Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 77/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ NR.77
Ședința publică de la 16 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liliana Crîngașu
JUDECĂTOR 2: Mioara Badea
GREFIER - - -
Pe rol judecarea apelurilor formulate de apelanta-pârâtă - SRL și apelanta-reclamantă - SRL împotriva sentinței comerciale nr.7312/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanta-pârâtă prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/2009 aflată la fila 19 dosar și apelanta - reclamantă prin avocați G cu împuternicirea avocațială nr.-/2009 aflată la fila 15 dosar și prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.-/4.01.2010 aflată la fila 28 dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apelanta-pârâtă - SRL prin avocat depune un set de înscrisuri în susținerea probei încuviințate de instanță la termenul anterior, înscrisuri pe care le comunică în copie părții adverse.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea cererilor de apel.
Apelanta-reclamantă prin avocați solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței atacate și obligarea pârâtei la plata de daune cominatorii de 1000 lei pe zi de la data efectuării expertizei și până la reintrarea în spațiu, cu cheltuieli de judecată, atașând în acest sens chitanța privind onorariul de avocat. Solicită respingerea apelului formulat de apelanta-pârâtă ca nefondat.
Apelanta-pârâtă prin avocat solicită respingerea ca neîntemeiat a apelului formulat de apelanta-reclamantă, admiterea apelului propriu, schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii principale, constatându-se că între părți a intervenit o clauză de reziliere, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr- la Judecătoria Sectorului 2 B reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea acesteia să-i permită accesul în spațiul ce-1 deține în baza contractului de subînchiriere nr.16/11.10.2006, în vederea desfășurării activității comerciale pentru care a subînchiriat acest spațiu, obligarea pârâtei la plata sumei de circa 15.000 lei daune reprezentând venituri nerealizate pe perioada 29.06.2007 până la efectuarea expertizei, obligarea pârâtei la plata de daune în cuantum de 1.000 lei pe zi, începând cu data efectuării expertizei până la intrarea în spațiu, obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei daune morale pentru afectarea imaginii societății de piață, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că la data de 11.10.2006 a încheiat cu pârâta contractul de subinchiriere nr.16 pentru spațiul comercial din--25, Complexul Comerciale SRL - Centrul Comercial P, destinația spațiului închiriat fiind de bar și depozit marfă, că potrivit art.3 lit.a din contract durata acestuia este de 4 ani începând cu 11.10.2006, că până la dat formulării cererii de chemare în judecată contractul nu a fost reziliat prin acordul părților și nici pe cale judecătorească, că la 29.06.2007 în mod ilegal și abuziv pârâta a pătruns în spațiu și în lipsa vreunui reprezentant al societății reclamante a procedat la împachetarea și depozitarea bunurilor ce îi aparțineau reclamantei, facându-i apoi cunoscut faptul că este obligată să părăsească spațiul.
Reclamanta a mai arătat că nu sunt incidente niciuna din clauzele de reziliere unilaterală a contractului, astfel încât acțiunea pârâtei este ilegală, că având în vedere că la data de 29.06.2007 nu s-a mai putut desfășura activitatea comercială, reclamanta a suferit prejudicii prin nerealizarea beneficiului rezultat dintr-o asemenea activitate, că a suferit și prejudicii morale prin afectarea prestigiului și imaginii pe piață, o serie de parteneri comerciali întrerupând relațiile de afaceri pe care le avea, motivând problemele pe care le avea cu pârâta.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii principale ca neîntemeiată, arătând că în cauză este incidentă clauza de reziliere prevăzută de art.9 lit.b din contract, că reclamanta a fost notificată cu privire la rezilierea unilaterală a contractului, solicitându-se să părăsească spațiul și să își ridice bunurile aflate în spațiu, însă nu a înțeles să dea curs numeroaselor notificări, astfel că a fost evacuată și bunurile sale au fost depozitate în altă parte, că toate celelalte susțineri ale reclamantei cu privire la obligarea la plata daunelor pentru veniturile nerealizate și la plata de daune moratorii sunt neîntemeiate, având în vedere că rezilierea unilaterală a contractului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat instanței să constate rezilierea de drept a contractului de subinchiriere nr.16/11.10.2006.
În motivarea cererii reconvenționale pârâta a arătat că prin contract sublocatorul avea obligația de a respecta prevederile regulamentului de ordine interioară și să nu execute lucrări de renovare, reamenajare, îmbunătățiri în spațiul închiriat fără acordul prealabil scris al locatorului, că în spațiul subînchiriat sublocatarul urma să desfășoare activitatea de bar pentru clienții pârâtei, că pârâta desfășoară în spațiul cu pricina activitatea de jocuri de noroc, că sublocatarul urma să dea cu titlu de protocol produse unor clienți care câștigau la jocurile de noroc, produse pe care apoi le facturau pârâtei, că în lunile mai și iunie ale acestui an (anul 2007 ), constatând că angajații societății SRL care își desfășurau activitatea în spațiul subînchiriat au un comportament inadecvat și nu respectă regulamentul de ordine interioară, a notificat pârâta cu privire la aceste încălcări, solicitând totodată să ia măsurile de rigoare și să respecte obligațiile stabilite prin contractul de închiriere, că respectivul comportament s-a manifestat prin faptul că angajați ai reclamantei-pârâte și-au însușit contravaloarea unor băuturi servite în afara protocolului către anumiți clienți care le-au plătit, băuturi care au fost trecute și pe protocolul societății pârâte, și-au neglijat atribuțiile de serviciu (cea de barman) părăsind spațiul alocat barului și petrecând o mare perioadă de timp în sala de jocuri, "urmărind" jocurile clienților pârâtei, prin această activitate sustrăgând și atenția acestora, au sustras băuturi din cele destinate clienților pârâtei, etc.
S-a mai susținut de către pârâtă că reclamanta a adus o serie de modificări spațiului închiriat, fără să aibă acordul prealabil al pârâtei încălcând art.6 lit.m) din contractul de subinchiriere, că a notificat reclamanta cu privire și la această încălcare a contractului, cerând să ia măsurile de rigoare, să readucă spațiul la starea inițială și să respecte contractul, că deși trecuseră 15 zile de la primirea notificării, reclamanta-pârâtă nu a înțeles să ia măsuri și să respecte clauzele contractuale la care s-a obligat prin semnarea lui, că după trecerea celor 15 zile de la primirea notificării, constatând că reclamanta-pârâtă nu a adus spațiul în starea în care se afla la data închirierii, iar angajații săi continuă să aibă un comportament inadecvat, încălcând prevederile regulamentului de ordine interioară, pârâta a reziliat unilateral contractul de subînchiriere în condițiile art.9 lit.b).
Reclamanta a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, solicitând respingerea acesteia ca neîntemeiată, arătând că zilnic se întocmea un tabel cu produsele oferite clienților specificând ora, numărul aparatului de joc unde se oferea produsul, denumirea produsului, cantitatea, prețul, că la sfârșit revenea șeful de tură, angajatul pârâtei, astfel că dacă aceste tabele (Protocoale) nu ar fi corespuns realității, reprezentantul pârâtei ar fi putut face observațiile de rigoare, că pârâta nu a refuzat la plată facturile întocmite pe baza protocoalelor, iar faptul că barmanul se deplasa în sala de jocuri se datora atribuțiilor de serviciu, fiind necesară servirea clientului la aparatul de joc, și că referitor la încălcarea art.9 din contract, pârâta nu indică ce lucrări au fost efectuate cu nerespectarea clauzelor contractuale.
Prin sentința nr.225/14.01.2008 Judecătoria Sectorului 2 declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a Vl-a Comercială sub nr-.
Prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 18.06.2008 tribunalul a admis, în temeiul art.20 din Legea nr.146/1997, excepția de netimbrare a capătului din cererea principală privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de daune morale, invocată din oficiu, motivat de faptul că reclamanta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru.
La termenul de judecată din 24.09.2008 pârâta a precizat cererea reconvențională, arătând că în fața unității reclamanta a deschis o terasă de vară fără acordul său și a efectuat diverse lucrări pentru amenajarea acestei terase.
Prin sentința comercială nr.7312/13.05.09 tribunalul a admis în parte cererea principală formulată de reclamanta-pârâtă, a obligat pârâta-reclamantă să-i permită accesul (reclamantei-pârâte) în spațiul comercial din P,--25 (Centrul Comercial P) ce a format obiectul contractului de subînchiriere încheiat între părți la data de 11.10.2006, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 173.360 lei, cu titlu de prejudiciu reprezentând venituri nerealizate, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune de 1.000 lei pe zi ca neîntemeiat, a anulat ca netimbrat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale, a respins ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă, a obligat pârâta-reclamantă să plătească reclamantei-pârâte suma de 15.194,5 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru, onorariu avocat, onorariu expert.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că între pârâtă, în calitate de sublocator și reclamantă, în calitate de sublocatar s-a încheiat contractul de subînchiriere nr.16/11.10.2006 având ca obiect o suprafață de 5 mp din spațiul situat în P,--25 (Centrul Comercial P) deținut de pârâtă în vederea desfășurării activității de "Jocuri de noroc", că spațiul subînchiriat era destinat desfășurării activității de bar de către reclamantă, astfel cum se menționează în contract, durata închirierii fiind stabilită de părți la 4 ani începând cu 11.10.2006, că pârâta a notificat reclamantei rezilierea contractului pentru nerespectarea prevederilor clauzei 6 lit.h) din contract, arătând că angajații societății reclamante "și-au însușit contravaloarea unor băuturi servite în afara protocolului de la anumiți clienți, băuturi care ulterior au fost trecute pe protocolul societății pârâte, și-au neglijat atribuțiile de serviciu (cele de barman) părăsind spațiul alocat barului și petrecând o mare parte de timp în sala de jocuri, au sustras băuturi destinate clienților, modificând protocolul pârâtei după semnarea acestuia de către angajații pârâtei.
S-a mai reținut de către tribunal că un alt motiv invocat de pârâtă pentru rezilierea contractului l-a constituit încălcarea clauzei 6 lit.m) din contract prin modificările efectuate de reclamantă în spațiul închiriat, că prin clauza 9 lit.b) din contract, părțile au prevăzut un pact comisoriu de gradul IV, stabilind că în situația în care sublocatarul încalcă contractul, locatorul poate să pună capăt contractului și să reintre în posesia spațiului, fără nici o altă notificare și fără îndeplinirea nici unei alte proceduri prealabile în condițiile pactului comisoriu de grad IV și că din probele administrate rezultă că pârâta a aplicat nejustificat acest pact comisoriu pentru rezilierea contractului.
Motivul constând în însușirea de către angajații reclamantei a contravalorii băuturilor ce au fost servite în afara protocolului anumitor clienți, sustragerea de băuturi din cele destinate angajaților pârâtei și modificarea "protocolului" după semnarea acestuia de către angajații pârâtei, a fost apreciat de către tribunal ca fiind nefondat, întrucât "protocoalele" depuse la dosar, în care sunt consemnate băuturile oferite de angajații reclamantei clienților sălii de jocuri sunt semnate atât de reprezentanții reclamantei, cât și de reprezentantul pârâtei (șeful de tură) și nu conține adăugiri, ștersături sau alte modificări așa cum susține pârâta.
Tribunalul a mai arătat că un alt motiv invocat de pârâtă pentru aplicarea pactului comisoriu de grad IV îl constituie faptul că angajații reclamantei și-au neglijat atribuțiile de barman, părăsind spațiul alocat barului și petrecând o mare perioadă de timp în sala de jocuri, că în înscrisurile aflate la filele 33-35 din dosar se arată că în datele de 10.04.2007, 08.05.2008 și 10.06.2007 un angajat al reclamantei a părăsit barul staționând o perioadă îndelungată în sala de jocuri, însă aceste împrejurări nu reprezintă o încălcare suficient de gravă a clauzelor contractuale astfel încât să justifice desființarea contractului, câtă vreme au avut un caracter de excepție în desfășurarea raporturilor dintre părți, reclamanta desfășurând activitatea de bar începând cu data de 11.10.2006.
În ceea ce privește motivul de reziliere constând în încălcarea clauzei 6 lit.m) din contract, Tribunalul a reținut că potrivit acestei clauze reclamanta s-a obligat să nu execute lucrări de renovare, amenajare, îmbunătățire a spațiului fără acordul pârâtei, că pârâta invocă faptul că reclamanta a amenajat fără acordul său o terasă de vară în fața unității, însă analizând condițiile contractului de subînchiriere încheiat între părți și conținutul contractului de închiriere încheiat între reclamantă, în calitate de locatar și - SA, în calitate de locator, se constată că spațiul indicat de pârâtă nu a format obiectul contractului de subînchiriere încheiat între părți, ci obiectul contractului de închiriere încheiat de reclamantă cu - SA și prin urmare, eventualele modificări aduse acestui spațiu de către reclamantă (pârâta nedovedind lucrările ce ar fi fost efectuate de reclamantă) nu reprezintă o încălcare a obligației asumate de reclamantă prin contractul de subînchiriere încheiat cu pârâta.
S-a mai arătat și că pârâta a susținut prin concluziile scrise că avea dreptul să denunțe contractul după expirarea perioadei de 1 an de la încheierea acestuia conform clauzei 3 lit.b), că potrivit acestei clauze, "după trecerea unui an de la încheierea contractului locatorul are dreptul să rezilieze contractul nemotivat, printr-o notificare trimisă sublocatorului, cu minim 30 de zile de la data rezilierii", însă pârâta nu a notificat rezilierea contractului în temeiul acestei clauze, ci în temeiul pactului comisoriu de grad IV stipulat la art.9 lit.b) din contract, invocând încălcarea de către reclamantă a obligațiilor asumate, că și prin cererea reconvențională pârâta a solicitat instanței să se constate intervenită rezilierea contractului în temeiul clauzei 9 lit.b) invocând aceleași încălcări ale obligației de către reclamantă și întrucât contractul încheiat între părți este în ființă, rezultă că primul capăt din cererea principală este întemeiat.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 173.360 lei (sumă solicitată după efectuarea raportului de expertiză) cu titlu de prejudiciu, tribunalul a apreciat că prin evacuarea reclamantei din spațiul închiriat, pârâta a produs acesteia un prejudiciu echivalent cu profitul pe care reclamanta l-ar fi putut obține pe întreaga perioadă cât s-a aflat în imposibilitate de a exploata spațiul, respectiv 29.06.2007 (ziua evacuării) - 31.10.2008 (data întocmirii raportului de expertiză) și că din raportul de expertiză contabilă va reține suma de 173.360 lei reprezentând valoarea acestui profit (varianta I de calcul), iar nu suma de 268.618 lei (calculată de expert într-o a doua variantă, prin adăugarea unui procent de 25 % la suma de 173.360 lei), în mod nejustificat, în raport de anumite previziuni ale expertului fără caracter cert.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata de 1.000 lei/zi cu titlu de daune începând cu data efectuării expertizei și până la intrarea în spațiu, tribunalul a apreciat că, fiind solicitate în scopul constrângerii pârâtei la îndeplinirea obligației de a-i pune la dispoziție spațiul închiriat, aceste daune au caracter cominatoriu or, potrivit dispozițiilor art.5803alin.5 Cod pr.civ. pentru neîndeplinirea obligațiilor de a face ce nu pot fi îndeplinite prin alte persoane decât debitorul nu se pot acorda daune cominatorii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat apeluri, legal timbrate ambele părți.
Apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul admiterii și capătului de cerere privind daunele cominatorii de 100 lei pe zi, până la reintrarea în spațiu. Apelanta-pârâtă a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii cererii principale, cu consecința întoarcerii executării.
În motivarea apelului său, apelanta-reclamantă a arătat că instanța a respins netemeinic capătul de cerere privind daunele cominatorii solicitate prin cererea de chemare în judecată.
În motivarea apelului său, apelanta-pârâtă a arătat că încetarea contractului de subînchiriere a fost urmarea încălcării de către apelanta-reclamantă a obligațiilor contractuale, că reclamanta a fost notificată prin sesizările din 31.01.2007, 11.04.2007 și 10.06.2007, înștiințarea din 08.05.2007 și răspunsul numit "Precizări" formulat prin, despre încălcarea dispozițiilor contractuale, concretizate prin săvârșirea de abateri de către angajații reclamantei, că prin ultimul document menționat anterior - SRL a avertizat sublocatarul că în situația în care în termen de 15 zile nu înțelege să își respecte obligațiile asumate, societatea va face uz de pactul comisoriu de gradul IV prevăzut de art.9 lit.b) paragraful 2 și că potrivit art.6 lit.h) din contract apelanta-reclamantă avea obligația să respecte dispozițiile regulamentului de ordine interioară al pârâtei, în măsura în care prevederile respective îi erau aplicabile.
S-a mai arătat de către apelanta-pârâtă că la stabilirea întinderii prejudiciului instanța de fond nu s-a raportat la dispozițiile art.3 lit.b) și 8 lit.c) și că prejudiciul trebuia apreciat prin interpretarea sistematică și unitară a acestor dispoziții contractuale, că potrivit art.3 lit.b) după trecerea unui an de zile de la încheierea contractului, împlinit la data de 10.10.2007, locatorul are dreptul să rezilieze contractul nemotivat, printr-o notificare transmisă sublocatarului, cu minim 30 de zile înainte de data rezilierii, iar conform art.8 lit c), contractul de subînchiriere ar fi putut înceta și prin denunțare unilaterală a locatorului cu respectarea sublocatarului a dreptului la un preaviz de 60 de zile, că în oricare din aceste situații, pierderea efectiv suferită de apelanta-reclamantă nu va fi reprezentată de veniturile nerealizate pe perioada cuprinsă între 29.06.2007 - 31.10.2009, întrucât contractul ar fi putut înceta oricând prin exercitarea de către locator a dreptului de a denunța unilateral contractul de subînchiriere. Mai mult, reclamanta avea dreptul de a utiliza o suprafață de numai 5 mp, fiind greu de crezut că un spațiu comercial, chiar ultracentral poate avea o productivitate încât să asigure deținătorului un profit net de 10.834,85 RON lunar.
Cu privire la cererea reconvențională apelanta-pârâtă a susținut că din înscrisuri rezultă că apelanta-reclamantă a fost notificată să ia măsurile care se impun în vederea eliminării oricăror acte sau fapte care ar fi putut fi considerate încălcări ale contractului, exemplificându-se în acest sens actul intitulat "Precizări", astfel că neremedierea deficiențelor constatate a condus la incidența pactului comisoriu de gradul IV prevăzut de art.9 lit.b).
Apelanta-pârâtă a mai arătat că prin cererea înregistrată sub nr.1400/2009 la BEJ, și, apelanta-reclamantă a solicitat începerea executării silite împotriva sa în temeiul sentinței atacate cu prezentul apel, fiind adoptată măsura popririi conturilor sale și indisponibilizate sumele existente până la concurența creanței în cuantum de 203.025, 14 RON.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciază că apelul formulat de apelanta-reclamantă este fondat, iar apelul formulat de apelanta-pârâtă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În cee ce privește apelul declarat de apelanta-reclamantă, Curtea reține că, în mod greșit instanța de fond a apreciat că daunele cominatorii solicitate nu pot fi acordate față de dispozițiile art.5803alin.5 Cod pr.civ.
Astfel, prin decizia nr.XX/12.12.2005 Înalta Curte de Casație și Justiție- Secțiile Unite, în aplicarea dispozițiilor art.5803pr.civ. a admis recursul în interesul legii, statuând că cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă și în condițiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art.5803pr.civ. iar hotărârea prin care s-au acordat daune cominatorii este susceptibilă de executare silită, la cererea creditorului, în limita daunelor-interese dovedite.
Referitor la apelul apelantei-pârâte, Curtea apreciază că prima instanță a făcut o interpretare corectă a materialului probator administrat în cauză, pronunțând o soluție temeinică și legală, atât în ceee ce privește cererea principală, cât și cererea reconvențională.
Astfel, probele relevă, în privința susținerii încălcării obligațiilor contractuale de către apelanta-reclamantă constând în însușirea de către angajații acesteia a contravalorii băuturilor ce au fost servite în afara protocolului anumitor clienți, respectiv sustragerea de băuturi din cele destinate angajaților apelantei-pârâte, că protocoalele în care sunt consemnate băuturile oferite de angajații apelantei-reclamante clienților sălii de jocuri, sunt semnate de reprezentantul apelantei-pârâte și nu conține modificări.
De asemenea, în ceea ce privește reținerea instanței de fond în sensul că în datele de 10.04.2007, 08.05.2008 și 10.06.2007 un angajat al apelantei-reclamante ar fi părăsit barul și ar fi staționat o perioadă îndelungată în sala de jocuri, Curtea apreciază că întrucât apelanta-reclamantă a desfășurat activitatea de bar începând încă din data de 11.10.2006 iar situațiile menționate sunt unele izolate, acestea nu pot fi de natură să justifice aplicarea pactului comisoriu, întrucât nu se corelează cu nici o altă probă administrată în cauză.
Referitor la susținerea conform căreia apelanta-reclamantă ar fi amenajat o terasă de vară în fața unității, Curtea reține că spațiul respectiv nu a format obiectul contractului încheiat între părți, ci obiectul contractului de închiriere încheiat de apelanta-reclamantă cu - SA, iar apelanta-pârâtă nu a dovedit că lucrările au fost efectuate de apelanta-reclamantă.
În privința susținerii conform căreia apelanta-pârâtă avea dreptul să denunțe contractul după expirarea perioadei de 1 an de la încheierea acestuia conform clauzei 3 lit.b), Curtea reține că temeiul aplicării pactului comisoriu de gradul IV îl constituie art.9 lit.b). Prin urmare invocarea art.3 lit.b) este lipsită de relevanță față de situația de fapt probată în cauză.
Având în vedere că prin cererea reconvențională apelanta-pârâtă a invocat aceleași încălcări ale contractului de către apelanta-reclamantă, solicitând să se constate intervenită rezilierea contractului în temeiul clauzei 9 lit.b) și cum aceste încălcări nu au fost probate, rezultă că întemeiat prima instanță a respins cererea reconvențională.
Cât privește critica referitoare la modalitatea stabilirii întinderii prejudiciului de către instanța de fond, Curtea reține că atât timp cât notificarea de reziliere a fost întemeiată pe dispozițiile art.9 lit.b), nu se puteau avea în vedere dispozițiile art.3 lit.b) și 8 lit.c), întrucât reglementează aspecte distincte ale relațiilor stabilite dintre părți.
Astfel cum a reținut prima instanță, Curtea constată că prin evacuarea din spațiu, apelantei-reclamante i s-a produs un prejudiciu echivalent cu profitul pe care îl putea obține în perioada în care s-a aflat în imposibilitate de a folosi spațiul. Această perioadă este cuprinsă între 29.06.2007 - data evacuării, respectiv 31.10.2008 - data întocmirii raportului de expertiză.
Acordarea daunelor pentru această perioadă are la bază principiul disponibilității, cererea apelantei-reclamante de obligare a apelantei-pârâte la plata de daune reprezentând venituri nerealizate pe perioada 29.06.2007 până la efectuarea expertizei fiind dovedită cu probele administrate în cauză.
Având în vedere faptul că motivele invocate de apelanta-pârâtă prin apelul formulat sunt nefondate, iar soluția primei instanțe este temeinică și legală, cererea de întoarcere a executării va avea un fine de neprimire, cu atât mai mult cu cât aceasta a fost formulată direct în calea de atac a apelului, cu încălcarea prevederilor art.294 pr.civ.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art.296 pr.civ. Curtea va admite apelul formulat de apelanta-reclamantă, va schimbă în parte sentința atacată, în sensul că va obligă pârâta și la plata sumei de 1000 lei/zi cu titlu de daune cominatorii, către reclamantă, de la data pronunțării sentinței și până la reintrarea în spațiu și va menține celelalte dispoziții ale sentinței. Va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-pârâtă.
În baza art.274 pr.civ. va obliga apelanta-pârâtă la plata sumei de 15.004,15 lei cheltuieli de judecată în apel către apelanta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta-reclamantă - SRL cu sediul în P, str.-.-, nr.1 județul P împotriva sentinței comerciale nr.7312/13.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- în contradictoriu cu apelanta-pârâtă - SRL cu sediul în B Calea nr.60,. P, sector 1 și cu sediul ales la Cabinet de avocat, B,-, bloc 104, scara 3,.50-51, Sector 5.
Schimbă în parte sentința atacată în sensul că obligă pârâta și la plata sumei de 1000 lei/zi cu titlu de daune cominatorii, către reclamantă, de la data pronunțării sentinței și până la reintrarea în spațiu.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Respinge apelul declarat de apelanta-pârâtă - SRL formulat împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Obligă apelanta-pârâtă la plata sumei de 15.004,15 lei cheltuieli de judecată în apel, către apelanta-reclamantă - SRL
Definitivă. Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.02.2010.
Președinte, Judecător,
dr.
Grefier,
Red./tehnored.Jud. - 15.03.2010
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI -a Comercială
Președinte:
Președinte:Liliana CrîngașuJudecători:Liliana Crîngașu, Mioara Badea
