Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 80/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1788/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 80
Ședința publică de la 18 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Trestianu
JUDECĂTOR 2: Diana Manole
GREFIER - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de apel formulată de apelanta - SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 7580 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - B SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 11.02.2009, susținerile fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a se depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 18.02.2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială sub nr-, reclamanta - Internațional Real SRL a chemat în judecată pe pârâta - B SA, solicitând instanței să dispună în principal obligarea pârâtei - B SA la strămutarea apeductelor - și D - de pe terenul proprietatea reclamantei situat în comuna, județul I, tarlaua 13, parcela 48/6/3, cu număr cadastral 501 iar în subsidiar ca alternativă la refuzul pârâtei de a strămuta apeductelor să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7.568.165,98 lei cu titlu de daune materiale reprezentând prejudiciul cauzat prin neîndeplinirea obligației legale de informare cu privire la existența celor două apeducte pe terenul proprietatea reclamantei.
Prin notele scrise (fila 263 vol.2) și prin susținerile publice consemnate prin încheierea din 09.06.2008 reclamanta a susținut doar capătul doi al acțiunii solicitând instanței să oblige pârâta la plata sumei de 7.568.165,98 lei, cu titlu de daune materiale, reprezentând contravaloarea terenului achiziționat și care nu poate fi valorificat.
Ca urmare, reclamanta a învestit instanța cu o acțiune în realizare, personală, solicitând angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtei pentru faptele ilicite omisive de a nu comunica informații corecte autorităților publice și de a nu marca existența apeductelor.
Prin sentința comercială nr.7580 din 18.06.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului București - Secția a VI-a Comercială s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta - Internațional Real SRL în contradictoriu cu pârâta - B SA.
În motivarea sentinței instanța a reținut în esență că în cauză nu este probată legătura de cauzalitate dintre fapta omisivă (de a nu comunica traseul apeductelor din oficiu) și pretinsul prejudiciu.
Reclamanta a cumpărat terenul având reprezentarea faptului că poate construi pe acesta deoarece exista certificat de urbanism. Faptul că pârâta nu a comunicat din oficiu traseul apeductelor nu reprezintă o condiție cauzală în producerea prejudiciului pentru că răspunsul administrației locale la eliberarea certificatului de urbanism a avut în vedere-/2004 emisă de pârâtă.
Certificatul de urbanism nu este un act care să conțină dreptul de a construi, astfel încât reclamanta nu putea avea certitudinea că va obține autorizație de construcție, în raport de dispozițiile art.6 din Legea nr.50/1991 potrivit căruia certificatul de urbanism nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcție. Astfel, anterior emiterii certificatului de urbanism, la data de 18.08.2004, Primăria Comunei s-a adresat pârâtei pentru actualizarea, solicitând să marcheze pe planul 1:10.000: traseele conductelor sau canalelor pe care le deține pe raza comunei, solicitând totodată și avizul necesar promovării -ului.
Cu adresa nr.6516/01.11.2004 pârâta răspunde Primăriei în sensul că nu are în exploatare în zona marcată, rețelele publice de alimentare cu apă și canalizare.
Întrucât pârâta a specificat că zona era marcată, spre deosebire de adresa primăriei în care se specifica "nemarcat" instanța a constatat că există îndoieli asupra planurilor comunicate de Primăria Comunei iar reclamanta căreia îi incumbă sarcina probei nu a dovedit că în planul comunicat la data de 18.08.2004 pârâtei de către primărie era configurat și terenul proprietatea reclamantei, astfel că nu se probează fapta ilicită a omisiunii comunicării solicitate, în mod corect și complet.
Referitor la fapta ilicită de a nu marca terenul străbătut de apeducte, instanța a reținut că reclamanta nu a probat că la data dobândirii terenului pârâta marcase sau nu zona de protecție a apeductelor.
În ceea ce privește obligația de marcare a zonei de protecție sanitară, tribunalul a reținut că pe teren se afla un cămin de vizitare marcat cu o miniconstrucție din beton, a cărei existență a fost identificată și de instanță cu ocazia cercetării la fața locului. Acest marcaj permite oricărei persoane care vizionează terenul să constate că există nereguli sub aspectul situației juridice a terenului, chiar dacă există un certificat de urbanism.
Cu privire la fapta ilicită a neinformării autorității administrației publice locale asupra existenței apeductelor, instanța a reținut că potrivit art.6 din Legea nr.50/1991, certificatul de urbanism poate fi emis numai în baza planurilor de avizare și aprobate potrivit legii, dar la data emiterii certificatului de urbanism (15.11.2004) planul de urbanism 2004 nu fusese aprobat. La data eliberării certificatului de urbanism, în vigoare era nr.18/1997 aprobat prin HCL nr.14/31.08.2000.
În consecință, nu se poate reține legătura de cauzalitate între fapta omisivă a pârâtei și prejudiciul suferit de reclamantă.
Împotriva sentinței comerciale nr.7580 din 18.06.2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a formulat apel reclamanta - Internațional Real SRL, apel ce a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub număr unic - din 22.09.2008.
În motivarea apelului apelanta arată că instanța a reținut în mod corect fapta ilicită a intimatei de a nu informa autoritățile administrației publice locale asupra existenței apeductelor conform art.45 din Legea nr.50/1991 și fapta de a nu marca terenul străbătut de apeducte conform art.20 din HG nr.101/1997, dar a reținut în mod eronat lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită, prejudiciu și vinovăție.
Instanța a interpretat în mod greșit și incomplet probatoriul administrat iar în baza unui raționament greșit instanța a reținut lipsa unei probațiuni complete cu privire la existența faptei ilicite a omisiunii comunicării informației.
În mod greșit instanța de fond a reținut că obligația de marcare a terenului existentă în sarcina intimatei-pârâte este înlăturată prin existența pe teren a unui cămin de vizitare, întrucât nu au fost respectate dispozițiile art.20 din HG nr.101/03.04.2007.
Obligația de marcare a terenului este o obligație cu caracter continuu, astfel că lipsa marcajului la momentul în discuție echivalează cu neîndeplinirea obligației.
În mod eronat a fost reținută lipsa de diligență, având în vedere că terenul cumpărat viza o suprafață de 49.0002, aspect ce face imposibilă inspectarea întregii suprafețe.
Instanța de fond a ignorat faptul că pentru un teren situat în intravilan, certificatul de urbanism conține informații oficiale indubitabile cu privire la caracterul construibil al terenului și cu privire la parametrii de urbanism.
Existența unui Plan Urbanistic General care nu cuprinde nici în prezent traseele celor două apeducte este efectul direct al lipsei de informare din partea intimatei - B SA, cu privire la existența celor două apeducte. Această lipsă de informare a stat așadar la baza întocmirii Planului Urbanistic General și a Certificatului de urbanism, care a generat convingerea că terenul este construibil.
Nu existența unui certificat de urbanism care înfățișa posibilitatea edificării de construcții pe terenul achiziționat a fost împrejurarea care a determinat prejudiciul ci, faptul că pârâta - B SA nu și-a îndeplinit obligația legală de informare a terților despre existența și poziționarea sistemului de apeducte pe care îl gestionează.
În mod nejustificat instanța a divizat lanțul cauzal între omisiunea intimatei și acțiunea reclamantei de a achiziționa terenul iar lipsa de informare din partea intimatei nu ar reprezenta o condiție cauzală în producerea prejudiciului.
Intimata - B SA a formulat întâmpinare prin care solicitat în esență respingerea apelului ca nefondat întrucât - B SA nu avea obligația de a transmite din oficiu autorităților locale ale Comunei traseele apeductelor aflate pe raza comunei ci administrației publice județene.
- și D - sunt prezentate în Planșa Gospodărirea Apelor, iar autoritățile locale ale Comunei erau obligate să preia și să țină cont în reactualizarea de prevederile planului de amenajare a teritoriului județean.
De asemenea - B SA a marcat în teren zona de protecție sanitară cu regim sever aferentă celor două apeducte în sensul că a încheiat contractul nr.142 din 04.09.2003 cu - SA fiind montate un număr de 305 panouri de avertizare așa cum rezultă din Anexa 4 la procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor nr.78/2005.
Pe traseul apeductului D - au fost montate 23 panouri de semnalizare și stâlpi încă din luna septembrie 2004.
În această situație, rezultă în mod evident că - B SA nu se face vinovată de săvârșirea unei fapte cauzatoare de prejudicii în sensul art.998-999 Cod civil.
În apel s-a administrat proba cu acte respectiv extras de carte funciară, copia contractului de concesiune.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel formulate și ținând cont de limitele prevăzute de art.295 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Apelanta reclamantă a achiziționat prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.305 din 11.02.2005 un teren în suprafață de 49.0002situat în comuna, județul I, tarlaua 13, parcela 48/6/3 cu număr cadastral 501, la prețul de 700.000 EURO.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a avut în vedere titlul de proprietate nr.47715 din 10.01.2001 și certificatul de urbanism nr.220 din 15.11.2004 eliberat de Primăria Comunei, județul I, din care rezultă că terenul se află în intravilanul comunei și este cuprins în.
Terenul proprietatea apelantei-reclamante este traversat de două apeducte, respectiv apeductul - cu diametrul de 1.400 mm și D - cu diametrul de 2.000 mm, aflate în exploatarea intimatei - B SA conform contractului de concesiune încheiat cu Municipiul B prin Consiliul General al Municipiului
Apelanta susține că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale întrucât prin fapta ilicită săvârșită de intimata - B SA de a nu informa autoritățile administrației publice locale asupra existenței apeductelor și prin neîndeplinirea obligației de a marca terenul străbătut de apeducte a cauzat un prejudiciu apelantei în cuantum de 7.568.165,98 lei (valoarea de circulație a terenului).
Cu privire la fapta ilicită a intimatei constând în neinformarea autorităților administrației publice locale asupra existenței apeductelor, Curtea reține că apeductele - și D - sunt trasate în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean I, în Planșa Gospodărirea Apelor Dezvoltare, elaborat înluna februarie 2004,iar aceste date trebuia să fie cunoscute și respectate de Primăria Comunei în raport de dispozițiile Legii nr.350/2001.
Potrivit art.40 alin.6 din Legea nr.50/1991 modificată prin Legea nr.453/2001 posesorii de rețele tehno-edilitare supra și subterane sunt obligați să transmită administrației publice județene și Municipiului B planurile cadastrale cuprinzând traseele rețelelor existente pe teritoriul județelor și localităților.
Ca urmare, obligația intimatei în raport de dispozițiile art.40 alin.6 din Legea nr.50/1991 vizează administrațiile județene și nu administrațiile locale așa cum susține apelanta.
Prin adresa nr.2686/25.08.2004 - B SA a notificat Administrația Națională Apele Române cu privire la îndeplinirea obligației de informare a autorităților publice la care a anexat dovezile de comunicare.
De asemenea, prin adresa nr.3665/20.01.2004 emisă de - B SA către Direcția de Sănătate Publică a Județului I, Garda Națională de Mediu și Administrația Națională Apele Române se precizează că au fost înaintate planurile cu amplasamentele apeductelor.
Existența apeductelor - și D - este menționată în numeroase documente elaborate atât înainte de 1990 cât și ulterior, iar în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean I și în Planșa Gospodărirea Apelor - Dezvoltări, elaborată în luna februarie 2004, sunt trasate în mod clar cele două apeducte, aspect reținut și de expertiza tehnică efectuată în cauză (fila 160 vol.2 dosar fond).
Potrivit art.25 din Legea nr.350/2001 privind amenajarea teritorială și urbanism, consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității administrativ-teritoriale.
Terenul apelantei a fost trecut în intravilanul localității înainte de vânzarea intervenită în anul 2005 iar trecerea în intravilan a unor terenuri din extravilan se face numai în condiții temeinic fundamentate pe bază de planuri urbanistice zonale (PUZ) aprobate conform art.23 din Legea nr.50/1991.
- și D - sunt prevăzute în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean I aprobat de consiliul județean, plan ce a stat la baza stabilirii intravilanului localității. Ca atare certificatul de urbanism din 15.11.2004 a fost emis de către Primăria Comunei pe baza documentației PUZ și și nu pe baza unei adrese emise de intimata - B SA.
Primăria Comunei era obligată să cunoască și să respecte prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului Județean I conform Legii nr.350/2001 și să elibereze certificatul de urbanism în raport de dispozițiile art.6 din Legea nr.50/1991.
În cauză nu se poate reține fapta ilicită a neinformării din oficiu aadministrației publice localeasupra existenței apeductelor având în vedere dispozițiile art.45 alin.6 din Legea nr.51/1990 conform căreia posesorii de rețele tehno-edilitare supra și subterane sunt obligați să transmităadministrației publice județene și a Municipiuluiplanurile cadastrale cuprinzând traseele rețelelor existente pe teritoriul județelor și al localităților. De asemenea, nu se poate reține fapta ilicită a neinformării autorității administrației locale asupra existenței apeductelor având în vedere că existența apeductelor - și D - este menționată atât înainte de anul 1990 cât și în Planul de Amenajare a Teritoriului Județean I, aprobat de Consiliul Județean I cât și în planurile de încadrare în zonă.
Cu privire la adresa nr.6941 din 17.08.2004 se constată că potrivit art.42 din Legea nr.350/2001 Consiliul Local al Comunei era obligat să preia în cadrul reactualizării prevederile Planului de Amenajare a Teritoriului Județean I și nu să solicite intimatei să marcheze pe plan traseele conductelor. În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză nu s-au administrat probe în condițiile art.1169 cod civil că în planul comunicat de Primăria Comunei către intimată era configurat și terenul proprietatea apelantei.
Cu privire la obligația intimatei de a marca terenul străbătut de apeducte, în mod corect instanța de fond a reținut că pe terenul proprietatea reclamantei se află un cămin de vizitare ce a fost identificat cu ocazia cercetării la fața locului,or existența acestui cămin permite oricărei persoane să constate existența unor nereguli privind situația juridică a terenului.
Din înscrisurile existente în dosarul de fond rezultă că intimata a încheiat la data de04.09.2003 contractul nr.142 cu - SA privind execuția de lucrări în zona de protecție sanitară. În executarea contractului au fost montate în zonele de protecție sanitară ale apeductului D - un număr total de 65, respectiv 240 panouri de avertizare, fapt ce rezultă din Anexa 4 la procesul-verbal de recepție nr.78/24.10.2005.
În ceea ce privește apeductul D - au fost montate un număr de 23 de panouri de semnalizare, fapt ce rezultă din procesul-verbal nr.1318/2004.
În consecință intimata și-a îndeplinit obligația legală prevăzută de art.20 din HG nr.101/1997 aprobat prin HG nr.930/2005.
Apelanta susține că instanța de fond a ignorat faptul că pentru un teren intravilan, certificatul de urbanism constituie informații oficiale, aspect inexact întrucât instanța de fond a avut în vedere că potrivit art.6 (1) din Legea nr.50/1991 certificatul de urbanism este actul de informare prin care se fac cunoscute solicitantului elementele privind regimul juridic, economic și tehnic al terenurilor și construcțiilor.
Dispozițiile art.6 (1) din Legea nr.50/1991 se coroborează cu dispozițiile art.29 din Legea nbr.350/2001 privind certificatul de urbanism. Potrivit art.6 din Legea nr.350/2001 autoritățile publice centrale și locale răspund potrivit legii de amenajarea teritorială și urbanismul lor.
Conform art.25 din Legea nr.350/2001, consiliul local coordonează și răspunde de întreaga activitate de urbanism desfășurată pe teritoriul unității administrativ-teritorială.
Ca atare, eliberarea necorespunzătoare a unui certificat de urbanism este imputabilă emitentului și nu unui terț.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale prevăzute de art.998-999 Cod civil pentru a se putea dispune angajarea răspunderii delictuale a intimatei, aspect reținut corect de instanța de fond.
Amplasarea celor două apeducte care străbate subsolul terenului aparținând apelantei reprezintă o servitute administrativă prevăzută de art.28 din Legea nr.107/1996 și art.26 din Legea nr.241/2006, apelanta putând solicita despăgubiri în condițiile legilor speciale ținând cont și de dispozițiile art.44 alin.5 din Constituția României.
Față de considerentele expuse Curtea în temeiul art.296 Cod procedură civilă respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta - SRL cu sediul în B, Diplomat Business,--17,.2,.400, sector 1, și cu sediul ales la în B, șos. B-P, nr.1A, clădirea A, sector 1, împotriva sentinței comerciale nr.7580 din data de 18.06.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - B SA cu sediul în B,-, sector 1.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 6.03.2009
Tehnored. - 17.03.2009
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Viorica TrestianuJudecători:Viorica Trestianu, Diana Manole
