Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROM ÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DECIZIA NR.8/Ap DOSAR NR-
Ședința publică din 21 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Carmen Bujan JUDECĂTOR 2: Laura Fețeanu
- - - - JUDECĂTOR 3: Lucica Gogiu
- - - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta & împotriva sentinței civile nr. 1303/C din 30 iunie 2009, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 14 ianuarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 21 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1303/C/30.06.2009 Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta &, constatat intervenția compensației legale între sumele datorate de reclamanți cu titlu de preț și cele datorate de pârâtă cu titlu de penalități conform antecontractului nr. 87/28.11.2006 și obligat pârâta la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică pentru imobilul obiect al antecontractului, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii se arată că pârâta avea obligația de a preda imobilul către reclamanți la 31.12.2007, dar conform procesului verbal de recepție, predarea a avut loc la 22.10.2008, astfel încât s-au acumulat penalități în sumă de 27.990 Euro. Sumele achitate de reclamanți și valoarea penalităților deduse și compensate potrivit art. 1444 cod civil acoperă în totalitate valoarea contractului, astfel încât potrivit art. 969, 970, 1073 Cod civil pârâta a fost obligată să încheie contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică, sub sancțiunea plății de daune cominatorii.
Împotriva hotărârii a declarat apel pârâta solicitând respingerea acțiunii față de aprecierea greșită a probelor din care rezultă că predarea cu întârziere a apartamentului s-a datorat culpei reclamanților care au solicitat amânarea recepției pentru procurarea fondurilor bănești. Compensația legală a sumelor de bani încalcă prevederile art. 1444 Cod civil întrucât existența creanței reclamanților este discutabilă. Instanța a acordat daunele cominatorii ce nu au fost solicitate și nu a ținut cont de solicitările reclamanților ce au prelungit durata finalizării apartamentului respectiv.
Intimații reclamanți au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat față de înscrisurile existente la dosar din care rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit la termen obligația de predare a apartamentului.
Apelanta-pârâtă a depus completare la motivele de apel prin care a detaliat motivele de apel, fără a aduce motive noi.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art. 296 Cod procedură civilă se constată că apelul nu este fondat.
Potrivit antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat de părți, termenul de predare a apartamentului a fost stabilit la data de 31.12.2007 și putea fi prelungit fără plata penalităților cu 30 de zile lucrătoare, respectiv până la 14.02.2008. Conform adresei din 7.11.2007 (fila 49 dosar fond) intimații reclamanți nu au fost de acord cu propunerea de prelungire a termenului de predare până la 10.03.2008. Față de probatoriul administrat în cauză și completat în apel, în mod corect instanța de fond a reținut culpa pârâtei în neîndeplinirea obligației de predare a imobilului. Astfel, din actele dosarului și recunoașterea părții, rezultă că instalația de utilizare a gazelor naturale care alimentează apartamentul contractat a fost pusă în funcțiune după 9.07.2008, lucrările de amenajare interioară au fost amânate datorită vremii nefavorabile, iar în perioada august - septembrie 2008 părțile au purtat negocieri pentru compensarea penalităților de întârziere acumulate. Susținerile apelantei bazate pe planșele fotografice urmează a fi înlăturate având în vedere recunoașterile reprezentanților societății referitoare la stadiul lucrărilor efectuate la datele de convocare a reclamanților, respectiv 4 și 26.03.2008, în cuprinsul mesajelor mail adresate reclamanților. administrat în cauză, constând în înscrisuri, planșe foto, interogatoriul părților și corespondența acestora, nu necesita completarea acestuia cu expertiză tehnică sau cu proba testimonială, astfel încât susținerile apelantei-pârâte privind insuficiența probatoriului urmează a fi înlăturate.
Cu referire la adnotările reclamanților efectuate la procesul-verbal nr. 80 din 4.03.2008 cât și în cererea adresată societății la 4.03.2008, în mod greșit apelanta-pârâtă consideră că prelungirea termenului de predare a locuinței se datorează insuficienței fondurilor bănești pentru plata prețului apartamentului. La acea dată, așa cum rezultă din probele administrate, apartamentul nu era finalizat (branșarea la rețeaua de gaz efectuându-se după 9.07.2008), lucrările interioare nu erau terminate (potrivit corespondenței societății), astfel încât neîncheierea procesului verbal de recepție nu era imputabilă reclamanților, indiferent dacă aceștia dispuneau sau nu de fonduri bănești. De altfel, din cererea adresată societății de către reclamanți nu rezultă că aceștia nu dispuneau de prețul apartamentului, ci că doreau să ia legătura cu fiul lor care era de asemenea titular de contract și că urmau să revină "cât mai repede" pentru semnarea actului.
Susținerile apelantului-pârât relativ la atitudinea rău voitoare intimaților reclamanți nu s-au justificat în cauză, din probele administrate nerezultând împiedicarea lucrărilor de finisare prin necomunicarea alegerilor de către reclamanți. Dimpotrivă, din corespondența părților și din notificările adresate societății reiese că aceștia solicitau în mod expres finalizarea și recepționarea apartamentului, astfel cum rezultă din notificările adresate la 7.07.2008 și 18.07.2008, astfel că dacă apartamentul ar fi fost finalizat, ar fi putut fi predat la acea dată, ceea ce nu s-a întâmplat. Notificarea nr. 245 din 14.07.2008 este un răspuns al societății la somația adresată de reclamanți și nu o înștiințare pentru predarea apartamentului, cum greșit apreciază apelanta.
În mod corect instanța de fond a raportat termenul de predare a spațiului la momentul încheierii procesului verbal de recepție la 22.10.2008, întrucât clauzele contractuale, respectiv art. VI din antecontract, fixează scadența penalităților până la finalizarea/recepția imobilului. Părțile au legat plata penalităților atât de momentul finalizării, cât și cel al recepției, astfel încât în condițiile în care nu au înțeles să delimiteze distinct cele două momente, clauza urmează să se interpreteze în favoarea debitorului (art. 983 Cod civil), respectiv penalitățile să se datoreze până la momentul recepției. Sub acest aspect, nu mai are relevanță momentul exact al finalizării spațiului în condițiile în care predarea-recepția nu a avut loc concomitent cu finalizarea lucrărilor, recepția constituind momentul final pentru calculul penalităților.
În ceea ce privește clauza de limitare a daunelor-interese prevăzută de art. VI alin.3 din contract, se constată că această apărare a fost formulată pentru prima oară în apel. Din interpretarea clauzei rezultă că părțile au înțeles să solicite plata daunelor interese doar în cazul în care partea afectată solicitat executarea silită a contractului, nu și în cazul promovării acțiunilor de drept comun. Prin urmare, penalitățile contractuale stipulate la alin.1 din art. VI se datorează pentru fiecare zi de întârziere până la finalizarea /recepția imobilului. Dacă părțile ar fi convenit plafonarea penalităților contractuale prevăzute la alin.1, atunci nu ar fi prevăzut curgerea daunelor până la momentul finalizării/recepției imobilului sau ar fi adăugat clauza de limitare a valorii penalităților în cadrul aceluiași alineat și nu legat de procedura executării silite.
Referitor la modul de acordare a daunelor cominatorii, în mod greșit apelanta susține că aceste pretenții nu au fost solicitate de reclamanți, precizarea de acțiune formulată la 27.01.2009 cuprinzând acest petit. Nici argumentele apelantei legate de inadmisibilitatea acordării daunelor cominatorii nu sunt întemeiate având în vedere caracterul distinct al acestora față de daunele-interese, respectiv de sancțiune, de mijloc indirect de asigurare a executării în natură a obligațiilor de a face. De asemenea, nici față de deschiderea procedurii insolvenței față de apelantă, nu se pune problema inadmisibilității daunelor-cominatorii, având în vedere prevederile art. 86 din Legea nr. 85/2006 care mențin contractele în derulare și acordă dreptul de a executa clauzele administratorului sau lichidatorului judiciar.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, urmează a respinge apelul și a menține ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta & împotriva sentinței civile nr. 1303/C/30.06.2009 pronunțate de Tribunalul Brașov - secția comercială și contencios administrativ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 21 ianuarie 2010.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red: /29.01.2010
Dact:/09.02.2010/6 ex.
Judecător fond:
Președinte:Carmen BujanJudecători:Carmen Bujan, Laura Fețeanu, Lucica Gogiu
