclusiv pentru eliberarea unor amplasamente, sunt suportate integral de cel care a generat modificarea.
Au fost depuse actele la care s-a făcut referire.
Prin sentința nr.24/6 martie 2008, Tribunalul Vranceaa admis acțiunea și a obligat pârâtele să mute stâlpul de medie tensiune amplasat pe terenul proprietatea reclamantei, situat în satul, comuna Tulnici, spre șoseaua - Soveja în extremitatea lotului 1, identificat cu număr cadastral 1592N, din,1895.
Pentru a hotărî astfel, a reținut următoarele:
Din conținutul extrasului de carte funciară nr.1278/ 25.06.2007 rezultă că terenul pe care s-a amplasat stâlpul în litigiu este proprietatea reclamantei, fapt dovedit și prin Titlul de proprietate nr.47300 emis în octombrie 1994 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, titlu înscris în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Focșani sub nr.6215 din 12.05.1997.
De altfel, pârâtele nu au negat aspectul că stâlpul a cărui mutare s-a solicitat se află amplasat pe terenul proprietatea reclamantei, invocând numai faptul că amplasarea a fost efectuată pe baza certificatului de urbanism eliberat astfel încât, sub acest aspect, susținerile reclamantei cu privire la situația de fapt sunt dovedite.
Tribunalul nu a reținut ca fiind pertinentă apărarea pârâtelor, în sensul că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.41.alin.4 din Legea energiei electrice nr.13/2007, conform cărora,terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului, având în vedere faptul că aceste dispoziții legale se referă la terenuri care se aflau în proprietatea statului la data intrării în vigoare a Legii nr.13/2007. Ori, în speță, terenul pe care a fost efectuată lucrarea de amplasare a stâlpului de medie tensiune era, la acea dată, proprietatea reclamantei, fapt dovedit cu actele aflate la dosarul cauzei.
Nici susținerile pârâtelor, în sensul că eliberarea amplasamentului se poate face doar în condițiile art.41 alin.7 din Legea nr.13/2007, prin suportarea cheltuielilor integral de cel care a generat modificarea, nu au fost primite atât timp cât amplasamentul a fost făcut fără acordul proprietarului real al terenului.
Tribunalul a reținut și faptul că, prin amplasarea stâlpului de medie tensiune pe terenul proprietatea reclamantei, fără acordul acesteia, pârâtele au prejudiciat folosința reclamantei asupra imobilului proprietate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel pârâta CEF. Distribuție Muntenia Nord A- Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani, înreg.sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința apelată a fost criticată sub aspectul nelegalității, pentru următoarele motive:
Pârâta nu se face vinovată de amplasarea lucrării pe terenul proprietatea reclamantei, întrucât, potrivit avizului nr.1370/1998 și certificatului de urbanism nr.76/1998, terenul se afla, la data efectuării lucrării, în proprietatea Consiliului local Tulnici.
De asemenea, greșit a înlăturat instanța de fond incidența disp.art.41 alin.4 din Legea 13/2007, întrucât, din coroborarea acestui text de lege cu prevederile art.645 civ. rezultă că suprafața de teren în litigiu aparține domeniului public al statului fiind dobândită prin efectul legii.
De altfel, împrejurarea că terenurile pe care se află construcții de interes public aparțin domeniului public rezultă și din disp.art.5 din Legea 18/1991 și este în concordanță cu prevederile art.44 alin.3 și art.136 alin.2 și 4 din Constituție, precum și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.
Un alt motiv de apel vizează încălcarea art.16 alin.2 și din Legea 13/2007, potrivit cărora reclamanta beneficiază de drept de uz și servitute gratuit asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată în vederea executării lucrărilor necesare de menținere în funcțiune a instalațiilor electrice.
A mai susținut apelanta ca instanța de fond nu a stabilit ce parte suportă cheltuielile pentru mutarea stâlpului, precum și faptul că instanța a încălcat competența altei instanțe.
În drept, a invocat disp.art.282-298.pr.civ.
Prin întâmpinare, intimata-reclamantă a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, întrucât hotărârea instanței de fond este temeinică și legală, reiterând apărările formulate la judecata fondului.
Cât privește încălcarea competenței altei instanțe a susținut că motivul este nefondat, fiind corect aplicate prevederile art.2 pct.1 lit.a pr.civ. și art.1,3,4 și 7 Cod comercial.
Apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Cât privește motivul de apel referitor la încălcarea de către instanța de fond, a competenței unei alte instanțe, constată în primul rând, că apelanta pârâtă s-a limitat numai să enunțe acest motiv, fără a-l explicita. Constată, de asemenea, că apelanta-pârâtă este, într-adevăr în calitate de titular al licenței de distribuție a energiei electrice, un furnizor de utilități publice. Însă, prevederile art.8 din Legea 544/2004 vizează numai competența instanței de contencios administrativ de anulare a actelor administrative și de soluționare a litigiilor legate de încheierea, modificarea sau interpretarea unui contract administrativ, ceea ce nu este cazul, în speță.
De asemenea, societatea pârâtă este un comerciant iar actele sale sunt comerciale potrivit art.4 și art.3 pct.9 Cod comercial, inclusiv amplasarea nelegală a unui stâlp pe terenul proprietatea reclamantei, cu prilejul activității sale comerciale. Este adevărat că reclamanta este un necomerciant, însă raportul juridic este supus legii comerciale, potrivit art.56 Cod comercial.
Așa fiind, în stabilirea competenței de soluționare a cauzei, instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.2 pct.1 lit.a pr.civ. fiind vorba de o cerere în materie comercială, neevaluabilă în bani.
Cât privește motivul de apel referitor la încălcarea de către instanța de fond, a prevederilor art.41 alin.4 din Legea 13/2007, constată că este nefondat.
Astfel, potrivit textului de lege susarătat, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a acestei legi sunt și rămân în proprietatea statului.
Contrar punctului de vedere exprimat de apelantă acest text de lege nu instituie o modalitate de dobândire a dreptului de proprietate publică a statului, prin efectul legii, conform art.645 Cod civil.
La data executării lucrării, de amplasare a rețelei de distribuție energie electrică în discuție, aprilie - mai 2008, actul normativ ce stabilea cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților în domeniul energiei electrice era Decretul Consiliului de Stat nr.76/1950. Acest act normativ impunea, prin art.23 lit.A, ca titularul autorizației, pentru a amplasa rețele de transport sau distribuție energie electrică, să solicite și să obțină exproprierea terenului proprietate privată pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubirea proprietarului.
Actele normative succesive ce au reglementat acest domeniu (G 63/1998, care a abrogat Decretul 76/1950 în decembrie 1998, Legea 318/2003, care a abrogat OG63/1998 și, în fine Legea 13/2007, cu modificările ulterioare, în vigoare la această dată), au impus aceleași obligații în sarcina solicitantului autorizației de înființare a capacității energetice, respectiv de a iniția și finaliza procedura legală de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică, cu despăgubirea proprietarului, în condițiile legii.
Astfel, conform art.21 alin.2 din Legea 13/2007, dacă terenul necesar pentru înființarea capacității energetice este proprietatea privată a unui terț, solicitantul autorizației de înființare are ca primă opțiune cumpărarea terenului de la proprietar sau să inițieze procedura legală, de expropriere a terenului pentru cauză de utilitate publică cu despăgubirea proprietarului, în condițiile legii, și să obțină concesiunea acestuia, pe durata existenței capacității energetice.
Față de cele susarătate, este lesne de înțeles că prevederile art.41 alin.4 din Legea 13/2007 reglementează regimul juridic al terenului pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a acestei legi, care aparțin domeniului public al statului, dacă dreptul de proprietate publică a fost dobândit în condițiile legii (prin expropriere), iar nu un mod de dobândire a dreptului de proprietate.
Numai o atare interpretare a acestui text de lege este în acord cu prevederile legii fundamentale (art.44 alin.3 și art.136 alin.2 și 4 din Constituție) și cu jurisprudența Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că o expropriere de fapt (așa cum se pretinde a se fi produs în prezenta cauză) este incompatibilă, cu dreptul la respect pentru bunurile personale și o violare a art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție (Hotărârea din 24 iunie 1993 - și alții contra Greciei).
Prin urmare, reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului, în temeiul Legii 18/1991, eliberându-i-se titlul de proprietate nr.47300/octombrie 1994, fără nici o încălcare a prevederilor art.5 din actul normativ susarătat, întrucât terenul era liber la acea dată. Ulterior respectiv în anul 1998, pe terenul proprietatea reclamantei, pârâta fără drept, fără o prealabilă expropriere și o justă despăgubire a proprietarului, a amplasat stâlpul în litigiu.
În speță, nu sunt aplicabile prevederile art.16 alin.2 și 4 din Legea 13/2007, întrucât alin.3 al acestui articol se referă la dreptul de uz și servitute de trecere a titularului licenței asupra terenurilor proprietate privată, pentru reparații, revizii și intervenții necesare la rețelele existente, iar nu la ocuparea terenurilor proprietate privată cu capacități energetice.
De asemenea, din cuprinsul dispozitivului sentinței apelate, precum și al considerentelor rezultă cu prisosință că debitorul obligației de a face (de a muta stâlpul), respectiv pârâta, este cel care suportă cheltuielile pentru eliberarea amplasamentului. În mod corect a reținut instanța de fond inaplicabilitatea prevederilor art.41 alin.7 din Legea 13/2007, întrucât nu reclamanta a generat modificarea (prin racordare de noi utilizatori sau schimbarea caracteristicilor inițiale ale utilizatorilor existenți) ci pârâta, în afara oricăror raporturi contractuale cu proprietarul terenului, a ocupat în mod abuziv suprafața de teren.
Cât privește susținerea potrivit căreia instanța nu a rezolvat fondul cauzei, nestabilind cine se face vinovat de încălcarea dreptului de proprietate, constată că este vădit nefondată. Instanța nu a fost investită decât să analizeze dacă pârâta prin amplasarea rețelei de distribuție energie electrică, pe terenul proprietatea reclamantei, a respectat sau nu legislația relevantă în domeniu și dreptul de proprietate al reclamantei, raport juridic asupra căruia s-a pronunțat.
Împrejurarea că pârâta a fost sau nu indusă în eroare, la data efectuării lucrării, de autoritatea administrativ teritorială care a eliberat avizul și certificatul de urbanism, nu o îndreptățește pe pârâtă decât la promovarea unei eventuale acțiuni în regres.
Față de considerentele ce preced, reține că instanța de fond pe baza unei analize judicioase a materialului probator administrat și a aplicării corecte a normelor legale incidente a pronunțat o hotărâre legală și temeinică a cărei reformare nu se impune.
Așa fiind, potrivit art.296 pr.civ. va respinge prezentul apel, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca fiind nefondat, apelul declarat de pârâta SC Distribuție Muntenia Nord SA - Sucursala de Distribuție a Energiei Electrice Focșani, cu sediul in Focșani,-, jud.V, împotriva sentinței civile nr.24 din 6.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea in dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 19 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.-
Tehno.O/29.10.2008/5 ex.
Fond-
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin
