Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALA,DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR.768

Ședința publică din data de 25 februarie 2009

Instanta constituita din:

PREȘEDINTE: Eleonora Gheța

JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș

JUDECĂTOR 3: Mirela Budiu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamanta împotriva Sentinței comerciale nr. 4978 pronunțată în data de 11 decembrie 2008, în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj în contradictoriu cu intimații - SRL, având ca obiect recurs împotriva hotărârii de declinare.

Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 18 februarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA

Prin sentința comercială nr. 4978/11.12.2008 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Comercial Cluja admis excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu de către instanță. S-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Cluj N pentru soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta împotriva pârâților - SRL C N, și.

În motivarea sentinței s-a reținut că reclamanta a investit instanța cu o cerere prin care a solicitat ca pârâții să fie obligați în solidar să execute toate lucrările de remediere a deficiențelor constatate în " procesul verbal de recepție la terminarea lucrărilor din 6.10.2008" la imobilele ce fac obiectul antecontractului de vânzare cumpărare din 7.03.2007 identificate cu nr. cadastral 3260/C din CF nr. 8590, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să execute aceste lucrări pe cheltuiala pârâților. Reclamanta a mai solicitat obligarea în solidar a pârâților să pună la dispoziția acestora utilitățile ( gaz metan, curent electric, canalizare, apă menajeră), infrastructura de acces rutieră ( în stare de folosință) și imobilele cu destinație utilitară ( locuri de joacă, stații de transport, grădiniță etc.) și comercială ( alimentație publică, farmacie), toate deservind imobilul cu destinație locuință menționat anterior, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 500 Ron pentru fiecare zi de întârziere până la executarea în natură a obligației, cu cheltuieli de judecată.

În raport cu cererea de chemare în judecată, Tribunalul a reținut că cererea principală este una evaluabilă în bani, din perspectiva faptului că are o valoarea patrimonială, putând intra în patrimoniul reclamantei atât sub forma lucrărilor de remediere, cât și sub forma unor sume de bani reprezentând contravaloarea lucrărilor, aceasta cu atât mai mult cu cât s-a solicitat ca să fie autorizată reclamanta să execute lucrările, pe cheltuiala pârâților.

În opinia tribunalului caracterul patrimonial al cererii nu este schimbat de faptul că obligația pretinsă a fost asumată printr-un contract.

În susținerea soluției adoptate Tribunalul a invocat considerentele Deciziei nr. 32/9.06.2008 ale ÎCCJ-Secțiile Unite, reținând că dreptul subiectiv material ce constituie fundamentul acțiunii, respectiv ce se cere a fi respectat în justiție " transferă" caracterul său patrimonial sau nepatrimonial litigiului însuși, astfel că dacă acțiunea tinde a proteja un drept patrimonial, evaluarea litigiului este posibilă și necesară.

Întrucât această ipoteză este prezentă în cauză, tribunalul a admis excepția invocată din oficiu.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea acestuia, respingerea excepția de necompetență materială a Tribunalului Comercial Cluj și trimiterea dosarului acestei instanțe în vederea continuării judecății.

În opinia recurentei litigiul are natură comercială, susținerile acesteia fiind date de împrejurarea că la instanța de fond nu s-au purtat discuții cu privire la natura litigiului. În acest sens se invocă art. 4.Com. faptul că imobilele edificate în ansamblul rezidențial Vest sunt parte componentă a fondului de comerț al pârâtei, că antecontractul referitor la imobilul în litigiu este un act juridic de natură comercială.

În ceea ce privește caracterul evaluabil sau neevaluabil al cererii de chemare în judecată, recurenta susține că pretinde obligarea pârâților la executarea lucrărilor de remediere constatate de părți în scopul îndeplinirii întocmai a obligației de predare asumată prin " antecontract", iar această cerere se circumscrie acțiunilor " de a face", neevaluabile în bani.

Dreptul recurentei de a i se preda imobilul cu destinația de locuință și lucrările ce țin de ansamblul rezidențial în conformitate cu convenția cuprinsă în " antecontract" constituie, în opinia acesteia, un drept neevaluabil în bani. În cauză nu se pune nici problema refuzului pârâților de a preda imobilele în starea în care se găsesc, astfel că nu se pune problema evaluării lucrărilor care nu i se predau.

În susținerea recursului se invocă dispozițiile art. 5 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997, precum și faptul că pe rolul Tribunalului Comercial Cluj au existat litigii având ca obiect măsuri asiguratorii, sau litigii cu obiect similar prezentei cauze, fără să se fi pus problema competenței tribunalului.

Intimații nu s-au prezentat în cauză și nu au depus întâmpinare.

Curtea, analizând recursul declarat, reține că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Pentru a determina instanța competentă în soluționarea cauzei, Curtea reține că, așa cum s-a reținut în doctrină, determinant este criteriul obiectiv reprezentând natura litigiului. În cauză, acestui criteriu i se asociază și criteriul subsidiar al "valorii interesului litigios".

În ceea ce privește natura litigiului, așa cum de altfel s-a precizat și în recurs, în fața instanței de fond nu s-a analizat în mod expres această problemă. Aceasta crează prezumția că tribunalul comercial, ca instanță specializată, a acceptat tacit că este competent din punct de vedere al naturii litigiului, acesta având natură comercială.

Oricum toate argumentele invocate de recurentă confirmă acest caracter. Prin urmare din punct de vedere al criteriului obiectiv de determinare a instanței competente, respectiv al naturii litigiului, se subînțelege că tribunalul comerciala acceptat că este competent. tribunalul comerciala asociat însă naturii litigiului și criteriul subsidiar al valorii obiectului dedus judecății și în raport de acest criteriu, a apreciat că revine judecătoriei, competența materială de a soluționa cauza.

Motivele de recurs esențiale reprezintă critici cu privire la concluzia instanței de fond în sensul că "obligarea pârâților de a executa lucrările de remediere a deficiențelor constatate" și în caz contrar "autorizarea reclamantei de a executa aceste lucrări pe cheltuiala pârâților" are o valoare patrimonială, putând intra în patrimoniul reclamantei atât sub forma lucrărilor de remediere cât și sub forma sumei de bani reprezentând contravaloarea acestora.

Chiar dacă obiectul cererii de chemare în judecată se circumscrie obligației de a "face", Curtea apreciază ca nefondată susținerea făcută în recurs în sensul că litigiul este neevaluabil în bani.

Obligația de a face cu conținutul precizat în cererea de chemare în judecată și întemeiată pe art. 1073 și 1077 cod civil este una evaluabilă în bani, întrucât în ambele dispoziții legale se face precizarea despre echivalentul patrimonial al acesteia reprezentând "dreptul la dezdăunare" și aducerea la îndeplinire "cu cheltuiala debitorului".

Ori atât despăgubirile cât și "cheltuiala debitorului" reprezintă expresia economică a dreptului și interesului reclamantei pentru care a solicitat intervenția instanței, în vederea ocrotirii lor.

Având în vedere și conținutul Deciziei nr. 32/2008 a ÎCCJ-Secțiile Unite- decizie de altfel invocată și de instanța de fond, Curtea apreciază că întrucât dreptul cerut de reclamantă a fi ocrotit de instanță are caracter patrimonial, "se transferă caracterul patrimonial și litigiului însuși".

Prin urmare " evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară".

Susținerile făcute în recurs, respectiv că obligația "de a face" nu este evaluabilă în bani, este contrazisă de definiția dată, în doctrină, drepturilor cu caracter personal.

Definiția, preluată sintetic în considerentele Deciziei nr. 32/2008 a ÎCCJ-Secțiile Unite, cât și enumerarea exemplificativă a unor astfel de drepturi, confirmă în plus faptul că acțiunea având ca obiect obligația de a executa anumite lucrări are caracter patrimonial.

În susținerea caracterului patrimonial al obiectului dedus judecății, Curtea a avut în vedere dispozitivul deciziei nr. 32/2008 potrivit căruia sunt evaluabile în bani, litigiile civile și comerciale având ca obiect, printre altele, rezoluțiunea și rezilierea unor acte juridice privind drepturile patrimoniale.

Deoarece acțiunea în rezoluțiune și în reziliere sunt considerate astfel de către ÎCCJ, Curtea apreciază că nu poate fi dată o altă calificare mijlocului alternativ pus la dispoziția creditorului, respectiv acela de a pretinde debitorului executarea obligației ce îi incumbă.

Problema unei calificări diferite a acțiunii având ca obiect rezoluțiunea, față de acțiunea alternativă având ca obiect cererea de executare a obligației, a fost pusă în discuția părților la termenul din 18 februarie 2009. Reprezentantul recurentei nu a adus argumente care să convingă instanța cu privire la o altă calificare a acțiunii în executarea obligației de a face altfel decât patrimonială, corespunzător calificării acțiunii alternative în rezoluțiune.

făcute în recurs la dispozițiile ce reglementează taxa judiciară de timbru nu pot fi reținute de către curte ca argument hotărâtor în definirea ca patrimonial a litigiului, având în vedere specificul reglementării cuprinse în Legea nr. 146/1997 și în Normele metodologice de aplicare a acesteia.

În opinia Curții, din punct de vedere al criticilor formulate în recurs apare ca nesemnificativ modul în care au fost calificate alte litigii soluționate de Tribunalul Comercial Cluj.

În considerarea tuturor argumentelor prezentate, Curtea apreciază că motivele de recurs invocate sunt nefondate, astfel că în temeiul art. 312 alin (1) Cod procedură civilă, va respinge recursul declarat de reclamantă și va menține hotărârea atacată în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.4978 din 11.12.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj pe care o menține în întregime.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 februarie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - - -

Red./

2 ex.

Jud.fond.-

Președinte:Eleonora Gheța
Judecători:Eleonora Gheța, Floarea Tămaș, Mirela Budiu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 768/2009. Curtea de Apel Cluj