Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 80
Ședința publică din 23 aprilie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Cătălin Nicolae Șerban
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - - T împotriva sentinței civile nr. 252/PI/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta -, Germania, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedură completă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 23 aprilie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 252/PI/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- s-a respins acțiunea formulată de reclamanta - - T în contradictoriu cu pârâta - Germania.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Referitor la capătul unu de cerere, asistența tehnică și punerea în funcțiune a utilajelor, acesta a rămas fără obiect, urmare a îndeplinirii celor convenite în procesul verbal de conciliere, iar conform procesului verbal încheiat la 20.07.2007, la, se atestă îndeplinirea obligațiilor pârâtei, aspecte susținute și necombătute cu probe contrare de către reclamantă, cu consecința respingerii și a capătului de cerere prin care se solicită daune cominatorii. Pe cale de consecință, de asemenea, penalitățile de întârziere nu sunt datorate de pârâtă, având în vedere înțelegerea părților și termenii concilierii conveniți de părți în procesul verbal de conciliere, urmat și respectat de pârâtă, iar capătul de cerere referitor la daune interese de 33.006, 98 lei, a fost respins ca neîntemeiat, întrucât nu există culpa pârâtei, prin neîndeplinirea obligațiilor sale contractuale, cu legătură de cauzalitate față de prejudiciul invocat, care nu a fost dovedit și nu s-au adus probe din care să rezulte că suma respectivă este consecința directă a neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către pârâtă.
Față de aceste considerente, Tribunalul, conform art. 969, 970, 998, 1073, 1066 Cod civil, coroborat cu art. 274 Cod procedură civilă a respins acțiunea reclamantei ca fiind neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - - T, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței atacate, și admiterea cererii introductive de instanță.
În motivare se arată că prima instanță a respins cererea reclamantei, motivând că"privitor la capătul 1 de cerere, "asistența tehnică și punerea în funcțiune a utilajelor", acesta a rămas fără obiect ca urmare a îndeplinirii celor convenite în procesul-verbal de conciliere, iar conform Procesului Verbal încheiat la 20.07.2007 la, se atestă îndeplinirea obligațiilor pârâtei, aspecte susținute și necombătute cu probe contrare de către reclamantă."
Această motivare a primei instanțe nu poate demonstra decât faptul că probele existente la dosarul cauzei nu au fost luate în considerare, deoarece aceste înscrisuri demonstrează o cu totul altă stare de fapt decât cea sesizată în mod greșit de către prima instanță.
Apelanta arată, în primul rând, că nu a susținut niciodată și în nici un fel faptul că pârâta și-a îndeplinit obligațiile contractuale, iar acest fapt nu poate rezulta în nici un fel din dosarul cauzei,
Contrar acestui considerent total nefondat și nejustificat al instanței, apelanta a arătat că obligațiile ce reveneau intimatei au rămas neexecutate, echipamentele livrate de aceasta nu funcționează, iar reclamanta apelantă este în continuare prejudiciată.
Nu se poate reține faptul că ulterior procesului-verbal de conciliere, intimata a îndeplinit obligațiile pe care și le-a asumat prin acest proces-verbal, pentru că la dosarul cauzei nu există dovezi care să probeze această îndeplinire.
Instanța a luat în considerare procesul-verbal încheiat la 20.07.2007 la, considerând în mod cu totul greșit că acesta"atestă îndeplinirea obligațiilor pârâtei, aspecte susținute și necombătute cu probe contrare de către reclamantă "
Instanța nu a luat absolut deloc în considerare, nici mențiunile cuprinse în acest proces-verbal, nici răspunsul la întâmpinare, pe care l-a depus la dosarul cauzei pentru termenul din data de 29.01.2008 la fila 259, și prin care a răspuns la susținerile intimatei pârâte și a făcut referire în mod explicit și detaliat la faptul că procesul-verbal încheiat la 20.07.2007, la, nu atestă îndeplinirea corespunzătoare și completă a obligațiilor intimatei pârâte.
În acest proces verbal nu se specifică funcționarea corectă a echipamentelor respective, așa cum susține pârâta, ci doar faptul că s-a testat dacă acestea funcționează corect, urmând apoi a fi descrise constatările făcute și observațiile părților, dar fără a se constata funcționarea corectă.
Mai arată faptul că din cuprinsul acestui proces verbal nu reiese nicidecum îndeplinea obligațiilor de asistența tehnică la montaj și la punerea în funcțiune a echipamentelor de la Barajul. Se poate lua act din cuprinsul acestui proces-verbal de faptul că și în acel moment, în data de 20.07.2007, unele vane nu au putut fi testate deplin și nu s-a putut constata funcționarea lor corespunzătoare.
Astfel, la 2 și 6 cilindrii de deschidere nu s-au deschis până la limitele acestora.
La 3 și 5 nici măcar nu s-au efectuat teste și nu se poate spune dacă aceasta funcționau sau nu.
La 4, deși s-a instalat un nou senzor (), acesta nu a funcționat, și a trebuit înlocuit cu cel existent, care de asemenea nu a funcționat pentru că tocmai din acest motiv s-a încercat montarea unuia nou.
Se specifică apoi explicit în cuprinsul procesului-verbal faptul că "pentru toate vanele măsurătorile sunt făcute cu echipament de testare deoarece instalarea finală nu este încheiată."
Mai mult, acest proces-verbal are o serie de observații în care se specifică o serie de probleme legate de operațiunile descrise în acesta, precum faptul că pe cursa de 60 mm a deplasării nu se va trimite nici un semnal, mai este necesar un întrerupător de limitare, trebuie instalată o conductă de scurgere, s-a observat că axa cilindrului la vanele 3,4,5 și 6 nu este egală cu punctul de conectare al vanei și trebuie reglată, supapele de presiune pentru vanele 3,4,5 și 6 nu sunt reglate bine, iar senzorul pentru 1 trebuie recalibrat.
În acest fel, nu se poate nicidecum afirma că acest proces-verbal atestă îndeplinirea obligațiilor pârâtei, în situația în care aceasta doar a montat acele sisteme pentru unele dintre vane. În acel moment, unele dintre aceste sisteme nu funcționau deloc, iar celelalte nu funcționau corespunzător sau mai trebuiau recalibrate. S-a arătat că de la aceste stadii ale lucrărilor și până la posibilitatea de a pune în funcțiune vanele așa cum prevede contractul părților, mai erau operațiuni importante de parcurs, care nu s-au finalizat în fapt nici în acest moment.
Această neîndeplinire a obligațiilor pârâtei rezultă și din corespondența purtată între părți după momentul concilierii, la care chiar pârâta face referire, dându-i însă o altă însemnătate.
Cum se explică faptul că a fost semnalat prin adresa nr. 14611/25.09.2007 (Anexa 8 la cererea subscrisei, fila 66) a, exploatatorul barajului, faptul că sistemele de urmărire a poziției vanelor nu sunt fiabile, nu-si păstrează cota si nu au precizia specificată în proiect, nefunctionând corespunzător si nefăcând astfel față utilizării lor în condiții normale.
Se poate lua act de faptul că am făcut demersuri către pârâta pentru ca aceasta să-și îndeplinească obligațiile contractuale și după data concilierii directe, studiind conținutul adreselor nr. 2623/13.07.2007. 3459/24.09.2007 și respectiv 3587/04.10.2007, toate acestea fiind anexate cererii noastre în Anexa 3.
Tot referitor la faptul că nu și-a executat corespunzător și complet obligațiile sale, aceste aspecte rezultă și din cuprinsul procesului-verbal de conciliere directă, prin semnarea căruia, practic, chiar pârâta intimată recunoaște că până la data încheierii sale, adică 25.06.2007. nu si-a îndeplinit obligațiile sale, angajându-se să le îndeplinească ulterior. Astfel, pârâta intimată s-a angajat să furnizeze sisteme noi și să asigure funcționarea acestora la parametrii proiectați, admițând astfel că cele livrate deja nu funcționau corespunzător. Deci, în dosar există acceptul, chiar tacit, al pârâtei dat, cu privire la nefuncționarea sistemelor livrate de către aceasta. Acest fapt trebuie coroborat, însă, cu celelalte dovezi menționate mai sus, care dovedesc că nici după data concilierii instalațiile de la nu funcționează corespunzător.
Deși instanța reia afirmațiile pârâtei, în sensul că aceasta a răspuns acestor demersuri ale subscrisei, trimițând specialiști la șantierul, pentru îndeplinirea obligațiilor sale, contrariul rezultă din adresa nr. 15471/10.10.2007, deci după data concilierii, (Anexa 9 la cererea subscrisei, fila 67), prin care beneficiarul lucrărilor hidrotehnice anunța apelanta că refuză achitarea către aceasta a sumei de 33.006,98 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. -/28.09.2007 (Anexa 10 la cererea subscrisei). Motivele acestui refuz sunt tocmai cele ce țin de neexecutarea obligațiilor ce reveneau subcontractantului, pârâta, referitoare la înlocuirea traductorilor cims cu smk, nefuncționarea acestora din urmă și, în consecință, nefuncționarea corespunzătoare a întregului baraj de la.
S-a arătat, astfel, că nu se poate vorbi în nici un caz despre îndeplinirea obligațiilor contractuale ale pârâtei și lipsa de obiect a primului capăt de cerere al acțiunii subscrisei, întrucât nu există nici o dovadă în probarea acestei îndepliniri, dimpotrivă, toate actele depuse în probațiune, chiar și de pârâtă, atestând contrariul.
Din cele de mai sus rezultă că prima instanță a apreciat de o manieră cu totul eronată faptul că apelanta nu a depus probe în contra susținerilor pârâtei și că a recunoscut aceste susțineri.
Toate cele de mai sus au fost prezentate primei instanțe prin răspunsul la întâmpinare, depus la dosar la fila 259, dar care nu a fost luat în considerare în nici un fel, iar instanța nu a răspuns deloc la cele menționate în cuprinsul acestuia.
Totodată, instanța nu poate susține faptul că nu s-au depus probe contra susținerilor pârâtei, din moment ce aceste probe (adrese ale, solicitări de remediere către, refuz de plată al - menționate mai sus) erau deja depuse la dosarul cauzei. Instanța ar fi trebuit doar să administreze probele respective, și să le dea puterea probantă cuvenită, însă aceasta le-a eludat în totalitate, arătând chiar că reclamanta nu a depus probe în susținerea propriilor pretenții.
În această situație, trebuie privită altfel și cererea reclamantei referitoare la plata penalităților de întârziere, deoarece considerând întemeiat primul capăt de cerere prin care se demonstrează neîndeplinirea corespunzătoare a obligațiilor pârâtei intimate, capătul de cerere privind plata penalităților de întârziere este întemeiat, intimata trebuind obligată la plata acestora.
Cu privire la daunele interese solicitate prin acțiune, instanța a făcut același raționament ca cel cu privire la primul capăt de cerere. Mai mult, a considerat că "nu a existat culpa pârâtei în neexecutarea obligațiilor sale contractuale" și că nu s-a demonstrat raportul de cauzalitate dintre atitudinea pârâtei și producerea acestei pagube.
Apelanta, revenind la cele arătate mai sus, în special la adresa nr. 15471/10.10.2007 (Anexa 9 la cererea subscrisei), prin care beneficiarul lucrărilor hidrotehnice o anunța că refuză achitarea sumei de 33.006,98 lei reprezentând contravaloarea facturii nr. -/28.09.2007 (Anexa 10 la cererea subscrisei), arată că motivele acestui refuz sunt tocmai cele ce țin de neexecutarea obligațiilor ce reveneau subcontractantului său, pârâta, referitoare la înlocuirea traductorilor cims cu smk, nefuncționarea acestora din urmă și, în consecință, nefuncționarea corespunzătoare a întregului baraj de la
Mai mult, în cuprinsul facturii nr. -/28.09.2007 (fila 68 din dosar) se specifică faptul că suma pentru care a fost emisă reprezintă tocmai contravaloarea asistenței tehnice, adică tocmai obligația neîndeplinită de pârâta intimată, și care-i revenea conform art. 2.1 din Contractul nr. TG 6200-11/24.05.2005. Tocmai de aceea această factură nici nu a fost achitată.
În această situație, consideră că raportul de cauzalitate dintre neexecutarea obligației pârâtei, de asistență tehnică, și neîncasarea de către reclamanta apelantă a sumei de 33.006,98 lei, reprezentând contravaloarea facturii nr. -/28.09.2007 există legătură de cauzalitate, pe deplin dovedită prin înscrisurile existente la dosar și care o îndreptățesc să solicite plata acestei sume de la pârâta intimată.
În cauză a formulat întâmpinare pârâta intimată - prin care solicită instanței de judecata ca prin hotărârea pe care o va pronunța să respingă apelului promovat de către - - ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile nr.252/PI/06.05.2008 pronunțata de către Tribunalul Timiș - Secția Comerciala și de contencios Administrativ ca fiind temeinica si legala.
Obligarea apelantei-reclamante la plata cheltuielilor de judecata în temeiul art.274 al.(l) din Codul d e Proc. Civila.
În fapt, prin sentința atacată, instanța de fond a respins acțiunea formulată de
către - - ca fiind neîntemeiata.
Astfel, referitor la primul petit al acțiunii introductive privind obligarea pârâtei de a asigura asistenta tehnica la montajul și punerea în funcțiune a echipamentului hidraulic livrat ( prevăzuta la art.2.1. din contract), instanța în mod corect a constatat faptul că acesta "a rămas fără obiect, urmare a îndeplinirii celor convenite de către părți în procesul verbal de conciliere, iar conform Procesului Verbal încheiat la 20.07.2007, la, se atestă îndeplinirea obligațiilor paratei, aspecte susținute și necombătute cu probe contrare de către reclamanta."
Ca o consecință a respingerii primului capăt de cerere, prin hotărârea pronunțată, instanța a respins și celelalte solicitări ale reclamantei referitoare la obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere și a daunelor cominatorii.
Din cuprinsul cererii de apel reiese că - - reiterează motivele care au stat la baza acțiunii introductive. Singura critica adusă sentinței atacate este cea referitoare la motivarea de către instanța de fond a hotărârii pronunțate care, în opinia apelantei-reclamante, nu ar fi luat în considerare probele existente la dosarul cauzei.
Apelanta reclamanta nu precizează însă în cererea de apel ce anume dovezi nu ar fi fost avute în vedere de către prima instanță, rezumându-se la o simplă afirmație fără nici un suport.
Referitor la primul capăt de cerere al acțiunii prin care reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la acordarea asistentei tehnice la montajul și punerea în funcțiune a echipamentului livrat în temeiul art. II pct.2.1. din contractul încheiat între părți, reiterează excepția rămânerii fără obiect a acestui petit.
Așa cum s-a arătat și în cuprinsul întâmpinării depuse la instanța de fond, această obligație a fost îndeplinită în integralitate de către pârâta, aspect care rezultă cu certitudine din înscrisurile atașate la întâmpinare.
Analiza acestor înscrisuri relevă că obiectul invitației la conciliere a constituit solicitarea reclamantei privind acordarea asistentei tehnice din partea pentru punerea în funcțiune a echipamentului hidraulic livrat, iar cu ocazia concilierii părțile au stabilit de comun acord unele masuri ce trebuiau luate în acest sens, mai precis pârâta s-a obligat să livreze sisteme noi pentru toate vanele de la barajul și să asigure asistenta tehnică pe durata montării acestora.
Învederează instanței că în perioada imediat ulterioară, respectiv în termenul convenit în procesul verbal de conciliere, pârâta și-a îndeplinit integral obligația asumată cu ocazia concilierii. "Procesul verbal la testarea " încheiat la în 20.07.2007 (proba nr.5 de la dosarul de fond) în prezenta reclamantei -, firmei de proiectare -, beneficiarului final B și a pârâtei, atesta faptul că pârâta a livrat toate cele șase sisteme noi pentru toate vanele (șase senzori), pe care în perioada 02.07.2007-20.07.2007 personalul specializat le-a instalat și testat, iar la data încheierii acestui proces verbal toate părțile prezente au confirmat prin semnătura lor că cele șase servomotoare funcționează corect.
Astfel, în cuprinsul "Procesului verbal la testarea " încheiat la în 20.07.2007 se consemnează următoarele: "Pentru toate -urile a fost testată funcționarea corectă prin mai multe deplasări. Pentru fiecare aceste deplasări sunt înregistrate fără nici o eroare sau diferență dintre valorile de pornire sau oprire la contorul -8. "
În susținerea îndeplinirii obligațiilor ce au făcut obiectul concilierii directe, la dosarul de fond au fost depuse și probele nr.3, 4 si 6.
Pe de alta parte, întreaga corespondentă purtată cu reclamanta anterior concilierii reflectă faptul că pârâta a asigurat în permanență asistența tehnică, specialiștii pârâtei fiind prezenți la barajul de la ori de câte ori au fost solicitați, atunci când au fost notificați în timp rezonabil, luând în considerare faptul că societatea pârâtă are sediul în Germania. În acest sens, s-a anexat în probațiune Ia dosarul de fond adresele din perioada anterioară concilierii, respectiv probele nr.7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14 si 15.
în concluzie, obligația întemeiata pe arl. ll pct.2.1 din contract și anume de a asigura asistenta tehnică la montaj și punere în funcțiune a echipamentului hidraulic a fost îndeplinită în totalitate de către pârâtă, motiv pentru care așa cum corect a constatat și prima instanță solicitarea reclamantei ce face obiectul primului capăt de cerere a rămas fără obiect. Contrar susținerilor - din cererea de apel soluția instanței a fost argumentata tocmai ținând cont de probele existente la dosar.
În contextul precizat, așa cum a arătat și în fața primei instanțe, consideră că solicitarea reclamantei venita ulterior executării obligației asumate prin procesul verbal de conciliere și formulată prin cererea de chemare în judecată, poate viza cel mult obligația pârâtei de a asigura garanție pe perioada stipulată în contract la art. V pct.5.4, ori această solicitare nu a făcut obiectul petitului acțiunii introductive.
În sprijinul afirmației noastre a anexat la dosarul de fond unele înscrisuri care emană chiar de la reclamantă. (În adresa nr.713/28.02.2007, - - arată că "este obligată să garanteze calitatea lucrărilor" - proba nr.16 -, iar în motivarea cererii introductive, precum și a apelului, apelanta-reclamanta arată că "nu își poate asuma responsabilitatea remedierii deficientelor" și că aceasta obligație aparține pârâtei).
De asemenea, din exprimarea folosită de către reclamantă rezultă cu certitudine că aceste solicitări nu pot fi circumscrise decât obligației prevăzute la cap. V, art.5.4 din contractul dintre părți, și nicidecum dispozițiilor art. II pct.2.1 pe care își întemeiază acțiunea introductivă.
O altă dovadă care argumentează calificarea solicitării reclamantei în cadrul obligației de a asigura garanție este adresa care emană de la utilizatorul final - proba nr. 17 de la dosarul de fond, în care solicită "reparații în perioada de garanție a produselor". În acest sens arată că până și - consideră că aceste obligații se înscriu în cele specifice perioadei de garanție.
Cu privire la petitele 2 si 3 ale acțiunii introductive referitoare la penalități de întârziere și daune interese, prima instanță, prin hotărârea atacată, în mod corect a respins aceste solicitări ca o consecința a respingerii primului capăt de cerere ca rămas fără obiect.
Referitor la aceste solicitări, reiterează excepția prematurității formulării lor de către reclamantă și solicită, pe aceasta cale respingerea lor ca inadmisibile, întrucât aceste pretenții nu au făcut obiectul concilierii directe, procedura prealabila prevăzută cu caracter imperativ de art.7201pentru litigiile în materie comercială evaluabile in bani.
Pe fond, cu privire la penalitățile de întârziere, solicită respingerea acestui capăt de cerere ca neîntemeiat întrucât - așa cum a arătat - obligația principală a prestatorului a fost executată în integralitate, în prezent părțile situându-se în perioada de garanție a echipamentului livrat.
În acest sens, subliniază faptul că pretențiile reclamantei cu privire la penalități de întârziere nu pot fi circumscrise obligației de asigurare a garanției, întrucât, prin natura ei, aceasta este o obligație continuă pe perioada de 24 de luni conform dispozițiilor contractuale.
Cu privire la petitul 3 al acțiunii privind daunele interese, - așa cum a arătat și în fața primei instanțe, solicitarea reclamantei este neîntemeiată din următoarele considerente:
Contractul dintre - și apelanta-reclamantă, în baza căruia a fost emisă factura invocată, nu îi este opozabil, față de acesta pârâta având calitatea de terți.
Refuzul - de a achita această factură nu îi este imputabil pârâtei, întrucât conform dispozițiilor art.973 cod civil "convențiile nu au efect decât între părțile contractante".
În conformitate cu dispozițiile art. VIII pct.8.4 din contractul ce stă la baza raporturilor juridice dintre părți se stipulează ca "se exclud pagubele indirecte sau consecvente ".
Referitor la susținerea reclamantei din răspunsul la întâmpinare formulat în fața primei instanțe conform căreia pârâta s-ar fi obligat prin procesul-verbal de conciliere la plata daunelor interese este complet falsă, întrucât așa cum este stipulat în ultimul aliniat al acestui proces-verbal, reclamanta a arătat că își rezervă dreptul de a solicita ulterior daune printr-o eventuală acțiune în regres, în situația în care " - " va înțelege să solicite acesteia astfel de daune.
Examinând apelul astfel promovat, prin prisma motivelor invocate, apărările formulate și potrivit dispozițiilor art. 294 - 298 Cod procedură civilă, Curtea de Apel constată că apelul reclamantei - - este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, așa cum a arătat reclamanta în acțiunea introductivă la prima instanță, precum și în cererea de apel, obiectul dedus judecății, conform principiului disponibilității, este obligația de a face (petitul principal) și pretenții constând în obligarea pârâtei la plata unor sume de bani reprezentând daune cominatorii, penalități de întârziere și daune interese ( petite accesorii).
Petitul referitor la obligația de a face este formulat de reclamanta-apelantă în termeni expliciți și neîndoielnici, în sensul că reclamanta solicită obligarea pârâtei-intimate la respectarea clauzei contractuale înscrisă în dreptul Capitolului II, art. 2.1 al contractului nr. TG 6200 - 11/24.05.2005. Mai mult, reclamanta precizează în amănunt conținutul prestației pe care o pretinde pe cale judiciară de la pârâtă, conform clauzei mai sus arătate, și anume asigurarea asistenței tehnice la montajul și la punerea în funcțiune a echipamentului hidraulic livrat pentru barajul.
Curtea relevă că, într-adevăr, în conformitate cu prevederile clauzei contractuale înscrise la Capitolul II, art. 2.1 din convenția părților (fila 8 dosar Tribunal) pârâta intimată și-a asumat două categorii de obligații, și anume: 1) o obligație de livrare a unor bunuri; 2) o altă obligație de supraveghere tehnică pe perioada instalării și punerii în funcțiune a echipamentului livrat, pe o perioadă de 6 săptămâni.
Numai cea de-a doua categorie de obligații contractuale face obiectul cauzei, din moment ce reclamanta-apelantă nu a ridicat pretenții asupra fabricării și livrării bunurilor (echipamente, materiale) contractate.
Prin urmare, Curtea de Apel va examina, în continuare, criticile aduse de reclamanta-apelantă sentinței civile pronunțate de Tribunalul Timiș, cu referire la acest petit.
Din motivele de fapt pe care se sprijină atât acțiunea introductivă, cât și cererea de apel rezultă, neîndoielnic, că în executarea obligațiilor asumate potrivit clauzei înscrise la Capitolul II, pct. 2.1 din contractul părților, pârâta-intimată a livrat bunurile și echipamentele convenite și, totodată, a participat la montarea și punerea lor în funcțiune, sub modalitatea prevăzută în contract, și anume a supravegherii tehnice a acestor activități.
Această stare de fapt rezultă de asemenea, din proba cu înscrisuri administrată în cauză la propunerile reclamantei și pârâtei.
Astfel, din adresa reclamantei nr. 1007/22.03.2007 către pârâtă (fila 44 dosar Tribunal) rezultă că echipamentul a fost livrat și lucrările de instalare (montare) au început, pârâta fiind invitată să supravegheze tehnic operațiunile de instalare. Din adresa nr. 713/28.02.2007 emisă de reclamantă către pârâtă rezultă că echipamentele funcționează nesatisfăcător, răspunzându-i-se pârâtei că nu își execută obligațiile de supraveghere tehnice și de garanție (fila 50 dosar Tribunal). Despre funcționarea nesatisfăcătoare a echipamentelor instalate, datorită livrării unor traductori de alt tip decât cei prevăzuți în proiectul de execuție, se face vorbire și în adresele nr. 1673/09.05.2007 și 859/13.03.2007 (filele 37 și 47 dosar Tribunal), precum și în minuta întocmită la 18.04.2007 în prezența părților, respectiv procesul-verbal întocmit la data de 25.06.2007 între părți (filele 55 și 64 dosar Tribunal).
Așadar, echipamentele au fost montate și puse în funcțiune încă din anul 2006, însă, cu următoarele defecțiuni: nefuncționarea sistemului de citire și afișare a deplasării celor 6 vane, ceea ce împiedică funcționarea în regim automat a vanelor și, implicit, funcționarea în regim normal de exploatare, "automat" a hidroagregatelor. Constatarea este făcută de beneficiarul hidrocentralei, - - (fila 56 dosar Tribunal).
Curtea relevă, în concluzie, că susținerile reclamantei, conform cărora echipamentele livrate de pârâtă nu au fost puse în funcțiune sau nu pot fi puse în funcțiune din cauza neexecutării obligației de a presta asistența tehnică la montajul și punerea în funcțiune a echipamentelor, nu este întemeiată.
Pe de altă parte, Curtea va extinde problematica executării clauzei de supraveghere tehnică și la noile obligații asumate de pârâtă prin procesul verbal de conciliere din data de 25.06.2007, astfel încât dimensiunea obligațiilor contractuale să reflecte atât acordul de voință manifestat la data încheierii contractului, cât și completările convenite de comun acord de către părțile contractante pe parcursul executării contractului. În a-și susține intervenția, Curtea relevă dispozițiile art. 984 Cod civil conform cărora " Convenția nu cuprinde decât lucrurile (angajamentele -) asupra cărora se pare că părțile și-au propus a contracta", și ale art. 970 alin. 2 Cod civil, potrivit cărora "Convențiile trebuie executate cu bună credință. Ele obligă nu numai la ceea ce este expres (prevăzut - ) într-însele, dar la toate urmările, ce echitatea, obiceiul sau legea dă obligației, după natura sa".
Astfel, prin procesul verbal din 25.06.2007 (fila 64 dosar Tribunal) părțile au convenit ca pârâta să livreze sisteme noi pentru toate vanele de la, conform graficului consemnat de părți, reținându-se că unul dintre primele două sisteme (pentru vane mai mici) este deja livrat, urmând a fi recalibrat, pentru o funcționare la parametri proiectați. Pârâta se obliga, în acest sens, să trimită reprezentanții săi la datele menționate, la barajul.
Conform aceluiași proces-verbal, asigurarea asistenței tehnice pe durata livrării și punerii în funcțiune a echipamentelor, inclusiv a comunicării către reclamantă a avizului cu privire la montarea și funcționarea acestora sunt obligații asumate de proiectantul - -, iar nu de pârâta.
Pârâtei, în calitate de furnizor, îi rămânea în sarcină, în continuare, obligația de garanție, în sensul de a asigura normala funcționare a sistemelor, fiind răspunzătoare de fiabilitatea acestora și de funcționarea lor în parametri normali.
În finalul procesului-verbal, reclamanta arată că acceptă termenele și condițiile înțelegerii astfel adoptate.
Efectele acestor înțelegeri cu privire la obligațiile contractuale ale pârâtei sunt următoarele: 1) înnoirea obligației referitoare la livrarea echipamentelor ce face obiectul contractului, în sensul livrării unor sisteme noi; 2) perpetuarea obligației de garanție a funcționării și fiabilității sistemelor noi livrate, după punerea lor în funcțiune, pe perioada de garanție; 3) preluarea obligației de asigurare a asistenței tehnice pe durata livrării și punerii în funcțiune a echipamentelor și a celei de comunicare a avizului cu privire la montarea și funcționarea acestora, de către proiectantul - -, obligații care au aparținut, până la data încheierii procesului-verbal, pârâtei, conform Cap. II, pct. 2.1 din contractul nr. TG 6200-11/24.05.2005.
Prin consecință, nu îi mai incumbă obligația de a asigura asistență tehnică sau supraveghere tehnică la montajul și punerea în funcțiune a sistemelor sau echipamentelor livrate reclamantei.
Această obligație îi revine, de la data încheierii înțelegerii între cele trei părți semnatare - - -, și - - ale procesului verbal din data de 25.06.2007, proiectantului - -.
Totuși, pârâta s-a preocupat, în continuare, atât de livrarea noilor sisteme promise, cât și de asistența tehnică la montarea, testarea și punerea lor în funcțiune, așa cum rezultă din procesul-verbal de testare încheiat la data de 20.07.2007, de reclamantă, pârâtă și beneficiarul - -.
Mai mult, din corespondența purtată între părți, aflată la filele 148 -180 dosar Tribunal, rezultă că pârâta s-a achitat de obligația de asistență tehnică prin deplasarea reprezentantului său pe șantierul, atât înainte de data de 20.07.2007, cât și ulterior acestei date, iar perioada pentru care urma să execute această obligație, și anume de 6 săptămâni, a expirat, chiar și în ipoteza luării în considerare ca moment de debut a acestei perioade data de 20.07.2007.
Curtea mai relevă că, reclamanta nu a înțeles să facă uz, printre petitele acțiunii sale, de clauza referitoare la răspunderea pârâtei furnizoarea pentru calitatea echipamentelor livrate sau pentru asigurarea garanței bunei funcționări a acestora, astfel că instanța de apel se va limita la obiectul acțiunii introductive la prima instanță, în raport de care, pentru considerentele mai sus expuse, va constata că pârâta-intimată nu se află în culpă contractuală. Dimpotrivă, aceasta și-a executat cu bună-credință și în conformitate cu acordurile intervenite între părți obligația pretinsă de reclamanta-apelantă, referitoare la asigurarea supravegherii tehnice la montarea și punerea în funcțiune a echipamentelor hidroagregate.
În ceea ce privește critica apelantei asupra neacordării de către Tribunal a daunelor cominatorii, penalităților de întârziere și daunelor interese, Curtea statuează că și această critică urmează a fi înlăturată, pentru motivele ce succed:
Astfel, prin efectul neadmiterii petitului principal având ca obiect obligația de a face, și anume de obligare a pârâtei intimate la asigurarea asistenței tehnice, petitul secundar privind constrângerea pârâtei la a-și îndeplini această obligație, sub sancțiunea plății unor daune cominatorii de 1000 lei/zi de întârziere este, de asemenea, nefondată.
Relativ la penalitățile de întârziere în sumă de 23.300 Euro solicitate de reclamanta-apelantă, pentru considerentul că pârâta nu și-a îndeplinit obligația de asigurare a asistenței tehnice, iar potrivit art. 7.3 din contract, întârzierea în executarea obligației asumate este sancționată cu penalități de întârziere de 0,15% din valoarea contractului, pe fiecare zi de întârziere, dar nu mai mult de 100% din valoare contractului, Curtea relevă următoarele:
În condițiile în care această instanță a statuat că pârâta intimată și-a executat cu bună credință, chiar suplimentar înțelegerilor intervenite ulterior între părți, prin procesul-verbal din 20.07.2007, obligația de asigurare a supravegherii tehnice; sub obiectiva reflectare a adevărului că, potrivit probei cu înscrisuri, deficiențele de funcționalitate a hidroagregatelor se datorează, în primul rând reclamantei, care în relația contractuală dublă cu și - - - se află în culpă pentru motivul acceptării traductoarelor în loc de (prevăzute de proiectantul barajului, - -); reținând că executarea în concret a asistenței tehnice, în mod cursiv, a întâmpinat dificultăți, inclusiv datorită comportamentului contractual al reclamantei apelante (corespondență contradictorie, necomunicarea în timp util a datelor de asistare - filele 151, 153, 155, 159, 162, 165), precum și al celorlalți participanți la punerea în operă a barajului (întârzieri în funcționarea altor lucrări specifice - fila 155, 159, 165), rezultă că nu există nici un temei de fapt pentru a obliga pârâta la plata unor penalități de întârziere, nefiind întrunite, cumulativ, cerințele aplicării acestei sancțiuni pecuniare, și anume; să fie prevăzută în contractul părților; să existe o neexecutare sau o executare cu întârziere ori necorespunzătoare a obligației asumate; să nu existe o cauză de exonerare de răspundere; debitorul să se afle în culpă contractuală:
În fine, nici critica ce vizează respingerea petitului referitor la daunele-interese în sumă de 33.006,98 lei, nu poate fi primită de
Sub acest cuprins, instanța reține că reclamanta-apelantă își sprijină aceste pretenții în dezdăunare pe fapta cauzatoare de prejudiciul săvârșit de pârâta-intimată, constând în neexecutarea corespunzătoare a obligațiilor contractuale asumate, cea ce a condus la: 1) nefuncționarea sistemelor livrate; 2) refuzul achitării de către beneficiarul barajului, - -, a contravalorii acelorași sisteme furnizate de către reclamantă.
Curtea relevă, mai întâi, că dauna constând în prețul neîncasat de reclamantă de la beneficiarul final al prestației, nu se constituie într-un prejudiciu cert sau iminent în patrimoniul apelantei, câtă vreme reclamanta-apelantă nu a înregistrat această pierdere, în mod obiectiv și de necontestat, în relația sa contractuală separată cu - -, ci numai refuzul acesteia din urmă de a plăti factura nr. -/28.09.2007 emisă de reclamantă, în condițiile în care reclamanta-apelantă a livrat alți traductori decât cei din documentația tehnică, pentru care nu are nici o justificare și trebuie să-și asume răspunderea, inclusiv pentru nefuncționarea în sistem automat a afișoarelor și traducătoarelor (fila nr. 67 și urm.).
În al doilea rând, Curtea relevă că, reclamanta apelantă solicită, cu titlu de daune-interese, o pretenție pecuniară ce nu își are temeiul juridic în convenția părților-contractul TG 6200-11/24.05.2005 - ci în faptul unui terț, refuzul - - cauzator de prejudicii în patrimoniul reclamantei. În acest sens, apelanta combină, nepermis, regimul juridic al răspunderii civile contractuale cu cel al răspunderii civile delictuale. Fără a fi exclus,de plano, cumulul celor două forme ale răspunderii juridice civile, totuși, răspunderea civilă contractuală prevalează, întrucât are caracter special în raport cu răspunderea civilă delictuală, apreciată ca fiind o răspundere de drept comun.
Prin urmare, reclamanta-apelantă în mod greșit solicită repararea prejudiciului (inexistent și acesta) cauzat prin fapta terțului, dar izvorând din neexecutarea obligațiilor contractuale specifice ale pârâtei-intimate.
Aceasta din urmă nu este răspunzătoare și nici nu are a se justifica sau a se dispensa față de motivul pentru care terțul beneficiar, în raport cu pârâta, refuză să își execute obligația de plată a prețului față de reclamanta-apelantă.
Între pârâta-intimată și terțul beneficiar nu există nici un raport juridic obligațional.
Potrivit dispozițiilor art. 973 Cod civil, convențiile legal făcute nu au efect decât între părțile contractante. Prin urmare, reclamanta-apelantă trebuie să privească la efectele contractului de furnizare de produse încheiat cu - - (fila 14) și să își exercite drepturile rezultând din clauzele acestui contract, întrucât, în ansamblul raporturilor obligaționale dezvăluite de prezenta cauză, ceea ce primează este răspunderea civilă contractuală, iar nu cea delictuală. Doar în măsura în care reclamanta va întâmpina în mod cert, definitiv și fără remediu juridic refuzul de plată al propriilor prestații din partea cocontractantului său, - -, va putea să se îndrepte, prin intermediul acțiunii în regres, împotriva pârâtei, ale cărei bunuri ( echipamente și materiale) le-a intermediat și furnizat beneficiarului - -.
De altfel, Curtea nu reține nici un aspect care, alăturat contractului încheiat de părți sau datorită executării ori efectelor aceluiași contract, să constituie, totodată, un fapt delictuos, ilicit care să atragă în sarcina pârâtei răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 998 - 1000 Cod civil.
Astfel fiind, se va respinge apelul reclamantei - - T împotriva sentinței civile nr. 252/PI/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Văzând că, în conformitate cu prevederile art. 274 Cod procedură civilă pârâta-apelantă a solicitat și a dovedit cheltuieli de judecată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul reclamantei - - T împotriva sentinței civile nr. 252/PI/06.05.2008 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Obligă reclamanta apelantă - - T la plata sumei de 5700 lei către pârâta intimată -, Germania, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică azi, 23.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - Dr. - -
GREFIER,
- -
Red. /19.05.2009
Dact. /26.05.2009
4 ex./ 2 com.
Ărima instanță - Trib.
Judecător -
Președinte:Cătălin Nicolae ȘerbanJudecători:Cătălin Nicolae Șerban, Marian Bratiș
