Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 82/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 82/2009
Ședința publică de la 14 Mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 2: Lucia Brehar
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta - SRL împotriva sentinței comerciale 3823/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, privind și pe intimata-reclamantă - SRL, având ca obiect obligatia de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru apelantă și consilier juridic pentru intimata - SRL.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, reprezentanții părților arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea, după deliberare, declară închisă faza de cercetare judecătorească specifică acestei căi de atac și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul apelantei - SRL solicită admiterea apelului formulat și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și obligarea intimatei - SRL la plata sumei de 36.988 lei plus TVA.
Arată că starea de fapt a fost greșit reținută de către instanța de fond, iar raporturile contractuale dintre părți au fost greșit interpretate. Reținerea instanței de fond că între părți ar fi intervenit un contract de împrumut nu poate fi luată în considerare, neexistând nici un înscris care să atesta încheierea unui astfel de contract. Operațiunile comerciale s-au derulat între părți în baza unui contract de prestări servicii succesive, iar pentru cazul în speță, părțile au hotărât de comun acord, verbal, ca livrarea de marfă să fie făcută la data de 27.04.2007.
La solicitarea curții de a da lămuriri în legătură cu demersurile făcute de societatea apelantă timp de un an, dacă a fost notificată societatea intimată, reprezentantul apelantei arată că nu există dovezi scrise în acest sens, întrucât totul se derula prin discuții la telefon, între managerii celor două societăți.
Întrebat fiind de curte dacă în acest interval s-a mai derulat vreun raport comercial cu societatea intimată în cadrul acestui contract, reprezentantul apelantei arată că nu cunoaște cu exactitate acest aspect, însă știe că acel contract nu este denunțat în mod expres de vreuna din părți.
Reprezentantul apelantei mai arată că cererea reconvențională este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 8 din contractul de prestări serviciu și art. 991.civil. Depune concluzii scrise și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului și menținerea sentinței instanței de fond, conform motivelor arătate prin întâmpinare, pe care le susține și oral. Confirmă corespondența telefonică dintre părți în cadrul derulării acestui contract, arătând că societatea nu deține alte acte, până la convocarea la conciliere directă. Subliniază trei aspecte esențiale, în opinia sa, în prezentul litigiu:
Cantitatea de carne a fost solicitată de către - SRL cu titlu de împrumut iar faptul că între părți nu s-a încheiat un contract scris este determinat de încrederea instalată între părți ca urmare a raporturilor comerciale anterioare.
Ulterior, apelanta nu și-a manifestat în nici un fel intenția de restituire a cărnii și nu a dovedit în nici un fel că societatea intimată a fost notificată în acest sens.
Deși apelanta susține că a suferit un prejudiciu constând în cheltuieli cu depozitarea cărnii o perioadă de timp, nu a produs nici o probă în acest sens.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința comercială nr. 3823/2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, s-a dmis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta - SRL O împotriva pârâtei - SRL C-N în consecință a fost obligată pârâta să-i predea reclamantei cantitatea de 19.165 kg carne de pui în sortimentația prevăzută în raportul de producție nr.67/20.04.2007, a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 3.816,88 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Totodată prin aceeași sentință s-a respins, ca neîntemeiată, cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional - SRL împotriva reclamantei - pârâtă reconvențional - SRL.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, ntre părți s-a încheiat un contract de prestări servicii succesive, constând în prestarea de servicii de abatorizare și industrializare a cărnii de de către pârâtă, respectiv livrarea spre abatorizare de către reclamantă, de pui vii. Contractul a fost încheiat pe o durată nedeterminată, începând de la data de 01.01.2005.
În ceea ce privește termenele de livrare, părțile au convenit că acestea să fie stabilite de comun acord, modificarea lor putând interveni prin negocierea părților, cu obligația de a se încheia un act adițional. De asemenea, părțile au convenit asupra condițiilor de efectuare a transportului, asupra calității produselor, prețului acestora, precum și asupra nerespectării obligațiilor contractuale (26-28).
Din probele administrate în cauză, respectiv declarații de martori, instanța a reținnut că separat de contractul de prestări servicii, între părți au intervenit succesiv o serie de înțelegeri, care au constat în împrumuturi de carne acordate de reclamantă pârâtei, pe diferite perioade de timp. În acest context, instanța reține că aceste perioade nu au fost stabilite contractual, ci erau înțelegeri ale părților, de regulă asumate telefonic.
Raporturile contractuale dintre părți s-au derulat în condițiile asumate prin contract, iar în ceea ce privește împrumuturile, în condițiile asumate verbal de ambele părți, până în anul 2007, când, la data de 20.04.2007, în urma unor prestări de servicii de abatorizare de către pârâtă, aceasta din urmă i-a solicitat reclamantei să-i lase cu titlu de împrumut o cantitate de 19.165 kg carne de pui abatorizată, conform raportului de producție nr. 67/20.04.2007 (10).
Din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că în ceea ce privește carnea abatorizată în folosul reclamantei, aceasta era ridicată a doua zi de către reclamantă. Cu referire însă la termenul în care trebuia ridicată carnea lăsată de reclamantă cu titlu de împrumut, declarațiile martorilor audiați, sunt contradictorii, respectiv martorii pârâtei arată că acest termen era stabilit telefonic și nu își amintesc care a fost termenul convenit pentru împrumutul lăsat la data de 20.04.2007, în timp ce martorul reclamantei a arătat că termenul era cuprins între 2 și 10 zile, însă, acest din urmă martor arată că era întotdeauna anunțat să o ridice (90-91).
Așadar, în lipsa unui termen convenit de către părți, cu privire la restituirea împrumutului și în raport de disp. art. 1582.civ. revine instanței obligația de a stabili, pe baza probelor administrate în cauză, care au fost termenele și condițiile împrumutului.
Din probele testimoniale administrate în cauză, instanța a reținut că într-adevăr împrumutul, de regulă s-a întins pe parcursul a câteva zile, însă, dat fiind faptul că nu a fost stabilit un termen clar, instanța consideră că împrumutatul era obligat, în temeiul unei obligații reciproce a părților de a manifesta bună credință în derularea raporturilor contractuale, să informeze împrumutătorul asupra datei la care este dispus să-i pună la dispoziție obiectul împrumutului.
În acest context, pârâta avea obligația de a informa, cel puțin în aceeași manieră în care s-au derulat raporturile contractuale dintre părți, respectiv telefonic, reclamanta, pentru a se prezenta să ridice carnea lăsată cu titlu de împrumut.
Împrejurarea că reclamanta i-a solicitat pârâtei restituirea cărnii, după o anumită perioadă de timp, rezultă din împrejurarea că a și convocat-o la conciliere directă pentru rezolvarea pe cale amiabilă a litigiului. Astfel încât, cel mai târziu la data invitației la conciliere directă, pârâtei i s-a solicitat carnea lăsată cu titlu de împrumut, însă pârâta nu a făcut dovada că a fost în măsură să restituie obiectul împrumutului.
Din această perspectivă, susținerile pârâtei că i-ar fi pus la dispoziție reclamantei carnea în data de 25.04.2007 și respectiv 26.04.2007, urmează a fi înlăturate, întrucât nici o probă administrată în cauză nu face dovada asupra acestei împrejurări. Nici martorii pârâtei nu au susținut, în declarațiile lor, că ar fi luat legătura telefonic cu reclamanta, pentru a-i pune la dispoziție carnea lăsată ci titlu de împrumut.
În ceea ce privește declarația martorului pârâtei (92-93), instanța o apreciază ca fiind vădit contradictorie, întrucât pe parcursul declarației martorul arată că nu era persoana care se ocupa de restituirea cărnii împrumutate, pentru ca ulterior, să arate, că de regulă solicita împrumuturile societății reclamante.
De asemenea, pârâta a arătat în apărările formulate, că nu i s-a solicitat carnea lăsată cu titlu de împrumut, motiv pentru care a depozitat-o în spațiile sale cu această destinație, însă această susținere nu poate fi reținută, atât pentru considerentele expuse mai sus, cât și pentru faptul că în declarația sa, chiar martorul arată că un reprezentant al societății reclamante a discutat telefonic cu una dintre colegele sale.
Referitor la susținerile pârâtei, potrivit cărora în cauză este vorba despre un depozit voluntar, consimțit tacit de către reclamantă, instanța le-a înlăturat, întrucât în raport de disp. art. 1597.civ. depozitul voluntar nu se poate face decât prin act scris, proba cu martori putând fi admisă doar pentru un depozit necesar, potrivit disp. art. 1621.civ. Or, în cauză, incidența disp. art. 1620.civ. nu a putut fi reținută, întrucât acest tip de depozit nu poate interveni decât în anumite condiții.
A rezultat așadar că în lipsa unui act scris, depozitul voluntar nu poate interveni.
Pentru considerentele expuse, instanța, în temeiul art.969 civ. coroborat cu art.1584 civ. a admis cererea de chemare în judecată cu consecința obligării pârâtei să-i predea reclamantei cantitatea de 19.165 kg carne de pui în sortimentația prevăzută în raportul de producție nr.67/20.04.2007, iar în temeiul art.1595 și urm. civ. a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă reconvențional - SRL împotriva reclamantei - pârâtă reconvențional - SRL.
În temeiul art.274 pr.civ. fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantei în cuantum de 3.816,88 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
II. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta - SRL C-N solicitând admiterea apelului și pe cale de consecință admiterea cererii reconvenționale și obligarea - SRL la plata sumei de 36.988 lei+TVA. precum și obligarea pârâtei reconvenționale la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare pârâta arată că, prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a solicitat obligarea paratei la predarea unei cantități de 19.165 kg carne de pui in sortimentația prevăzuta in raportul de producție nr. 67/20.04.2007. In cadrul procesului, a formulat o cerere reconvenționala prin care se solicita obligarea la plata sumei de 36.988 lei + TV A, reprezentând cheltuieli cu depozitarea unei cantități de 19.165 kg carne de pui in perioada 27.04.2007 06. 11.2007.
Prin sentința comerciala nr. 3823/2008 pronunțata de Tribunalul Comercial Cluj in dosarul nr-, s-a admis cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta, obligând parata sa-i predea reclamantei cantitatea de 19.165 kg carne de pui in sortimentatia prevăzuta in raportul de producție nr. 67/20.04.2007. In ce privește cererea reconvenționala formulata de, aceasta a fost respinsa ca fiind neîntemeiata. Consideră aceasta hotărâre ca fiind netemeinica si nelegala având in vedere următoarele considerente:
1. Intre părți a fost încheiat unContract de prestări servicii succesiveavând ca obiect prestarea de către de servicii de abatorizare si industrializare a cărnii de, pe o durata nedeterminata începând cu data de 01.01.2005. In baza acestui contract, solicita, abatorizarea unei cantitați de pui vii urmând ca după prestarea serviciilor, produsul rezultat sa fie livrat de îndată către aceasta.
Având in vedere faptul ca livrarea produselor abatorizate se făcea de îndată ce prestarea serviciului era finalizata, lucru convenit tocmai in ideea de a nu genera alte costuri, impuse de natura produselor, cum ar fi manipularea, depozitarea si înghețarea, orice modificare a termenelor de livrare se face, conform art. 5 din contract, prin negocierea părtilor si incheierea unui act aditional la contract. Ca urmare, luand in considerare faptul ca acest contract de prestari servicii succesive a fost incheiat in scris fiind semnat de reprezentantii legali ai celor doua societati comerciale, orice modificare a clauzelor contractuale trebuind sa urmareasca aceeasi procedura, respectiv intocmirea unui act aditional in forma scrisa si semnata de catre reprezentantii legali ai celor doua parti.
In speta de, învederează instanța cu faptul ca nu a fost încheiat nici un fel de act adițional in forma scrisa care sa stabileasca alte termene de livrare, aspect care nu a fost luat in considerare de catre instanta de fond ignorand astfel un aspect esential al formarii acordului de vointa al unei societati comerciale. Mai mult, desi se retine faptul ca intre parti exista un contract de prestari servicii, separat ar fi intervenit o serie de intelegeri sub forma de imprumut de marfa, care nu au fost stabilite contractual (!). Ori, nu mai trebuie sa mentionam faptul ca ne aflam in domeniul dreptului comercial, unde toate operatiunile comerciale sunt insotite de inscrisuri, lucru inexistent cu referire la operatiunea de imprumut retinuta de prima instanta. Astfel, consideram ca imprumutul de marfa invocat in cauza nu poate fi luat in considerare fara a avea un inscris in acest sens semnat de reprezentantii legali ai societati lor, doar pe baza declarati i lor unor martori si peste un contract valabi I incheiat intre parti respectiv: contractul de prestari servicii succesive. Conform art. 1191 cod civil"dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei.nu se poate face decât sau prinact autentic,sau prinact sub semnatura privata",
Pentru a se putea retine ca intre societati a intervenit un contract de împrumut, acesta pentru a putea fi valabil trebuia sa îndeplinească următoarele condiții cumulative:
a) sa existe un contract de împrumut (inscris).
b) contractul sa fie semnat de reprezentanții legali ai societăților;
c) operațiunea de împrumut sa fi fost inregistrata in actele contabile ale societăților.
Având in vedere faptul ca nici una dintre condițiile sus menționate nu au fost realizate, consideram ca reținerea instanței de fond cum ca intre părți ar fi intervenit un contract de împrumut nu poate fi luata in considerare, aceasta neavând nici un fundament juridic. In fapt, așa cum este susținut de către intimata si consemnata si in sentința, aceasta a solicitat in luna octombrie 2007 predarea unei cantități de carne lăsata cu titlu de împrumut, răspunsul reprezentantului (care este asociat unic si administrator) fiind acela ca nu știe sa aibă vre-o obligație de reclamanta () in acest sens. Ori fiind vorba de o societate comerciala consimțământul reprezentantului legal este obligatorie din punct de vedere al valabilității actului. Astfel, consideram ca toate operațiunile prezentate in cauza nu reprezintă decât executarea contractului de prestări servicii succesive încheiat intre părți. Aducerea unor martori care sa declare in contra sau peste ceea ce cuprinde acest contract valabil încheiat nu poate fi luata in considerare având in vedere prevederile art. 1191 al in. 2 cod civil.
2. In ce privește existenta unei daune cauzate noua de către intimata, in suma de 36.988 lei la care se adaugă TV A, pentru care am formulat cererea reconvenționala, aceasta își are izvorul tocmai din executarea contractului de prestări servicii succesive.
Astfel, intimata a predat spre abatorizare o cantitate de pui vii urmând a prelua produsul rezultat in urma procesarii respectiv carne de pui in sortimentația prevăzuta in raportul de productie nr. 67/2007. Conform contractului precum si a uzantelor intre parti de pana atunci, produsul rezultat era ridicat de catre intimata de îndată ce prestarea de servicii era finalizata. Intre parti nu a fost incheiat vre-un act aditional prin care sa se prevăd a livrarea la un alt termen si avand in vedereperisabilitateamărfii, am fost pusi in situatia de a depozita marfa in spatii special amenajate pentru a nu se deteriora marfa rezultata.
Respingerea de catre instanta de fond a pretentiilor noastre intemeiate este total eronata avand in vedere ca in fapt, a avut cheltuieli evidente pentru a pastra marfa in conditii corespunzatoare. Ori, pentru ca a luat masuri de asigurare a marfii preintampinand producerea unui prejucidiu al intimatei, noi am fost cei sanctionati prin neadmiterea instantei de a ne recupera cheltuielile ocazionate cu pastrarea marfii. Faptul ca intimata a avut o conduita de pasivitate, din prisma relatiilor contractuale, preferand sa lase acea marfa in depozitele de frig ale noastre, pentru considerente pe care nu le cunoastem, nu ne poate fi imputata noua(. Acest lucru a cauzat cu certitudine o paguba (dauna) firmei noastre, iar lasarea marfii in depozitele noastre de frig cu buna stiinta de catre intimate, stiind in mod clar si cert care sunt cheltuielile necesare pentru pastrarea marfii, este o:atitudine culpabila a acesteia iar consecinta fireasca este de a raspunde pentru prejudiciul provocat.
III. Prin întâmpinarea înregistrată la 21 aprilie 2009, reclamanta - SRL a solicitat respingerea apelului formulat, respectiva cererii apelantei reconvenționale privind obligarea societății la plata sumei de 36.988 lei plus TVA ca fiind neîntemeiata.
În motivare reclamanta arată că prin motivele de apel formulate apelanta revine asupra punctului de vedere exprimat de aceasta in scris la instanța de fond, si arata ca nu a existat nici un raport de împrumut intre părțile contractante cu privire la cantitatea de 19.165 kg. De asemenea mai arata apelata in motivarea apelului sau ca respingerea pretențiilor sale este total eronata, in fapt având cheltuieli evidente cu păstrarea mărfii, fapt pentru. care trebui a admisa cererea reconvenționala.
de aceste doua motive principale pe care apelanta își fundamentează apelul, se fac următoarele precizări:
In privința existentei sau inexistentei unui raport de împrumut pentru cantitatea de 19.165 kg de carne abatorizată, ne surprinde poziția procesuala a apelantei reconventionale, care este una total opusa celei de la instanța de fond si care este contrazisa de întreg probatoriul administrat in cauza.
Astfel prin întâmpinarea formulata la instanța de fond nr.269/23.04.2008 depusa la termenul din data de24.04.2008parata reconventionala arata in mod foarte clar:"Având in vedere faptul ca in ziua respectiva nostru a sacrificat exclusiv pentru reclamanta. s-a convenit aspura faptului ca. cantitatea de carne abatorizata. rezultata din prima transa de sacrificare. respectiv 19.165 kg sa ne fie acordata nouacu titlu deîmprumut.in vederea aprovizionarii magazinelor proprii."Practic aceasta a fost esenta raportului contractual dedus judecății așa cum a fost susținut de către societatea noastră in cererea principala si așa cum a fost recunoscut de către parata prin actele depuse in probatiune precum si de catre martorii audiati in cauza.
Faptul ca apelanta a solicitat societatii noastre lasarea cantitatii de 19.165 kg carne abatorizata cu titlu de imprumut, faptul ca initiativa acestui raport contractual i-a apartinut, ca nu ne-a înștiințat niciodata cu privire la intentia de restituire a cantitatii de carne solicitate, in opinia noastra nu poate legitima in nici un caz apelanta sa solicite si cheltuieli de depozitare pentru un beneficiu care i-a fost acordat la cerere.
Mai mult decât atât in condițiile in care apelanta nu a fost in măsura sa dovedeasca nici prin cel mai neinsemat mijloc de proba ca ar fi depozitat carnea pe care trebui a sa o restituie, ambalata in pungi purtand sigla societatii noastre, ca a avut vreodata in depozite carne cu destinatia spre pastrare, ne intrebam in baza caror probe sa-i fie acordate pretentiile solicitate.
In opinia reclamantei obiectul prezentului litigiu se rezuma la trei aspecte:
1. Exista in mod cert stabilita si dovedita starea de fapt potrivit carei apelanta a solicitat lasarea carnii cu titlu de împrumut pentru aprovizionarea magazinelor proprii, astfel ca in caz contrar carnea ar fi fost ridicata imediat dupa abatorizare de catre societatea noastra cum s-a intamplat cu cealalta transa de carne abatorizata in aceeasi ZI;
2. Apelanta nu a solicitata niciodata societatii noastre ridicarea cantitatii de carne solicitata cu titlu de împrumut, in acest sens la dosarul cauzei neexistand nici o înștiințare si nici proba, astfel încât societatea ar fi îndreptățită sa solicite apelantei daune pentru folosinta rulajului de carne pe o perioada atat de insemnata, lucru pe care il vom si face dupa finalizarea prezentului litigiu;
3. Un ultim aspect care nici nu are relevanta deosebita in raport cu celelalte doua este si faptul ca apelanta cu toate ca susține vehement ca a suferit un prejudiciu constand in cheltuieli cu păstrarea cantității de carne in depozit o perioada de timp, nu a fost in masura sa producă absolut nici o proba in acest sens.
Pentru aceste motive solicită respingerea apelului ca nefondat si menținerea ca legala si temeinica a hotărârii instanței de fond.
Prin concluziile scrise și depuse de SRL se reiterează aceleași susțineri făcute în motivele de apel.
IV. Examinând apelul prin prisma motivelor invocate în limita arătată de apelantă, a apărărilor formulate de intimată cât și a dispozițiilor legale pertinente incidente în materie, Curtea reține că este neîntemeiat pentru considerentele ce urmează:
Prima instanță a reținut în mod corect starea de fapt dedusă judecății și a aplicat just normele legale incidente în materia dosarului.
Trebuie notat că apelul se circumscrie exclusiv asupra soluției date cererii reconvenționale.
Analiza probatoriului testimonial și cu înscrisuri efectuată de prima instanță reflectă starea de fapt dovedită, respectiv în cauză apelanta pârâtă a solicitat păstrarea cantității de carne de pui de 19.165 Kg în vederea valorificării proprii urmând ca acesta să fie restituită la reclamanta intimată la un termen neprecizat.
O acest act juridic, care a angajat ambele părți prin prepușii acestora are natura juridică a unui contract de împrumut fără termen al cărui regim juridic este dat de prevederile art. 1582.civ. corelat cu prevederile art. 1 alin. 2 Cod comercial.
Proba unui astfel de contract poate fi făcută în materie comercială poate fi făcută cu mijloacele de probă prevăzute la art. 46.com. nu numai cu înscrisuri așa cum greșit apreciază apelanta.
Pe de altă parte, Curtea reține că această operațiune comercială se înscrie în cadrul operațiunilor specifice contractului de prestări servicii succesive încheiat de părțile litigante și chiar dacă în sine nu a fost asumat de reprezentanții legali cu putere
de decizie și care pot angaja societățile lor comerciale față de terți, valabilitatea acestuia nu poate fi pusă la îndoială de vreme ce se circumscrie operațiunilor specifice de derulare a acestui tip de contract cadru și manierei concrete de executare a obligațiilor specifice subliniate de martorii audiați în cauză.
Împrejurarea că operațiunea respectivă nu a fost înscrisă în registrele comercianților ori în actele contabile ale acestora nu poate fi opusă pentru a releva inexistența actului de vreme ce acesta s-a dovedit a exista în materialitatea lui.
Totodată, Curtea constată că prima instanță a reținut și analizat corect raporturile juridice legate de împrumut precum și maniera în care părțile erau legate de obligația de a-și exercita drepturile și de a pretinde prestațiile cu bună credință. Aceasta implica o colaborare efectivă între părți și o informare reciprocă a acestora privind soarta bunului împrumutat.
Trebuie reținut că pârâta apelantă nu poate invoca exclusiv pasivitatea reclamantei intimate de vreme ce nici ea în calitate de împrumutat nu a informat telefonic maniera în care s-au derulat raporturile comerciale contractuale în sesul punerii la dispoziție a cărnii împrumutate anterior.
Curtea notează că apelanta nu a reușit să dovedească faptul că întreaga cantitate de carne a fost pusă la dispoziția reclamantei, congelată și ținută pe perioada termenului de validitate drept premise ale probei despăgubirilor solicitate. spus, nu s-a probat lipsit de echivoc faptul că în realitate pârâta a fost în măsură să restituie efectiv împrumutul dacă reclamantul ar fi solicitat acest lucru până la epoca invitației la conciliere.
Așa fiind, reținerea primei instanțe conform căreia este nejustificată și înlăturată astfel apărarea apelantei conform căreia aceasta ar fi pus la dispoziție pârâtei la data de 25.04.2007 și respectiv a doua zi întreaga cantitate de carne împrumutată este corectă, reținând just că pârâta nu a fost în măsură să facă dovada acestor susțineri.
De altfel, nici în apel pârâta apelantă nu a fost în măsură să prezinte elemente probatorii concrete în vederea dovedirii pretențiilor sale, respectiv prelucrarea, abatorizarea și congelarea cantității de carne pe perioada de referință a cererii reconvenționale și nici nu s-a probat că efectiv aceasta a încercat prejudiciul semnalat pe calea acestei cereri. Și este așa, deoarece chiar dacă ipotetic s-ar fi dovedit atitudinea culpabilă a reclamantei instanța nu ar fi putut analiza toate condițiile existenței răspunderii patrimoniale fiind știut că unul din elementele acesteia este dovada existenței unui prejudiciu cert și nereparat. Or, certitudinea prejudiciului presupune ca existenta lui este fie sigură, neîndoielnică si totodată, să poată fi evaluat in prezent. Așa cum se arată în literatura de specialitate, sunt certe toate prejudiciile actuale, dar si prejudiciile viitoare si sigure. Prin prejudiciu actual se înțelege acela care s-a produs in totalitate până la data când se cere repararea lui.
Or, susținerea din memoriul de apel că societatea apelantă a avutcheltuieli evidentepentru a păstra marfa în condiții corespunzătoare nu este acoperită de probe, simpla afirmație neputând angaja instanța pentru a stabili că prejudiciul există și că acesta se circumscrie valorii precizate de apelantă.
Raportat la motivele de apel invocate de pârâtă, Curtea reține că apelul nu este fondat și ca o consecință în temeiul art. 296.pr.civ. îl va respinge ca atare, cu consecința păstrării în întregime a sentinței primei instanțe.
Curtea reține că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - SRL C-N împotriva sentinței comerciale nr.3823 din 13 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - -
Red.U/Dact.
5 ex./05.06,2009
Jud.fond:
Președinte:Liviu UngurJudecători:Liviu Ungur, Lucia Brehar
