Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 79/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 79
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și B împotriva sentinței civile nr. 1100/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta - Centrul de Diagnostic Medical SRL T, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 23 aprilie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1100/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei.
S-a constatat că a intervenit prelungirea de drept a contractului de închiriere nr.18/20.01.2000 pentru o perioadă nedeterminată.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul CENTRUL DE DIAGNOSTIC MEDICAL SRL, în contradictoriu cu pârâta REGIA AUTONOMA A DISTRIBUȚIEI ȘI ROMÂNIA
A obligat pârâta să vândă reclamantului imobilul situat în T,- (fostul cinematograf ), respectiv construcții, teren aferent construcțiilor și părți comune indivize în suprafață de 886. la valoarea stabilită în Registrul de expertiză tehnică judiciară în construcții efectuată de expert G și care face parte integrantă din sentință, fiind obligată pârâta față de reclamant la 2170 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că între reclamantul "Centrul de Diagnostic Medical", în calitate de locatar și pârâta locatoare, " România " - Filiala T, a fost încheiat Contractul de închiriere nr.18/20.01.2000 (fila 5 dosar), având ca obiect folosința temporară de către locatar a cinematografului din T, str. -, nr.2, în scopul prestării de servicii medicale, contract prelungit în mai multe rânduri, prin acte adiționale.
Urmare a propunerii pârâtei cu nr. 022/19.11.2004, reclamanta a comunicat acesteia, cu adresa nr. 52/23.11.2004, intenția de a achiziționa prin contract de vânzare cumpărare imobilul pe care îl deținea în baza contractului de închiriere. Mai mult decât atât, sub nr. 7162/14.11.2006 (fila 14 dos.), pârâta a convoacat-o pe reclamantă "pentru aplicarea strategiei de vânzare inițiată de Ministerul Culturii și cultelor. în vederea analizării modului de derulare a contractului de închiriere. ", în care sens îi solicită să depună documente "necesare pentru a stabili valoarea investiției asumată de locatar conform clauzelor contractuale, valoare de care se va ține cont în aplicarea strategiei de vânzare". La data de 27.11.2006, între părți s-a încheiat un proces verbal în care s-a consemnat faptul că reclamanta a pus la dispoziția România documentația aferentă lucrărilor de investiții și amenajare a spațiului pe care la acea dată îl exploata în baza contractului de închiriere, lucrări efectuate pe parcursul derulării acestuia.
Deoarece, de la această ultimă întrunire, procedura de vânzare a stagnat, reclamanta a acționat în instanță pârâta, solicitând obligarea acesteia la încheierea contractului de vânzare-cumpărare a imobilului - obiect al contractului de închiriere nr. 18/20.01.2000, solicitare formulată în temeiul art.12 din Legea 346/2004 cât și stabilirea unui preț prin efectuarea expertizei de specialitate care să fie luat în considerare la negocierea directă dintre părți.
Acest temei legal invocat de reclamantă presupune îndeplinirea cumulativ a două condiții: să fie vorba despre active disponibile, iar acestea să fie utilizate de întreprinderile mici și mijlocii în baza contractului de închiriere cu societățile comerciale și companiile naționale cu capital majoritar de stat, legea definind noțiunea de "active disponibile" drept activele carenu sunt utilizate,instituind totodată obligația societăților comerciale și companiilor naționale cu capital majoritar de stat, de a stabili și întocmi listele cuprinzând activele disponibile și de a încheia contractele de vânzare - cumpărare și respectiv de leasing, în termen de 90 de zile de la data depunerii cererilor,să se afle în conservare pentru o perioadă mai mare de un an,cealaltă condiție prevăzută la art. 13 (2) lit. c nefiind incidență în speță.
Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut că pârâta nu a contestat caracterul de activ disponibil al imobilului din litigiu, ci a apreciat că o regie autonomă de interes național nu poate vinde activele disponibile administrate decât cu avizul, cu mandatul prealabil al instituției publice sub a cărei autoritate funcționează, respectiv cu avizul Ministerului Culturii și Cultelor, sens în care, prin nr.HG 1874/21.12.2006 publicată în nr. 13/09.01.2007, a fost aprobată strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic, precum și a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietate privată a statului și în administrarea "România " dar că s-a solicitat anularea acestei hotărâri de către Sindicatul Liber România, în contradictoriu cu Guvernul României.
Potrivit acestei strategii, aprobată prin HG 1874/2006, este reglementat cadrul juridic, modalitățile, criteriile și procedurile de vânzare care se aplică sălilor și de spectacol cinematografic, precum și terenurilor aferente, prevăzute în anexa 2, anexă la care se află înscris la poziția 1257 (fila 60 dosar) imobilul reprezentat de cinematograful "", obiect al contractului de închiriere nr. 18/2000. Art. 2 (1) lit. b din această hotărâre de guvern definește calitatea de vânzător ca aparținând Statului Român reprezentat de Ministerul Culturii și Cultelor prin Regia Autonomă de Distribuție și Exploatare a "România-", denumită Regie.
Capitolul III al aceleiași hotărâri reglementează condițiile vânzării sălilor și de spectacol cinematografic către utilizatorii respectivelor spații la data apariției actului normativ iar, în situația în care aceștia nu doresc să cumpere, pot fi vândute prin licitație publică cu strigare sau pot fi organizate în lanțuri de cinematografe.
Hotărârea de Guvern nr. 1874/2006 a format obiectul acțiunii în anulare formulată de Sindicatul Liber România care însă a fost respinsă prin Sentința civilă nr. 2363/03.10.2007 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios Administrativ, în considerentele căreia se reține că strategia aprobată prin hotărârea atacată prevede ca primă etapă vânzarea activelor aflate în administrarea regiei către utilizatorii actuali, prin negociere directă în situația în care au efectuat investiții în activele respective și cu respectarea celorlalte prevederi legale.
În cea de a doua etapă, strategia adoptată prevede și posibilitatea vânzării activelor și către alte persoane, Ministerul Culturii și Cultelor urmând a monitoriza clauzele privind garantarea realizării investițiilor, a păstrării numărului de salariați, asigurarea protecției sociale etc. Curtea de Apel Bucureștia apreciat că prevederile hotărârii de guvern sunt legale, condițiile impuse prin contractele respective nefiind de natură a produce vreo vătămare a intereselor persoanelor reprezentate de Sindicatul Liber România.
Față de dispozițiile imperative ale Legii nr. 346/2004, cât și ale hotărârii sus-indicate privind strategia de vânzare a activelor disponibile, s-a constatat că reclamanta - Centrul de Diagnostic Medical SRL deținea la data apariției actelor normative în materie, spațiul devenit activ disponibil prin anexa nr. 2 din HG 1874/2006, și-a exprimat intenția de a cumpăra acest spațiu dar toate demersurile întreprinse au rămas fără rezultat deși pârâta era obligată să încheie respectivul contract de vânzare-cumpărare în termenul prevăzut de lege. Nu se poate reține afirmația acesteia, potrivit căreia activele disponibile nu pot fi vândute decât cu aprobarea Ministerului Culturii și Cultelor, în care sens nu ar avea calitate procesual pasivă, din strategia elaborată prin HG 1874/2006 putându-se trage concluzia cu claritate că nu era necesară nici o aprobare, calitatea de vânzător având-o Statul Român reprezentat de Ministerul Culturii și Cultelor, prin care, de altfel, până la finalizarea litigiului nu a putut face dovada că recursul promovat la ÎCCJ împotriva hotărârii de respingere a acțiunii în anularea hotărârii de guvern s-ar fi soldat cu un rezultat favorabil acesteia.
Reclamanta, în calitate de "utilizator actual", a îndeplinit întocmai și cerințele impuse de art.14 din hotărârea guvernului, respectiv a efectuat investiții mai mari de 15% din valoarea activului, a respectat clauzele contractuale și nu a avut restanțe la plata chiriei în ultimele 6 luni, toate acestea regăsindu-se în conținutul procesului verbal încheiat între părți la data de 27.11.2006 (fila 15 dosar) încât, nu poate fi reținută nici afirmația pârâtei potrivit căreia nu reclamanta deținea respectivul spațiu, ci o altă societate.
S-a admis și completarea cererii privind prelungirea contractului de închiriere nr. 18/2000 al cărui termen a expirat la data de 20.01.2008, în concordanță cu disp. art. 12 al. 1 lit. b, potrivit cărora " locatorul nu va putea refuza prelungirea contractului de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legale de încheiere a contractului de vânzare - cumpărare", respectiv contractul se va derula în continuare pentru o durată nedeterminată, până la perfectarea formelor de vânzare-cumpărare a spațiului - obiect al contractului de închiriere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta Regia Autonomă a Distribuției și B, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea cererii de apel, se arată că, potrivit dispozițiilor art. 65 din OG nr. 39/2005 privind cinematografia, se află în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "" sălile și grădinile de spectacol cinematografic, precum și terenurile aferente acestora prevăzute în anexa care face parte integrantă din respectiva ordonanță, inclusiv "Cinematograful "", situat în Mun. T,-, jud. T, fiind înscris în anexă la poziția nr. 274, iar are calitatea de administrator.
Dreptul de administrare este un drept real, care are altă natură juridica decât dreptul de proprietate. Acest drept născut în temeiul unui act administrativ, nu conferă titularului decât dreptul de a poseda, de a întrebuința bunul, nu pentru uzul sau, ci pentru realizarea obiectivelor pentru care i-a fost încredințat bunul.
În aceste condiții, nu i se poate atribui regiei o calitate procesuală pasivă, în prezenta cauză, aceasta, în mod legal, neavând competența să negocieze sau să încheie un contract de vânzare - cumpărare care să aibă ca obiect înstrăinarea unui bun al Statului Român.
Tocmai pentru a se evita devalizarea patrimoniului cinematografic
național, sălile și grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa
OG nr. 39/2005 privind cinematografia, aflate în proprietatea privată
a statului Român și în administrarea, împreună cu
terenurile aferente, au trecut în domeniul public, devenind inalienabile,
conform dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 303/30.12.2008 privind
aprobarea nr.OUG 7/2008 pentru modificarea și completarea
Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.
Deși, în motivarea sentinței apelate, se precizează că "din
analiza coroborată a actelor și lucrărilor de la dosar, prin prisma dispozițiilor legale în vigoare", în realitate aceasta se întemeiază pe strategia aprobată prin HG nr. 1874/2006, strategie și hotărâre de Guvern anulate pentru nelegalitate, în mod definitiv și irevocabil, prin Decizia nr. 2579/20.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr-, așa cum s-a arătat și probat prin note scrise, depuse la dosarul cauzei la termenul de judecată din 28.10.2008.
Consecința imediată și directă a anulării nr.HG 1874/2006 este aceea a inexistenței cadrului legal de înstrăinare a sălilor și de spectacol cinematografic așa cum se prevedea la art. 67 din nr.OG 39/2005 privind cinematografia: "Diminuarea participației statului la unitățile aflate sub autoritatea Ministerului Culturii și Cultelor, prevăzute la art. 66, precum și vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic și terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "", se poate face pe baza unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor și aprobate prin hotărâre a Guvernului";
Nici Legea nr. 346/2004 nu poate fi invocată în prezenta speță, (lăsând la o parte caracterul special al nr.OG 39/2005 în domeniul cinematografiei, aplicabil în cauză), deoarece Cinematograful "", situat în Mun. T,-, jud. T, înscris în anexa nr.OG 39/2005 privind cinematografia, la poziția nr. 274 din anexă, nu a fost și nici nu este activ disponibil, fapt pentru care acest obiectiv nu este înscris pe lista activelor disponibile întocmită de în condițiile art. 13, alin. 4 și 5 din Legea nr. 346/2004, listă care are caracter public și care este postată pe site-ul Camerei de Comerț și Industrie.
În aceste condiții, instanța de fond și-a permis sa depășească atribuțiile puterii judecătorești - atributul exclusiv de calificare a activelor ca fiind disponibile aparținând - să prelungească contractul de închiriere, să negocieze și să vândă un activ al statului Român.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 282, art. 284 și art. 296. pr. civilă, art. 13 alin. 4 și 5 din Legea nr. 346/2004, art. 8 din Legea nr. 303/2008 și Decizia nr. 2579/20.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția de Contencios Administrativ și Fiscal.
Examinând apelul formulat, conform motivelor de apel, Curtea constată că apelul este fondat, urmând a fi admis, pentru motivele ce urmează:
HG nr. 1874/21.12.2006 publicată în nr. 13/09.01.2007, prin care a fost aprobată strategia privind vânzarea sălilor de spectacol cinematografic, precum și a terenurilor aferente acestora, aflate în proprietate privată a statului și în administrarea "România ", act normativ pe care prima instanță și-a fondat admiterea cererii introductive, a fost anulată pentru nelegalitate, în mod irevocabil, prin Decizia nr. 2579/20.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și în dosarul nr-.
Deși această decizie a instanței supreme era pronunțată anterior pronunțării hotărârii atacate și pârâta depusese la dosarul primei instanțe un certificat emis de Înalta Curte de Casație și Justiție, care atesta soluția dată (fila 160), totuși, prima instanță nu l-a observat, afirmând în considerentele sentinței că nu există nicio dovadă în acest sens.
Mai mult, potrivit art. 67 din nr.OG 39/2005 privind cinematografia, act normativ cu caracter special, vânzarea sălilor și de spectacol cinematografic și terenurilor aferente acestora, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Regiei Autonome de Distribuție și Exploatare a "", se poate face pe baza unei strategii emise de Ministerul Culturii și Cultelor și aprobate prin hotărâre a Guvernului, ori strategia respectivă nu mai exista deja la momentul pronunțării sentinței atacate, întrucât actul normativ ce o stabilise fusese irevocabil anulat.
De altfel, o asemenea strategie nu există nici în prezent.
Curtea constată că reclamanta nu este îndreptățită la cumpărarea respectivului activ nici conform Legii 346/2004.
Întreprinderile mici și mijlocii au dreptul, conform art. 12, alin.1, lit. b din Legea 346/2004, să cumpere, cu preferință, activele disponibile ale companiilor naționale, însă dreptul de a le cumpăra se naște numai după menționarea acestor active disponibile pe lista prevăzută de art. 13, alin. 4 din Legea 346/2004.
Așadar, înscrierea activelor pe lista de active disponibile este o condiție prealabilă și esențială exercitării dreptului întreprinderilor mici și mijlocii de a le cumpăra.
În speță însă, spațiul comercial pe care reclamanta - Centrul de Diagnostic Medical SRL dorește să îl cumpere nu este menționat pe lista de active disponibile, astfel că aceasta nu are dreptul să îl cumpere.
Prima instanță a reținut în considerentele sentinței că spațiul în litigiu este disponibil tocmai pentru faptul că este menționat în anexa nr. 2 HG 1874/2006, însă acest considerent nu mai avea susținere la data pronunțării sentinței, întrucât respectivul act normativ era deja în mod irevocabil anulat.
Mai mult, după pronunțarea sentinței atacate, a intrat în vigoare Legea nr. 303/30.12.2008 privind aprobarea nr.OUG 7/2008 pentru modificarea și completarea Ordonanței Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, care, prin art. 8, trecut, printre altele, spațiul comercial în litigiu și terenul aferent în domeniul public, devenind astfel inalienabile.
În consecință, întrucât spațiul comercial nu este și nici nu poate fi disponibil, reclamanta - Centrul de Diagnostic Medical SRL nu poate uza nici de prevederile art. 12, alin. 1, lit. b din Legea 346/2004, prevederi care obligă pe locator să prelungească contractul de închiriere cu o perioadă considerată de părți suficientă pentru rezolvarea formalităților legate de încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Toate aceste proceduri de prelungire a contractului de închiriere și de vânzare presupun o condiție prealabilă esențială: activul să fie disponibil, ori în speță spațiul comercial nu este activ disponibil și nici nu mai poate fi.
În consecință, apelul formulat va fi admis, iar sentința atacată va fi schimbată în parte, în sensul că se va respinge cererea completată formulată de reclamanta - Centrul de Diagnostic Medical SRL
Se vor menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Regia Autonomă a Distribuției și B, întrucât aceasta avea calitate, în considerarea atribuțiilor de administrator al bunului.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, întrucât nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta Regia Autonomă a Distribuției și B împotriva sentinței civile nr. 1100/11.11.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge cererea completată formulată de reclamanta - Centrul de Diagnostic Medical SRL
Menține dispozițiile sentinței atacate cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. /19.05.2009
Dact. /19.05.2009
4 ex./2 com.
Prima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș
