Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 81/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 81
Ședința publică de la 25 Martie 2008
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul în C, nr. 4, jud. D, împotriva sentinței nr. 3187 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA C, cu sediul în C,-, jud. D, SC 2000 SRL B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 102 - 108,. A,. 8,. 22, cu domiciliul în C, nr. 25, jud. D și SC SA R V, cu sediul în Rm.,-, jud..
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică de la 18 martie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată - parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea pentru ca apărătorul apelantului reclamant să depună concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 3187/29.05.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Comercială, în dosarul nr- (1045/COM/2005), s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților SC SA C, SC 2000 SRL B, și s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâții SC SA C și SC 2000 SRL
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5014 din 25.02.1993, și au vândut reclamantului suprafața de 385 din baraca construită din BCA-uri și acoperită cu tablă, pe terenul proprietatea Combinatului Chimic din C și anume cele 8 încăperi din partea de nord.
Potrivit adresei nr. 3932 din 19.10.2005 emisă de Primăria com., declarației nr. 25/06.01.2000 și chitanțelor depuse la dosar, reclamantul a declarat imobilul ce a făcut obiectul contractului mai sus amintit în anul 2000, achitând impozitul datorat.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 891 din 20.04.2000, și au vândut societății comerciale SA imobilul- hală producție 1, tip metalică în suprafață construită de 1500. situată pe Industrială, pe un teren în suprafață de 3434. concesionat de la Consiliul Local.
La data de 10.10.2005, SC SA a vândut SC 2000 SRL activul Fabrica de situat în com., drum european 70 - km 6 jud. D, compus din teren extravilan in suprafață de 10847, construcțiile C 1, C2, C3,C4, C5,C6,C7, și mijloacele fixe, fiind încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2406 din 10.10.2005 (activ intabulat în nr.177 a localității cu Of. cadastral provizoriu 180/1/8).
Expert C-tin, a constatat că datorită descrierii succinte a bunului din contractul de vânzare cumpărare 5014/25.02.1993 ( bun ce face obiectul acțiunii în revendicare ), nu se poate stabili cu precizie dacă există identitate între corpul de clădire menționat în acest act și cel ce a făcut ulterior obiectul înstrăinărilor între pârâți.
Instanța a constatat că, deși a cumpărat imobilul la data de 25.02.1993, acesta nu l-a posedat niciodată și nici nu a transcris actul.
Pârâtul SC INDUS1RIES SA, după încheierea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 891 din 20.04.2000 a intabulat imobilul în Cartea funciară, ulterior înstrăinându-l către SC 2000 SRL.
Reclamantul, prin probele administrate nu a făcut dovada că imobilul revendicat este același cu imobilul ce se află în posesia pârâtului SC 2000 SRL, iar cel care a transcris mai întâi titlul este pârâtul.
În ceea ce privește excepția prematurității, datorită lipsei concilierii prealabile, invocată de pârâtul SC SA, instanța a reținut că rațiunea concilierii prealabile prevăzută de art. 7201pr.civ. este aceea de a simplifica și degreva judecățile având ca obiect pretenții de natură bănească, pretenții ce pot fi soluționate pe cale amiabilă și într-un termen scurt.
S-a apreciat că în cauză, pretențiile bănești solicitate de reclamant au caracter subsidiar, astfel că disp.art.7201pr.civ. nu sunt aplicabile în raport de obiectul cererii de chemare în judecată.
Având în vedere temeiul de drept invocat de reclamant, în susținerea pretențiilor bănești formulate împotriva pârâților, respectiv art. 998.civ. cât și probele administrate în cauză, s- reținut că în cauză nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile.
Potrivit dispozițiilor art. 948 civ. condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții sunt: capacitatea de a contracta, consimțământul valabil al părții ce se obligă, un obiect determinat și o cauză licită.
În cauză, deși reclamantul a afirmat că cele două contracte de vânzare cumpărare au fost încheiate de persoane care nu aveau calitatea de proprietar asupra bunului înstrăinat, nu a făcut dovada în acest sens, iar pentru a interveni nulitatea absolută, părțile ar fi trebuit să încheie contractul în cunoștință de cauză, știind că bunul vândut este proprietatea altei persoane, aspect ce nu rezultă din probatoriul administrat în cauză.
Cererea reconvențională s-a respins ca urmare a respingerii acțiunii.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
S-a susținut că este de necontestat că a devenit proprietar al imobilului și teren de 385 mp prin contractul nr.5014/1993, transcris sub nr.2676/1993 în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni imobiliare.
construită din BCA-uri acoperită cu tablă și 385 mp - cum a reținut și instanța de fond -este compus din 8 încăperi din partea de nord și a fost declarată fiscal în anul 2000, achitându-se impozitul din 1994 la zi.
S-a arătat că nu s-a dovedit apărarea pârâtului, privind existența unei vânzări fictive și restituirea împrumutului acordat de reclamant.
Cu privire la expertiza efectuată în cauză, apelantul reclamant a arătat că raportul întocmit nu a identificat suprafața din contractul nr. 5014/1993, iar instanța de fond nu a avut rol activ, neordonând administrarea tuturor probelor necesare pentru dezlegarea pricinii, deoarece nu este normal să se rețină că a cumpărat un imobil, dar nu este proprietar.
De altfel, expertiza conține paragrafe în care se arată că s-a identificat imobilul din litigiu, însă continuă cu alte aprecieri, pentru ca în final să lase situația nelămurită.
Au fost invocate dispozițiile art.1309 civ. pe care instanța nu le-a avut în vedere în raport de calitatea vânzătoarei din contractul 891/20.04.2000, contract care este lovit de nulitate absolută.
În apel s-a suplimentat proba cu acte, expertiza solicitată nefiind încuviințată, întrucât s-a apreciat că nu este utilă cauzei.
La cererea apelantului reclamant s-a încuviințat introducerea în cauză a SC SA Rm,V ca succesoare în drepturi a intimatei pârâte SC 2000 B și deținătoarea bunului revendicat.
Apelul este fondat.
Apelantul reclamant a cumpărat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.5014/25.02.1993 de la și o construcție de 385 din baraca de BCA-uri și anume cele 8 încăperi din partea de nord dobândită de vânzători prin moștenire de la autorul lor, așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.2341/1991 (menționat și în contractul de vânzare -cumpărare).
De menționat, că apelantul reclamant a cumpărat numai construcția, nu și terenul, în contract menționându-se expres că terenul este proprietatea Combinatului Chimic, iar pe de altă parte, obiectul acțiunii în revendicare este doar construcția, nu și terenul, fiind străine cauzei criticile referitoare la teren.
Autorul vânzătorilor a fost cumpărătorul inițial, ca patron al Întreprinderii mici-Cantine - de la SC SA, așa cum rezultă din factura nr.- din 10.05.1991 (fila 34 dosar apel).
În mod greșit tribunalul a considerat că nu a fost transcris contractul nr.5014/25.02.1993, deoarece actul poartă mențiunea pe verso că lucrările de publicitate imobiliară s-au efectuat sub nr. 2676/1993, respectându-se dispozițiile legale privind publicitatea imobiliară în vigoare la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare
Instanța de fond nu a primit apărarea intimatului pârât, în sensul că vânzarea ar fi fost fictivă și că în realitate părțile ar fi încheiat un împrumut, astfel că sunt străine de considerentele ce au format convingerea instanței în darea hotărârii, criticile ce vizează aceste aspecte.
Tribunalul a respins acțiunea, reținând în esență, că imobilul revendicat nu a fost identificat ca parte a imobilului deținut succesiv de pârâți.
Cu privire la identificarea construcției revendicate de apelantul reclamant, dobândită prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 5014/1993, expertul a stabilit că obiectul contractului prezintă unele elemente comune cu corpul de clădire în litigiu-C6- secție de îmbuteliere I și II, însă nu a fost identificat cu certitudine ca fiind același numai pe baza mențiunilor din contract și fără o schiță anexă a contractului.
Schița prezentată de reclamant expertului și care constituie anexa 3 la raport (fila 102-dosar fond) a fost considerată ca fiind edificatoare pentru a preciza identitatea construcției cumpărate de reclamant cu corpul C6 -secția de îmbuteliere I și II, însă expertul nu a putut stabili dacă această schiță are legătură cu contractul nr.5014/1993.
Curtea constată că reclamantul a depus la dosar un set de înscrisuri (filele 107-114 dosar tribunal), ultima filă fiind schița construcției care este identică anexei nr.3 la raportul de expertiză și care are în stânga sus ștampila Judecătoriei Craiova, împrejurare din care rezultă că această schiță are legătură cu contractul de vânzare-cumpărare provenind din dosarul notarial arhivat la instanță.
Prin urmare, din coroborarea schiței depuse de reclamant și constatările expertului, instanța reține că suprafața de 385. din baraca construită din BCA-uri și anume cele 8 încăperi din partea de nord ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare 5014/1993, constituie corpul C6-secție de îmbuteliere I și II.
Această construcție este proprietatea apelantului reclamant dobândită prin cumpărare, de la moștenitorii ( și ), cumpărătorului inițial, titlu ce este mai bine caracterizat decât titlu cumpărătorilor succesivi ai bunului, de la soții. De altfel, nu s-a arătat cum un bun propriu dobândit prin succesiune a intrat în comunitatea de bunuri a soților.
Faptul că bunul nu a fost în posesia cumpărătorului și că nu s-a achitat anual impozitul la Primăria, nu au relevanță în soluționarea acțiunii deduse judecății.
Prin cererea în revendicare proprietarul neposesor solicită de la posesorul neproprietar lăsarea bunului în deplină posesie și proprietate, iar în situația în care ambele părți au titlu, instanța stabilește care titlu este mai bine caracterizat.
În speță, apelantul reclamant a făcut dovada că este proprietarul bunului revendicat și că acesta a fost în posesia succesivă a societăților intimate pârâte, în prezent fiind deținut de SC SA RM., societăți care au cumpărat prin contract de vânzare-cumpărare întreaga construcție compusă din mai multe corpuri, însă pentru cele 8 încăperi dinspre nord -ce constituie C6 -secția de îmbuteliere I și II, titlu cel mai bine caracterizat este al apelantului reclamant, așa încât cererea în revendicare este întemeiată.
La data încheierii contractului nr.891/2000,obiectul vânzării nu era în litigiu,iar pe de altă parte dispozițiile art. 1309 civ. reglementează interdicția persoanelor expres prevăzute de a fi cesionare de drepturi litigioase, situație ce nu se regăsește în speță, astfel că este nefondată această critică.
Față de temeinicia cererii în revendicare, apelantul reclamant nici nu mai justifică interes în invocarea nulității acestui contract pentru fraudă la lege.
Cu privire la cererea în pretenții nu au fost formulate critici, astfel că se va menține soluția de respingere a acestui capăt de acțiune, cu caracter subsidiar.
În temeiul art.296 pr.civ. se va admite apelul, se va schimba sentința în sensul că se va admite în parte acțiunea precizată, va fi obligată SC SA R V, succesoare în drepturi a celorlalte societăți pârâte, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând într-o din BCA-uri, respectiv suprafața construită de 385 - 8 încăperi în partea de nord, parte din corpul C 6 - Secția de îmbuteliere I și II și vor fi respinse celelalte capete de acțiune, iar dispozițiile sentinței privind cererea reconvențională se vor menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul reclamant, cu domiciliul în C, nr. 4, jud. D, împotriva sentinței nr. 3187 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți SC SA C, cu sediul în C,-, jud. D, SC 2000 SRL B, cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 102 - 108,. A,. 8,. 22, cu domiciliul în C, nr. 25, jud. D și SC SA R V, cu sediul în Rm.,-, jud..
Schimbă sentința nr. 3187 din 29 mai 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- în sensul că admite în parte acțiunea precizată.
Obligă pe SC SA RM., succesoare în drepturi a pârâtului SC SRL, respectiv SC 2000 SRL B, să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul constând într-o din BCA-uri, respectiv suprafața construită de 385 - 8 încăperi în partea de nord, parte din corpul C 6 - Secția de îmbuteliere I și II.
Respinge celelalte capete de acțiune având ca obiect pretenții, respectiv constatarea nulității absolute a contractului nr.891/2000.
Menține dispozițiile sentinței privind cererea reconvențională.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 25 martie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
26 Martie 2008
Red. / 8 ex/ 05.05.2008
Tehnored.
Jud. fond: - Tr.
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
