Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 74/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
Decizia nr. 74/
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de pârâții și, ambii domiciliați în municipiul B,-, județul B, împotriva Sentinței nr.1200 din 18 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Botoșani - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, în dosarul nr-.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din 19 octombrie 2009 care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată pentru data de 26 octombrie 2009, apoi la 02 noiembrie 2009.
CURTEA DE APEL
Prin sentința comercială nr. 1200 din 18 noiembrie 20098, pronunțată în dosarul - a Tribunalului Botoșani, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta B în contradictoriu cu pârâții și, aceștia din urmă fiind obligați să-i lase reclamantei în deplină proprietate și posesie, imobilul denumit "Restaurant Stadion" ( construcție + teren ), situat în municipiul B, Calea Națională, nr. 67, județul B și să-i plătească acesteia suma de 9.233, 45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că acțiunea în revendicare care își are temeiul juridic în dispozițiile art. 480 și urm. Cod civil, este o acțiune reală, petitorie prin care o persoană reclamă în justiție să i se recunoască un drept de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedat, instanța de judecată având sarcina de a analiza și compara titlurile invocate de pârâtă și de a da eficiență unuia dintre ele.
Procedând la analizarea titlurilor de proprietate ale părților, instanța a constatat că reclamanta deține un titlul de proprietate pentru construcție, contract de vânzare cumpărare nr. 264 din 13 februarie 1997, cărui valabilitate a fost constatată irevocabil prin decizia nr. 1685 din 20 martie 2003 Curții Supreme de Justiție, înscris sub nr. 2350 din 12 martie 1997 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare a Judecătoriei Botoșani iar pentru terenul aferent în suprafață de 391, 29. actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2005, irevocabil prin sentința nr. 1253 din 10 martie 2006 Judecătoriei Botoșani și decizia nr. 65/R din 12 ianuarie 2007 Tribunalului Botoșania cărui opozabilitate față de terț fără înscrierea în cartea funciară este garantată de lege prin art. 26 alin.1 din Legea nr. 7/2006 republicată.
Pârâții dețin ca și titlu de proprietate și prin care își justifică deținerea imobilului revendicat actul de adjudecare din 18 iulie 2008 eliberat de executorul judecătoresc în dosarul nr. 26/2002 (BEJ ) după executarea silită a debitorilor și, întabulat conform încheierii nr. 30643 din 24 iulie 2008 în 9710/N a municipiului
Se poate așadar constata că titlul de proprietate al reclamantei respectiv contractul de vânzare-cumpărare nr. 264/1997 a fost primul înregistrat în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, respectiv la data de 12 martie 1997, iar a pârâților la 24 iulie 2008.
În ceea ce privește terenul aferent construcției, reclamantul le-a dobândit prin actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2007 și constituie titlul de proprietate conform art. 516 pct. 8 Cod procedură civilă, pârâții nedeținând nici un titlu de proprietate asupra terenului.
În aceste condiții s-a apreciat acțiunea reclamantei B ca fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel pârâții și, dosarul fiind înregistrat la Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr-, acest dosar fiind strămutat prin încheierea din 30 decembrie 2008 Înaltei Curți de Casație și Justiție B în favoarea Curții de APEL TÂRGU MUREȘ.
Fiind sesizată cu soluționarea cererii de apel, instanța constată că prin această cerere pârâții solicită schimbarea în tot a hotărârii primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii reclamantei, susținând că aceasta nu a fost în măsură să justifice dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, singurele probe depuse la dosar de către reclamantă sunt o serie de sentințe judecătorești pronunțate în cadrul unor litigii între reclamantă și foștii proprietari ai imobilului și, hotărâri care nu le sunt opozabile. Se arată în continuare că au devenit proprietarii imobilului din litigiu prin actul de adjudecare din 18 iulie 2008 întocmit de către BEJ, în dosarul de executare nr. 26/2008 și acest act de adjudecare este ulterior oricăror alte acte de executare și hotărâri judecătorești invocate de către reclamantă și, ca urmare este pe deplin valabil constituind un titlu de proprietate emis absolut legal și care nu poate fi comparat în cadrul unei acțiuni în revendicare.
Se mai susține că bunurile dobândite prin licitație publică sunt protejate de legiuitor, opozabilitatea față de terți fiind garantată prin lege.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, reclamanta solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea soluției primei instanțe ca fiind temeinică și legală, arătând că prima instanță a făcut o analiză corectă a valabilității titlurilor deținute de părțile din litigiu asupra imobilului revendicat.
Se arată că pârâții nu dețin nici un titlu de proprietate asupra terenului care formează bunul propriu al societății, iar titlul de proprietate asupra construcției deținut de către pârâți a fost încheiat sub sancțiunea nulității absolute prevăzută de art. 1308 Cod civil, potrivit cărora sub pedeapsă de nulitate nu se pot face adjudecatori nici direct și nici prin persoane interpuse, mandatarii ai averii ce sunt însărcinați să vândă.
Prin aceeași întâmpinare se mai invocă și excepția lipsei de interes a pârâților în promovarea cererii de apel în condițiile în care la data declarării apelului, nu mai aveau titlu de proprietate pentru construcție întrucât anterior pronunțării primei instanțe aceștia au înstrăinat imobilul.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de apel invocate, și în limitele efectului devolutiv al apelului, reglementat de 292 - 294 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Reclamanta Baf ormulat o acțiune în revendicare, în contradictoriu cu pârâții și pentru imobilul situat în B, Calea Națională, nr. 67, denumit Restaurant Stadion, compus din construcție și teren.
Prin actele administrate în cauză, aceasta a fost în măsură să facă dovada pozitivă că este titulara dreptului de proprietate asupra bunului revendicat. Astfel, pentru construcția revendicată, reclamanta deține ca titlu de proprietate, contractul de vânzare-cumpărare nr. 264 din13 februarie 1997 cărui valabilitate a fost constatată irevocabil prin decizia nr. 1685 din 20 martie 2003 Curții Supreme de Justiție, act înscris sub nr. 2350 din 12 martie 1997 în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare a Judecătoriei Botoșani iar pentru terenul aferent construcției actul de adjudecare nr. 27 din 11 mai 2005 irevocabil prin sentința 1253 din 10 martie 2006 Judecătoriei Botoșani și decizia nr. 65/R din 12 ianuarie 2007.
În ceea ce privește titlu de proprietate invocat de către pârâți, și anume, actul de adjudecare din 18 iulie 2008 eliberat de executorul judecătoresc în dosarul 26/2008 al BEJ, se poate constata ca la data la care a fost declanșată executarea silită împotriva debitorilor și, reclamanta avea înscris dreptul de proprietate în actele de publicitate imobiliară, astfel că pârâții cu minime diligențe puteau să cunoască nevalabilitatea titlului de proprietate al debitorilor, situație în care nu pot fi beneficiarii prezumției de cumpărători de "bună credință".
Nu în ultimul rând trebuie observat și faptul că încuviințarea executării silite a fost dată de și prin împuternicirea autentificată sub nr. 1370 din 3 martie 2006, procură potrivit căreia este împuternicit să vândă cui va crede de cuviință și la prețul cel mai avantajos imobilul din litigiu, ceea ce face ca în cauză să fie incidente prevederile art. 1308 Cod civil.
În atare situație, se apreciază că în mod temeinic și legal prima instanță, în cadrul acțiunii în revendicare prin compararea titlurilor a dat eficiență titlurilor de proprietate deținute de către reclamantă, acțiunea în revendicare fiind pe deplin justificată, astfel că în baza dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, Curtea de APEL TÂRGU MUREȘ va respinge apelul ca nefondat și va menține soluția primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește excepția lipsei de interes în promovarea apelului invocată de către reclamanta intimată, pe motiv că a avut loc o transmitere a calității procesuale pasive a pârâților prin înstrăinarea imobilului anterior pronunțării primei instanțe, Curtea apreciază că prin hotărârea pronunțată, prima instanță a comparat titlurile de proprietate a părților din litigiu, a dat eficiență titlurilor de proprietate deținute de către reclamantă asupra imobilului din litigiu, eficiență care are importanță și atunci când se va analiza legalitatea transferării de către pârâți a dreptului de proprietate a imobilului din litigiu către o terță persoană.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de pârâții și, ambii domiciliați în municipiul B,-, județul B, împotriva sentinței comercială nr.1200/18 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Botoșani.
Obligă apelanții să-i plătească intimatei B suma de 135,50 lei cheltuieli de judecată în apel.
Executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
5 exp./08.12.2009
Jud.fond.
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
